Minunea primei zile din an...

Azi am avut un sentiment minunat... 

E prima zi din an... nimic deosebit... ne revenim după sărbătorile minunate care au trecut. După atâtea zile speciale cu evenimente frumoase... parcă prima zi din an nu o mai simți ca ceva deosebit. Însă pentru mine s-a întâmplat ceva minunat... Mi-a venit în minte o melodie și am început să o cânt. O melodie pe care o cântă copiii de când sunt mici, țin minte că o fredonam în tabere... 

Iată versurile:

/:Am bucurie ca fântâna:/
 În inima mea.
/:Am o pace ca o mare:/
 În inima mea.
/:Am iubire ca un fluviu:/
În inima mea.
/:De când Isus e în mine:/
În inima mea.

Și aici versurile cântate:

Versuri... mai mult decât simple... Dar a trebuit să o mai cânt încă o dată, fiind copleșită de sentimente. Însă de data asta am cântat-o cu lacrimi în ochi. Cuvinte atât de simple și atât de puține... dar atât de profunde pentru un nou început de an!!! Am realizat cât sunt de binecuvântată să am inima plină de pace, bucurie și iubire. Ce poate fi mai minunat să-ți începi noul an cu aceste sentimente în inimă?! M-am simțit de-a dreptul copleșită de binecuvântarea pe care Dumnezeu a lăsat-o peste mine... Lacrimi de bucurie... Copiii s-au strâns pe lângă mine și am cântat-o din toată inima a treia oară, de data aceasta împreună cu ștrengarii noștri!

Așa că, asta vă doresc și vouă, ca Isus să fie în inima voastră și să vă aducă pace, bucurie și iubire!

Decorațiuni de Paște

Ne-am împodobit casa de sărbătoare... însă nu uitați măreața valoare a acestei sărbători: moartea și învierea lui Isus!!!!

În același timp... aduceți în căminele voastre o atmosferă caldă, primitoare... pentru cei dragi...

Iată câteva idei, de la noi de acasă... poate vă inspiră ;)

Revelația unei gospodine în prag de sărbătoare

Prin definiție „relevație” înseamnă „o descoperire neașteptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns”. Dar cine-i gospodina din titlu??? Evident că eu... Așa că vreau să vă scriu câteva rânduri despre gospodina din mine și minunata revelație :))))) 

Dar să lăsăm gluma la o parte și să vă spun despre ce este vorba... Citind pe blogul meu postarea Cum ne organizăm ca să fim gata de Paște, m-am așezat pe-o canapea cu laptopul în brațe, iar pixul și hârtia în mână. Am început frumos și organizat să-mi notez meniul de sărbătorile pascale, cu rețete, linkuri, listă de cumpărături și chiar bugetul necesar. Am început apoi să vorbesc cu soțul meu despre toate acestea și încet-încet mi s-a conturat în mintea mea programul meu pentru săptămâna care îmi stătea în față. Aveam scenariul în minte, scenariu bine cunoscut majorității femeilor înainte de sărbători: program foarte încărcat, curățenie, mâncare de nu știu câte feluri, oboseală multă acumulată, stres... recunosc că nu-mi plăcea ce mi se arăta... mai ales că era o săptămână în care trebuie să o dedicăm sufletului nostru. Este săptămâna în care ne amintim de ceea ce a făcut Isus pentru noi, El și-a dat viața pentru noi, a murit pe cruce ca noi să fim mântuiți și să moștenim viața veșnică împreună cu El... Îmi doream ca în această săptămână să mâ gândesc mai mult la Dumnezeu și la întreg planul Său de mântuire... însă agenda mea de gospodină era prea plină :( Atunci am avut o revelație, iar o voce mi-a întărit gândurile. Era vocea soțului meu, nu vă speriați că împreună cu revelația mi s-a dat să aud și voci :)))) Și mi-a spus cât se poate de simplu și de masculin: „Merită pentru 20 de minute cât mănânci atâta trudă???” Bine zici, soțior scump și drag... și am început să taaai de pe lista mea, să tai, să tai... am simplificat meniul sofisticat la un meniu aș zice eu... decent :) de sărbătoare.

Iată că e joi și pot să vă spun că am avut parte de relaxare, de odihnă, de momente în care am meditat la Dumnezeu și la tot ceea ce a făcut El pentru mine, am avut momente în care m-am răsfățat mergând la coafor și la cosmetică, am petrecut timp cu cei dragi ai mei... zile minunate... ceea ce nu aș fi putut avea dacă îmi lăsam agenda plină-plină. În timp ce tăiam de pe listă mi-am amintit de adevărul din postarea mea Povestea pietrelor, mi-am amintit de felul în care se încheie articolul: „Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip”. Am stat apoi și m-am gândit: ce amintiri vor râmâne peste ani??? Faptul că am lustruit de 100 de ori geamurile și că am făcut 1000 de feluri de mâncare și prăjituri??? Eu cred că vor rămâne altele: o plimbare cu familia, un film vizionat cu cei dragi, poate o felicitare handmade, vopsirea ouălor sau pregătirea unei prăjituri împreună cu cei mici... Acestea sunt pietrele... aceasta e ceea ce contează. Restul... e doar nisip...

Acum să nu vă gândiți că trebuie să lăsăm totul jos, să nu facem curățenie sau mâncare... departe de mine așa ceva!!! Vorbesc având în urmă o curățenie de primăvară foarte organizată (fiecare obiect a trecut prin mână), un meniu scris, un plan bine stabilit, cumpărături făcute din timp... Dar trebuie făcute toate cu înțelepciune, cu măsură și în mod organizat. Majoritatea femeilor de sărbători sunt ca niște zombi frumos îmbrăcate și machiate. Scuzați comparația, dar uneori așa suntem... frânte de oboseală, incapabile de a vedea binecuvântările din jurul nostru, imune la dragostea celor din jur... și asta doar pentru că am ales să facem prea multe într-un timp prea scurt. Și m-am gândit apoi: de ce oare? Cine ne condamnă la așa ceva? Noi însene ne punem povara pe umeri și o duuuuucem și o duuuuucem, iar în dimineața Învierii, când Domnul nostru a înviat... în loc să strigăm de bucurie înaintea Lui... tot ce putem mormâi cu ochii lipiți de somn este: „Deja e dimineață? Abia acum am adormit...”  

Dragile mele! Soții și copiii noștri ne vor pe noi în primul rând; vor atenția și dragostea noastră... timpul nostru... De aceste sărbători fiți gospodine înțelepte! Lăsați rețetele sofisticate pentru weekend-uri mai liniștite, când veți avea timp și răbdare... Amintiți-vă de cei dragi din casă și oferiți-le timpul, dragostea și energia voastră! Plimbați-vă împreună! Priviți-vă soțul în ochi așa cum o făceați când v-a cucerit. Spuneți-i cât de mult îl iubiți și ce înseamnă el pentru voi. Priviți afară minunata natură ce ne înconjoară și amintiți-vă de Făcătorul ei. Priviți spre cer și înălțați o rugăciune Tatălui. Mulțumiți-I pentru planul Său de mântuire pentru întreaga omenire! Lăudați-L că într-o săptămână ca această Fiul Său a murit pentru păcatele oamenilor! Și a înviat! Strigați cu bucurie: „Hristos a înviat!” Cântați! Râdeți! Zâmbiți mai mult! Faceți o felicitare împreună cu cei mici! Vopsiți ouăle împreună! Și ce dacă se vor sparge câteva?! Puneți câteva ouă în plus ca o marjă pentru eventualele accidente. Vă amintesc că 5 ouă costă doar cîțiva lei... nu merită bucuria copiilor noștri atât??? Lăsați copiii să frâmânte un aluat, să pună o lingură de făină... vor fi atât de bucuroși. Și ce dacă se va face un pic de murdărie??? Oricum hainele se vor spăla, iar podeaua cu siguranță o veți curăța înainte de Paște! Vizionați filmul despre Isus împreună și explicați-le copiilor adevărul despre această sărbătoare minunată, și anume că-L sărbătorim pe Isus Cel înviat, nu pe Iepurașul gogonat. În același timp... nu privați copiii de bucuria de a primi daruri în dimineața Învierii, oferiți-le cu drag spre bucuria lor... abia aștept să văd reacția lor de duminică dimineața... pupe-i mami pe ei!!! Apoi faceți-vă timp și pentru voi! Priviți-vă în oglindă ca să vedeți cât de frumos v-a creat Dumnezeu! Draga mea, ești minunată exact așa cum ești, ești perfectă, pentru că Dumnezeu ți-a sculptat nasul, fruntea, trupul... El ți-a colorat ochii și părul... El ți-a conturat buzele și ți-a dat formă tuturor trăsăturilor. Fă-ți timp și pentru tine! Relaxează-te și bucură-te în liniște de o baie calmantă (click aici pentru a citi despre Baia regească Cleopatra). Vei zice: „nu pot, eu am copii, e gălăgie mare”. Și eu am trei! Și ce năzdrăvani!!! Vă spun că se poate! Culcă-i într-o seară cu jumătate de oră mai devreme, crede-mă că nu vor păți nimic... chiar vor fi mai odihniți dimineață. Îngrijește-te! Fii frumoasă de sărbători! Fii frumoasă atât în interior cât și în exterior... te vei simți atât de bine în pielea ta, vei radia de bucurie... o bucurie molipsitoare, care îi vor face și pe cei din casa ta la fel... 

Închei acum... provocându-vă să vă amintiți de lucrurile care contează cu adevărat. Nu fiți gospodine neglijente și leneșe, dar nu intrați nici în cealaltă extremă. Nu uitați: cei dragi au nevoie de NOI, nu doar de „serviciile” noastre!!! În casă nu suntem guvernante, suntem soții și mame, așa că veniți să ne comportăm ca atare. Amintiți-vă prioritățile din viața voastră, de lucrurile care într-adevăr contează... restul... e doar nisip...

Spor la treabă și un timp minunat cu Dumnezeu, cu cei dragi și cu voi însevă! Asta e ceea ce vă doresc deocamdată... urarea de sărbători... în altă postare :)

Cum ne organizăm timpul III

     Ceea ce voi scrie aici este continuarea pe care am promis-o la sfârșitul articolului „Cum ne organizăm timpul”. Cele care au citit articolul și au așteptat continuarea lui știu despre ce vorbesc.

     Mă consider, în general, o persoană organizată, dar asta știți deja, pentru că v-am mărturisit că îmi place să-mi planific lucrurile, ca să pot să-mi termin lucrurile la timp și să fie bine făcute. Știți cine m-a învățat să fac lucrurile „așa cum trebuie”??? Cine ar fi putut, decât scumpa mea măicuță... De când mă știu mi-a zis: „Decât să faci un lucru cum nu trebuie, mai bine nu-l fă deloc”.

     Promisiunea mea era că voi scrie despre felul în care îmi împart eu sătămâna ca să pot avea timp pentru tot, și anume, să am timp pentru Dumnezeu, pentru soțul meu, pentru copilașii noștri, pentru mine însămi. Eu cred că dacă avem puțină înțelepciune, un carnețel și un pix putem să reușim.

     Așadar, iată cum îmi împart eu săptămâna ca să-mi ajungă zilele săptămânii pentru toate...

Luni: spăl hainele. De ce acum? Pentru că nu-mi place în weekend să am haine întinse peste tot. În general în weekend petrecem în familie și ar fi păcat să stricăm atmosfera cu haine întinse peste tot... Încerc cât pot să creez o atmosferă plăcută și relaxantă pentru ca să ne simțim bine împreună...

Marți: Nimic organizat... însă sunt destule de făcut prin casă, chiar dacă nu este nimic planificat.

Miercuri: Adun hainele spălate luni și calc. Iertare, dragile mele... ultima parte mi se întâmplă mai rar. Cred că este lucrul pe care nu reușesc să-l fac la timp. De obicei calc mai rar și multe haine, deși nu este bine, să nu faceți ca și mine pentru că este mult mai greu, iar rezultatul este unul neplăcut, și anume ore în șir de stat cu fierul de călcat în mână cu durerile de spate aferente. Promit că voi încerca să mă țin de program și în sensul acesta!!!

Joi: Tund gazonul. Uau, unele dintre voi veți zice: „Poftim? Eu? Să tund gazonul???” Iar eu îți voi răspunde scurt și la subiect: „Da! De ce nu? Fii liniștită, că nu îți vor cădea unghiuțele”... Oare sunt rea că spun asta? Nu intenționez să vă supăr, ci doar să vă încurajez să îndrăzniți să faceți lucruri pe care credeți că nu le puteți face și să nu-l luați pe „nu pot” în brațe. Știu că este foarte trendy ca femeile din zilele noastre să-și transforme soții lor în adevărate „gospodine” ale casei. De ce fac eu anumite lucruri care sunt catalogate aparținând părții masculine? Pentru că am decurs la următoarea logică: Marius e în studio și lucrează. El nu poate tunde iarba. Eu mi-am terminat treburile. Ce să fac? Să stau cu burta la soare? Să mă uit la telenovele? (faza cu telenovele e o glumă... vai, telenovelele, le detest!!!!) Să dorm? La toate aceste întrebări răspunsul este „Nu”, așa că vă asigur că chiar nu mi-au căzut unghiuțele dacă am tuns gazonul și o fac cu bucurie... mă relaxez, iar rezultatul este o sâmbătă liberă pentru amândoi, timp minunat petrecut în familie, împreună. Deci, dragile mele, se merită să tund gazonul sau nu???

Vineri: Ooooo, pentru mine vinerea este cheia succesului. Am numit-o vinerea mea secretă (click aici). De ce? Pentru că pentru mine este una din marile descoperiri ale vieții. Mai în glumă, mai în serios... dar chiar așa este... În această zi îmi fac toate treburile casei pentru ca să putem avea sâmbăta liberă. După ce s-au născut copiii, am constatat că parcă nu mai avem timp suficient și am încercat să-l recăpătăm prin ce metode am putut noi. Am încercat la început să ne lăsăm marțea liber ca să ieșim în oraș, să petrecem timp în familie, cu copiii... Apoi copiii au mers la grădiniță și ce zi liberă era marțea când trebuia să te trezești ca să ajungi la timp, să-i pregătim pe copii?! Așa că am stat și ne-am gândit: de luni până vineri sunt zile de lucru, serviciu, etc., apoi sâmbăta pliiiiină cu treburile casei, curățenie, mâncare, iar duminica la biserică. Ca apoi, de luni să o iei de la început. Atunci am hotărât să avem o zi liberă pe săptămână, sâmbăta. Noi credem că este foarte important să ai o astfel de zi în care să nu te streseze nimeni, să o petreci cum vrei: poate acasă cu copiii, poate în oraș, poate la picnic, poate în parc, poate ai chef să lenevești până târziu. Deci, să aveți o zi pe săptămână doar pentru voi și familia voastră, neapărat să încercați și voi, o să vedeți cât de bine vă va face acest lucru, atât vouă, cât și copiilor voștri.

Sâmbătă: Despre cum reușim să punem deoparte sâmbăta pentru familie, citiți articolul Vinerea mea secretă. Aici detaliez cum am învățat să-mi organizez lucrurile astfel încât sâmbăta să o putem dedica familiei, iar duminica să o putem dedica Domnului nostru. E o idee minunată! Citiți articolul și încercați și voi să dedicați o zi... sau măcar o jumătate de zi familiei și veți vedea ce benefic este pentru toată lumea acest lucru!!!

Duminică: Aceasta este Ziua Domnului, zi în care încercăm să ne apropiem mai mult de Tatăl nostru, încercăm să avem părtășie cu El și cu biserica. De aceea, atât cât ține de noi... nu lipsim din Casa Lui.

     „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

     Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

Exodul 20:8-11

     Acum, dragile mele, așa fac eu. Evident, nu am scris aici toate treburile casei pe care le are o femeie de făcut. Din propria experiență, cred că știți că sunt muuuuulte de făcut. Important este să înțelegem că viața nu este doar atât. Bucurați-vă de multele binecuvântări revărsate asupra voastră! Vă pup!

oana p.

Întâlnirea femeilor

     Vă invit cu muuult drag la o întâlnire organizată special pentru femei.

30 mai 2012, ora 18:00
Casa tineretului
Invitat special: Ema Ban
Tema dezbătută: Rugăciunea și personalitatea


     Vă aștept cu mult drag!

oana p.

Hristos S-a înălțat!

     Pentru mine și familia mea, azi este o sărbătoare frumoasă, pentru că este ziua în care Domnul Isus Hristos S-a înălțat la cer sub privirile apostolilor Săi. Când Isus S-a înălțat la cer își încheiase activitatea Sa pe pământ, dar a făcut totuși o promisiune:

"Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor".

    Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină care comemorează înălțarea la cer a Domnului Isus Hristos, la 40 de zile după Înviere. După Înviere, Isus s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care S-a înălțat la cer, în prezența lor. El a învins moartea, a înviat din morți și S-a înălțat ca cer, iar acum domnește ca Rege la dreapta lui Dumnezeu. Ne pregătește un loc pentru noi, cei care Îl iubim și urmăm Calea Lui. Înălțarea lui Isus Hristos aduce în inimile creștinilor de pretutindeni speranță, privind la locul pregătit de Isus pentru aleșii Lui.

     După Înviere, Iisus S-a arătat de mai multe ori ucenicilor sau oamenilor în diferite locuri; aceștia L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Maria Magdalena a fost  prima care L-a văzut, însă apostolii nu au crezut-o până când nu L-au văzut ei înșiși.

      Până în anul 312, când s-a botezat Împăratul Constantin cel Mare, creştinii prăznuiau această sărbătoare într-o peşteră de pe Muntele Măslinilor, ferindu-se de cei care îi persecutau. Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită din vremea când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor). Construcția a fost finalizată de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii aprinzându-se o mulțime de lumini. Azi biserica este în ruină, dar în ziua Înălțării se adună acolo o mulțime de creștini. 

     M-am gândit să vă scriu câteva despre această sărbătoare minunată... să nu uităm de lucrarea desavârșită pe care a făcut-o Isus pe pământ, pentru ca noi să moștenim cerul împreună cu El. Acum închei, spunându-vă frumosul salut folosit în această zi în multe părți, și anume: „Hristos S-a înălțat”, iar voi cu credință să spuneți în gând „Adevărat S-a înălțat”.

     Vă doresc ca inimile să vă fie umplute de pace, iar nădejdea că vom pleca și noi în locul pregătit de Isus, să ne aducă bucuria în sufletele noastre!

     Cu drag...

oana p.

   

Revin... cu bucurie...

     Mă uit la statisticile blogului și constat cu bucurie că, deși nu am postat nimic nou, totuși intrați și citiți articolele mele, vă mulțumesc :)
     Prin acest mesaj vreau sa-mi cer scuze celor care așteaptă postări noi... și nimic... Vă asigur că în curând voi reveni... Absența mea de pe blog a venit în urma articolului Replică la „Iubire cu lună plină”, acesta cauzând un fel de blocaj, sau poate mi l-am indus fără să vreau din pricina sentimentelor mele față de blog. Dacă înainte orice făceam prin casă mă gândeam la voi, ce să vă mai scriu, ce să vă mai împărtășesc ca să trăiți frumos, bucurându-vă... acum nu mai aveam nici o inspirație.
     Când am văzut că îmi cereți să scriu, mi-am zis că trebuie să scriu, așa că m-am așezat la laptop și am început să scriu un articol, însă în zadar: am șters tot ce am scris, am inchis laptopul și m-am dus la culcare... Așa că asta vreau prin acest articol, să vă mulțumesc că îmi citiți blogul chiar în absența publicării de noi articole, vreau să-mi cer scuze, dar în același timp, vreau să vă asigur că Dumnezeu îmi va da inspirație ca să vă împărtășesc din ceea ce fac eu, pentru că am vazut că vă este de folos. Prin urmare... revin cu bucurie, Domnul să vă binecuvinteze pe toate, vă pup cu drag!

oana p.

Bine nu inseamna perfect

   

     Se pare ca inspiratia mea vine din nou de la aceeasi intrebare a aceleiasi prietene de pe facebook si anume  "Cum va organizati ziua ca sa fie toate lucrurile facute bine si la timp?? HELP!!! " In timp ce spalam azi vasele, mi-am amintit de prietena mea si m-am intrebat la ce s-o fi gandit exact cand a pus aceasta intrebare. Cu gandul la intrebarea ei, dupa ce am terminat vasele, am facut o pirueta in casa si m-am uitat in jur la tot ce vad. Si m-am gandit eu: "Oare imi sunt toate lucrurile facute bine si la timp?" Un prim raspuns care mi-a venit in minte a fost: "Bineinteles". Apoi am realizat ca este o mare diferenta intre bine si perfect, adica intre a face treburile casei bine sau a le face perfect. Daca vom cauta ca toate lucrurile sa fie perfecte, vom sfarsi in frustrare pentru ca mereu si mereu ne vom consuma energia si timpul pentru acele mici detalii pe care doar noi le stim si le observam. Asa ca pentru mine, ca si gospodina a casei mele, a-mi face treburile bine inseamna sa-mi fie casa curata si ordonata. Ca si gospodina in casa ma multumesc cateva lucruri, si anume:

1. In primul rand sa am mancare gatita. Mi se pare un lucru foarte important daca iti iubesti sotul si copiii sa le oferi la amiaza hrana calda. Daca ii tii doar cu salam si omleta... nu stiu ce sa zic, cred ca ar trebui sa-ti revizuiesti atitudinea. Asta nu inseamna ca nu am avut zile cand mi s-a intamplat sa nu reusesc sa fac mancare... si nu a fost o tragedie, dar important este sa nu facem un obicei din acest lucru. Un pastor tanar zicea in predica lui odata, si bine zicea, ca daca iti vine sotul acasa stresat, obosit si nervos... pune-l repede la masa si tot repede o sa-i treaca. Deci, nu prea imi inchipui sa treaca zile intregi si sa n-am ce sa pun familiei pe masa... 
2. Sa fie curata casa. Ce inseamna pentru mine acest lucru? Nicidecum sa spal, sa aspir, sa lustruiesc  zi de zi in mod... obsedant... atunci nu as fi altceva in viata decat o femeie de serviciu a familiei mele. Si nu acesta este telul meu in viata. Vreau sa am timp sa ma bucur de ceea ce-mi ofera Dumnezeu in viata mea, de toate binecuvantarile pe care le-a revarsat asupra mea si asupra familie mele, vreau sa am timp sa iubesc pe cei dragi mie si sa fiu iubita, vreau sa am timp sa zambesc si sa-i fac pe altii sa zambeasca... Totusi... nu scap sa nu trebuiasca sa matur zilnic de trei ori... 
3. Sa-mi fie ordonate lucrurile. Ordonat nu inseamna pentru mine ca toate lucrurile sa fie in orice secunda din orice zi exact exact la locul lor. Am asezat borcanul de dulceata cu un raft mai sus? Vaaai, ce tragedie!!! Oooo, nuuu! M-as considera o prizoniera in propria-mi casa, m-as simti ca fac ca cei de la CTC de pe vremea comunismului. Cum ar fi ca toata ziua sa scoatem lucrurile din dulapuri, din sertare, din camari si debarale? Da, facem asta de cateva ori pe an, cand facem curatenie generala (vezi postarea mea Curatenia de primavara) si asa trebuie sa facem daca suntem  gospodine bune. Eu cred ca o gospodina inteleapta isi tine casa in ordine fara sa uite de alte lucruri importante ale vietii: partasia cu Tatal, timp petrecut cu sotul, cu copiii, cu ea insasi... Cred ca nu trebuie sa ne impiedicam zilnic de mici detalii care nu sunt perfecte in casa noastra. 

     De fapt, totul este foarte simplu, ca un speech in 3 puncte. Concluzia este, dragile mele, simtiti-va bine in propria casa, propria familie, propria viata! Nu te lasa intemintata de obsesia unei case perfecte!!! Si ce-i daca ieri ai spalat si lustruit geamurile si azi a venit furtuna! Nu lua azi totul de la capat! Maine poate va ploua din nou. Asa nu vei ajunge nicaieri! Crezi ca Dumnezeu la sfarsitul vietii noastre ne va intreba cate geamuri am lustruit sau cate rafturi am sters? Sigur, acestea, repet, nu trebuie neglijate! Insa acestea nu trebuie sa ne faca prizoniere, ci trebuie sa fim acele femei intelepte care stim sa ne masuram bine viata si prioritatile. Asa ca, haideti sa fim gospodine intelepte, sa ne facem treburile casei bine, ca pentru Domnul, dar sa nu uitam de curatenia si ordinea din sufletele noastre, ceea ce este cu adevarat important.  

Proverbe 31:10-31

10. Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele.
11. Inima barbatului se increde in ea, si nu duce lipsa de venituri.
12. Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale.
13. Ea face rost de lana si de in si lucreaza cu maini harnice.
14. Ea este ca o corabie de negot; de departe isi aduce painea.
15. Ea se scoala cand este inca noapte si da hrana casei sale si imparte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16. Se gandeste la un ogor si-l cumpara; din rodul muncii ei sadeste o vie.
17. Ea isi incinge mijlocul cu putere si isi oteleste bratele.
18. Vede ca munca ii merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19. Ea pune mana pe furca, si degetele ei tin fusul.
20. Ea isi intinde mana catre cel nenorocit, isi intinde bratul catre cel lipsit.
21. Nu se teme de zapada pentru casa ei, caci toata casa ei este imbracata cu caramiziu.
22. Ea isi face invelitori, are haine de in subtire si purpura.
23. Barbatul ei este bine vazut la porti, cand sade cu batranii tarii.
24. Ea face camasi si le vinde si da cingatori negustorului.
25. Ea este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.
26. Ea deschide gura cu intelepciune, si invataturi placute ii sunt pe limba.
27. Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu mananca painea lenevirii.
28. Fiii ei se scoala si o numesc fericita; barbatul ei se scoala si-i aduce laude zicand:
29. "Multe fete au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate."
30. Dezmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata.
31. Rasplatiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetatii.

oana p.

     

Vaicareala de primavara

     Buna dimineata, fetelor! Este primavara si sunt aproape sigura ca si la voi ploua... dupa cum arata prognoza meteo. Ploua... dar ce conteaza? Cum ar fi sa lasam vaicareala si sa ne bucuram de ceea ce avem, nu? De multe ori ma gandesc cat de nemultumita e lumea... daca ploua – de ce ploua, daca e cald – de ce e asa de cald, si iata asa se naste in noi nemultumirea, care stiti ce e? Este boala secoului care ne mananca bucuria si devenim femei acre si incruntate pentru ca nimic nu este bine. Haideti sa invatam multumirea, eu cred ca este secretul fericirii. De ce sa privim mereu la altceva? De ce sa nu privim la ceea ce avem? De ce sa privim la ce au altii? De ce sa nu privim la ceea ce avem bun si frumos in viata? Poate vei zice... pai n-am nimic bun si frumos in viata... aici trebuie sa te contrazic. Daca citesti acest articol inseamna ca esti in viata. Cel mai pretios dar, nu-l ignora si traieste-ti viata din plin!!!

     Ce conteaza ca afara ploua? Haideti sa ne bucuram si de ploaie. Ia priviti putin afara... Indreptati-va privirea spre un colt de fereastra si priviti frumusetea de afara. Ploua, dar cautati un colt mic de natura, o gradina, un camp, o padure pe care o vedeti din departare, sau poate doar un pom, o floare, o ramura infrunzita, un fir macar de iarba. Priviti indelung si vedeti ce minunatie, priviti la verdele crud spalat de ploaia marunta a primaverii... Invatati sa va gasiti placere in lucrurile marunte ale vietii. Atat de mult ne-am obisnuit ca totul din jur sa ne atace pe toate caile si simturile, totul e plin de actiune, culoare, extaz... incat nu mai observam lucrurile marunte care ne aduc atata bucurie... 

      Deci, e primavara si ploua, dar ce conteaza? Fii plina de bucurie si dragoste. Daca tot nu poti iesi din casa, gandeste-te la cei dragi ai tai si fa un plan prin care sa le arati cat de mult ii pretuiesti, haideti sa ne intoarcem la lucrurile simple si marunte ale vietii... Daca ai un sot, un iubit... trimite un SMS de dragoste asa cum o faceai cand te-ai indragostit de el, sau lasa-i pentru maine dimineata un biletel de dragoste... Iubeste neconditionat! Daca esti o femeie mai putin tanara... ia-ti sotul de mana, priveste-l in ochi si spune-i ca vrei sa imbatraniti frumos impreuna... Daca esti mama, imbratiseaza-ti copilul cand se intoarce acasa sau cand se trezeste si in loc sa-l certi sau sa-l critici, aminteste-i ca il iubesti si ca il vei iubi si ii vei fi alaturi toata viata ta. Daca mai ai parinti... scrie-le o scrisoare in care sa le multumesti pentru tot, nu vor uita acest gest niciodata! Bucuria de a gasi o scrisoare in posta in care gasesti cuvinte frumoase... lucruri de multa vreme apuse... Daca tot ploua si stai in casa, nu pierde vremea, profita de acest timp si planifica-ti aceste lucruri prin care le amintesti celor dragi ca ii pretuiesti. 

     E primavara si natura renaste sub ochii nostri, haideti sa ne trezim si noi la viata si sa ne bucuram, sa iubim, sa traim frumos!!!

      Si daca nimic nu te incanta din ceea ce am scris, ia o umbrela mare si colorata si plimba-te prin ploaie ca in poza alaturata!!!
                                                                                                                                 

     Iata o poezie pe care am gasit-o aici:
http://ciocolatika.blogspot.com/2011/06/tu-ce-faci-cand-ploua.html  

"Tu ce faci când plouă?
S-a înnegrit cerul, s-a înnegrit și lumea. Tunete și fulgere prevestind furtuna, se ascund toți în colibele lor, strângându-și la piept puii.
Plouă!
Cerul urlă și strigă la ei: Ce ați făcut oameni? Împart bucurie și voi fugiți, atâta bogăție și voi o nimiciți. Dar nimeni nu îl ascultă, nimeni nu îl aude....

Undeva pe-o pajiște verde stă un băiețel, prea departe de casă, prea aproape de cer. Privește picăturile de apă căzând, mai întâi alene peste haina lui, apoi încețoșându-i imaginea, cu repeziciunea lor. Nu se teme de nimic, natura e mama lui.

O femeie a rămas în parc, pe bancă. Stă cu puiul ei, puiul ei din cer, fiecare atingere a ploii, e o atingere a lui, a copilului cu părul bălai. Nu se teme de nimic, o parte din cer e o parte din ea.

La periferia orașului, o bătrână merge pe străzi. Își caută soțul ce a plecat acum mult timp, pe o ploaie de mai. Înaintează cu greu și cu multă speranță în suflet. Nu se teme de nimic, soarele îi va lumina calea."

oana p.