Conferința MOPS - Fii tu însăți, curajoasă!

Am participat și eu la Conferința Fii tu însăți, curajoasă - a fost minunat! Ce a însemnat pentru mine aceste zile? A fost un timp deosebit la munte, în care am cunoscut alte mame... un timp în care am râs până ne-au durut pomeții, ne-am jucat ca și copiii, ne-am rugat, am meditat la viața noastră, am cântat, am avut timp de crafting (ne-am făcut coliere), am plâns, am luat hotărâri importante... ne-am bucurat de toată frumusețea din jur și am prins putere de a fi femei curajoase. A fost minunat să putem să ne identificăm și să ne recunoaștem obstacolele sau temerile ce ne stau în calea noastră de a merge curajoase înainte... și aici vorbim despre orice domeniu: spiritual, personal, emoțional, profesional, etc. 

Mă bucur, dragile mele, că mi-ați dat ocazia să vă cunosc mai bine. Mă simt îmbogățită să vă am în viața mea. Sunteți niște femei extraordinare, în care Dumnezeu a pus potențial. Trebuie doar să îl descoperim și să îl folosim la maximum. 

Pentru cele care sunteți din Oradea, poate data viitoare veți veni și voi. Vă promit că va fi o experiență unică. Până atunci, vă așteptăm la întâlnirile noastre lunare în fiecare a doua joi din lună de la ora 18:00. Alte detalii despre aceste întâlniri cu mămicile, puteți afla de pe pagina oficială MOPS de pe Facebook. Vă așteptăm cu drag!

Iată câteva imagini:

Grupul de mame care au participat la conferință

Ne-am jucat precum copiii

Cele mai curajoase au participat și la jocuri mai îndrăznețe

O echipă minunată din USA

Grupul nostru mic de la MOPS

Eu.. cam ciudată poza făcută de sus în jos...

La sfârșitul conferinței, facem cu mult curaj primul pas înainte!!

Pline de curaj, ne părăsim cuibul zburând...

Respect la lumina lumânărilor

Dr. E. V Hill, un predicator din Los Angeles, și-a pierdut soția, care a murit de cancer. La înmormântarea ei, dr. Hill a vorbit despre câteva căi prin care ea îl ajutase să devină mai bun. Pe vremea când el era tânăr predicator,  se descurcau destul de greu cu banii. Într-o seară a venit acasă și a găsit casa în întuneric. Când a deschis ușa, a văzut că soția îl aștepta la o cină în doi. I s-a părut o idee excelentă și s-a dus la baie să se spele pe mâini. A încercat în zadar să aprindă lumina. A încercat alte întrerupătoare dar tot în zadar... A constatat că nu este curent în toată casa. Tânărul predicator s-a întors în sufragerie și și-a întrebat soția de ce nu au curent. Cu lacrimi în ochi ea a spus: „Tu muncești atât de mult și ne străduim cât putem, dar e foarte greu. N-am avut bani să plătesc factura la curent. N-am vrut să afli asta, așa că m-am gândit să cinăm la lumina lumânărilor.”

Dr. Hill a descris atitudinea soției sale gâtuit de emoție: „N-ar fi zis niciodată: N-am mai fost niciodată într-o astfel de situație. Am, crescut în casa doctorului Caruthers și nu s-a întâmplat niciodată să rămânem fără lumină.” Ar fi putut să mă descurajeze; ar fi putut să mă zdrobească; ar fi putut să mă demoralizeze. Dar în loc de astea, ea mi-a spus: „Într-un fel sau altul o să avem din nou curent. Dar în seara asta hai să mâncăm la lumina lumânărilor.”

Am vrut să aflați și voi această poveste emoționantă pe care am găsit-o pe paginile unei cărți frumoase care vorbește despre dragostea și respectul dintre soț și soție. Mi s-a părut un exemplu minunat referitor la felul în care o soție ar trebui să aprecieze dorința soțului ei de a proteja și de a purta de grijă.