Conferința MOPS - Fii tu însăți, curajoasă!

Am participat și eu la Conferința Fii tu însăți, curajoasă - a fost minunat! Ce a însemnat pentru mine aceste zile? A fost un timp deosebit la munte, în care am cunoscut alte mame... un timp în care am râs până ne-au durut pomeții, ne-am jucat ca și copiii, ne-am rugat, am meditat la viața noastră, am cântat, am avut timp de crafting (ne-am făcut coliere), am plâns, am luat hotărâri importante... ne-am bucurat de toată frumusețea din jur și am prins putere de a fi femei curajoase. A fost minunat să putem să ne identificăm și să ne recunoaștem obstacolele sau temerile ce ne stau în calea noastră de a merge curajoase înainte... și aici vorbim despre orice domeniu: spiritual, personal, emoțional, profesional, etc. 

Mă bucur, dragile mele, că mi-ați dat ocazia să vă cunosc mai bine. Mă simt îmbogățită să vă am în viața mea. Sunteți niște femei extraordinare, în care Dumnezeu a pus potențial. Trebuie doar să îl descoperim și să îl folosim la maximum. 

Pentru cele care sunteți din Oradea, poate data viitoare veți veni și voi. Vă promit că va fi o experiență unică. Până atunci, vă așteptăm la întâlnirile noastre lunare în fiecare a doua joi din lună de la ora 18:00. Alte detalii despre aceste întâlniri cu mămicile, puteți afla de pe pagina oficială MOPS de pe Facebook. Vă așteptăm cu drag!

Iată câteva imagini:

Grupul de mame care au participat la conferință

Ne-am jucat precum copiii

Cele mai curajoase au participat și la jocuri mai îndrăznețe

O echipă minunată din USA

Grupul nostru mic de la MOPS

Eu.. cam ciudată poza făcută de sus în jos...

La sfârșitul conferinței, facem cu mult curaj primul pas înainte!!

Pline de curaj, ne părăsim cuibul zburând...

Jurnal de organizare. Pasul 5: Nu te abate de la programul stabilit

Cât de repede trece timpul! Nu știu ce s-a întâmplat în ultimii zeci de ani, dar nu mai este timp!!! Suntem mereu în criză de timp. Stau deseori și mă întreb: „Ce s-a întâmplat?” Să ne amintim de părinții noștri. Mergeau la serviciu fără mașinile rapide pe care le avem noi azi. Găteau fără să aibă aparatura modernă de care dispunem noi azi. Spălau hainele fără să aibă mașini automate performante sau uscătoare care ne scot hainele gata de pus în dulap. Majoritatea femeilor spălau cu mâna cu săpun de casă... pfff... nici nu pot să mă gândesc ce greu le-a fost! În unele cazuri (avea și mama mea) era mașină cu centrifugă și trebuia să scoți hainele din mașina de la spălat și să le pui la centrifugă. Îmi amintesc ce gălăgie mai făcea când storceam hainele, de se auzea pe toată coloana de la bloc... he heeee, dar erau gata curate hainele... :)))) Părinților noștri nu le era atât de ușor să schimbe un bebe, nu aveau scutece de unică folosință, nu aveau șervețele umede. Așa că mă gândesc că schimbarea unui scutec era o adevărată provocare :))) Ca să nu mai vorbim de spălarea și dezinfectarea lui. Vaaai, vă puteți închipui? Mama mea apreta hainele, cam tot ce era de apretat. Ce ținută aveau hainele, ce la dungă erau toate! Ce senzație plăcută când se schimba așternutul! Apoi călca... dar nu așa, ca în zilele noastre, călca tot tot tot, deci absoulut tot, de la lenjeria de corp până la lenjeria de pat. Hmmm... grea încercare aș zice eu... De ce??? Nu din lene, nu din lipsă de interes... ci din lipsă de timp. Mai lucrau, săracii de ei și sâmbăta, dar aveau timp și să facă repede bagajele, să ne urce pe toți în mașină și să ieșim la un picnic undeva în aer liber. Ce s-a întâmplat cu generația noastră? S-a compresat tipul? Sau suntem noi distrași de alte lucruri... 

Până acum prin ce pași am trecut în Jurnalul de organizare? V-am propus până acum: pasul 1. Stabilește-ți prioritățile (click aici), pasul 2. Detaliază (click aici), pasul 3. Contabilizează-ți acțiunile (click aici), iar pe cel de-al patrulea l-am intitulat Întocmește un program zilnic (click aici).

De ce atât de târziu cel de-al cincilea pas? Pentru că este foarte greu. Iar eu nu vreau să scriu aici ceva ce nu am experimentat, pentru că nu vreau să fie un simplu blog de sfaturi teoretice, ci vreau să fie scrise din propria-mi experiență. De când am scris, dragile mele, cel de-al treilea pas, mă lupt cu cel de-al cincilea, pe care îl voi intitula Nu te abate de la programul stabilit. De ce? Știu că pentru unele dintre voi este un stres mare să știți că trebuie să te ții de programul stabilit, însă dacă într-adevăr vrei să ai o viață organizată... va trebui să-ți faci acel program zilnic, despre care am scris la cel de-al patrulea pas (click aici). Ce înseamnă să nu te abați de la el? Nu să faci o tragedie că ai depășit timpul stabilit pentru o anumită sarcină, pentru că vei ajunge la un stres atât de mare, încât vei ajunge să-ți dorești să renunți. Vă spun din experiență, pentru că am avut și eu zile când am zis că las totul baltă. Însă, cu puterea lui Dumnezeu, m-am ridicat, mi-am întărit întreaga ființă și am mers mai departe.

Să nu te abați de la program cred că înseamnă să ai ceasul și programul undeva la vedere și să nu lași alte lucruri să-ți distragă atenția. Ce pățeam eu? Și de ce a durat atât de mult până am ajuns să scriu acest pas? Mă abăteam de la program fâcând alte lucruri. Adică dacă am stabilit că acum fac mâncare, înseamnă cu nu mă apuc să și întind haine, să și vorbesc cu clientele pe Facebook (dacă sunteți curioase de micul meu business, click aici), și mai știu eu ce alte lucruri. Sigur că nu reușeam să termin lucrul propus dacă eu făceam alte trei pe lângă... și astfel ziua ni se transformă într-un ghiveci total. Așa că nu te abate de la programul stabilit! Când vrei să faci și alt lucru, amintește-ți că și acel lucru care îți vine în minte are timplul lui stabilit în acea zi, și sigur nu va fi lăsat nefăcut.

Din nou, este o chestiune de rutină... până intră în obișnuință. Pentru mine, recunosc, a fost greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit și de aceea scriu aici, ca să vă încurajez și pe voi, să vă spun că se poate. Da, veți dori de multe ori să renunțați, da, vor fi zile când într-adevăr veți lăsa totul baltă, da, vor fi zile grele, dar amintiți-vă că nu sunteți singure și că multe alte femei duc aceeași luptă ca și voi. Am trecut și eu pe acolo, e greu, dar se poate. Nu vă așteptați la perfecțiune și nu vă lăsați descurajate atunci când nu veți reuși. Fiți curajoase și perseverați până veți reuși. Mie mi-a trebuit ceva timp... :))))) dar se poate. Vă pup cu drag!

Jurnal de organizare. Pasul 4: Întocmește un program zilnic

Cred că acest pas este cel mai ușor dintre toate. Pe lângă hotărârea de a trece la următorul pas în organizare, ai nevoie doar de un pix și o hârtie, sau în variante mai moderne, un smartphone cu diferite aplicații, o tabletă sau un simplu laptop. Eu funcționez cu pixul și hârtia în mână, dar deja știți asta, pentru că v-am mai spus asta de câteva ori, însă, recunosc, că am înțeles în ultimul timp cât de mult îți poate ușura viața tehnologia... subiectul unui articol viitor, promit!

Însă acum voi scrie despre un lucru pe care eu îl consider foarte important. Este vorba despre programul nostru zilnic. De unde noțiunea de „time management”? A pornit, desigur, de la problema că oamenii nu mai au timp pentru tot ce își doresc să facă.

Însă în acest pas este vorba despre o manageriere personală. Eu nu voi putea să vă scriu ce să faceți în fiecare zi, căci fiecare dintre voi are programul său zilnic în funcție de caracterul, responsabilitățile și obiceiurile fiecăreia.

De ce cred eu că este important să avem un program zilnic? Pentru că femeile au atât de multe lucruri de făcut, încât chiar nu au timp să se uite pe pereți și să se gândească la ce urmează. Suntem și soții, suntem și mame, suntem și gospodine, suntem și femei de afaceri... etc... Știu că sunt multe femei care nu se ghidează după un program și merg la voia întâmplării, dar ele cu siguranță nu citesc acest blog :))))) Ce cred despre acele femei? Nu vă speriați, nimic rău... fiecare face ce vrea cu viața ei, însă cred că ele nu obțin rezultatele pe care și le doresc. Își doresc să aibă timp pentru toate: pentru Dumnezeu, pentru familie, pentru gospodărie, carieră, pentru ele însele... dar nu obțin rezultatele pe care le așteaptă. Daca nu există consecvență în ceea ce faci, nu vei atinge niciodată rezultatele dorite.

 Așadar, retrage-te într-un loc liniștit, alege una din variantele de sus, ia uneltele necesare, și întocmește un program zilnic. Acum, intervine un alt aspect. Suntem foarte diferite. Unele ne simțim bine când avem un program amănunțit al zilei (vă voi da mai jos exemplul meu), iar altele veți aborda o programare mai lejeră a acestui pas, ceea ce este, de asemenea, foarte bine. Mie îmi place să-mi scriu tot, și chiar cu riscul de a vă lăsa să intrați prea mult în viața personală, vă voi scrie o mică parte din viața mea, ca să vă fie poate mai ușor în stabilirea programului vostru. Totuși, pentru păstrarea intimității mele... am pictat ceva albastru peste orele exacte și peste anumite activități pe care nu aș vrea să le știe lumea ântreagă. Chiar nu vreau să știți la ce oră mă duc la baie sau când mă așez la masă!!! Totuși, iată ziua mea de luni:

După cum vedeți, pentru mine este extrem de important să știu repede ce am de făcut. De aceea îmi stabilesc bine programul fiecărei zile. Mai mult, folosesc culori diferite pentru diferite  domenii; albastru ceea ce ține de copii, galben ce ține de micul meu business, etc. Aceasta îmi dă siguranță și liniște... și apoi... rezultatele mult dorite: TIMP pentru toate. 

Însă poate unele dintre voi funcționați după alt sistem de organizare, ceea ce este foarte bine. Nu contează cum, contează să iei decizia să faci ceva cu viața ta ca să alungi haosul. De exemplu poți să-ți stabilești seara care este lucrul cel mai urgent și cel mai important din ziua ce urmează. Ierarhizeză apoi activitățile cu 2-3 priorități, nu mai multe! Scrie aici toate lucrurile pe care ți le propui să le faci a doua zi, cu intervalul aproximativ de timp. Fă-ți o rutină de dimineață, de amiază și de seară, nu neapărat cu ore stabilite ca mine. Pur si simplu, pune-le pe hârtie, pentru ca atunci când le-ai îndeplinit, să ai posibilitatea să le bifezi. Iar a doua zi luptă ca la sfârșitul zilei să ai marea bucurie de a vedea toate sarcinile propuse îndeplinite.  

 Indiferent de varianta aleasă, ceea ce este important este să înțelegi că dacă viața ta este un haos, ai nevoie de schimbare! Poate vei găsi scuze că tu ești altfel, îți place să fii liberă... Vreau să-ți spun că aici este eliberarea!!! Cât de bine te vei simți când vei vedea că ai timp pentru toate lucrurile importante din viața ta! Ceea ce te oprește sunt poate obiceiurile acumulate până acum, stilul de viață abordat până la această vârstă. Vreau în încheiere să-ți dau o veste bună: toate acestea se pot schimba. Când? Atunci când te hotărăști tu.  

. 

Provocarea de a începe provocarea

Întreaga viață este o provocare... eu așa gândesc... o provocare să facem pași înainte și nu înapoi. Pentru mine fiecare dimineață este o provocare să fiu „azi” o femeie mai credincioasă, mai înțeleaptă... o soție și o mamă mai iubitoare, mai răbdătoare.

Așa că fiecare zi din viața noastră trebuie să fie un pas înainte spre ceea ce ne propunem. Nu trebuie să stăm pe loc, să ne plafonăm, indiferent de care este statutul nostru, indiferent de ținta pe care ne-o propunem.

Să nu credeți (sau mai bine să nu îndrăzniți să credeți!!!) că o mamă care stă acasă are o viața plictisitoare, lipsită de stres și gânduri... Nuuuu! Eu afirm cu mândrie (din-aceea bună... dacă există) că sunt soție și mamă casnică (pfffffiiiuuuu, ce cuvânt îngrozitor pentru unele dintre femei!!!), adică acea mămică ce stă acasă cu puii ei, face de mâncare, face curațenie, este înconjurată mereu și mereu de vase și haine murdare, se împiedică de jucării. Yeap! That's me! 

Acum... pentru cele care credeți că a fi casnică înseamnă o viață plictisitoare, fără sens în care doar așteptăm să treacă zilele și să crească ai noștri copii... vă înșelați; dați-mi voie să vă contrazic vehement! A fi soție și mamă casnică este o onoare, este o viață palpitantă, plină de provocări. Cred că este importantă perspectiva din care privești. Pentru mine a fi acasă este o provocare să fiu o soție și o mamă mai bună pe zi ce trece. Este un proces pe care mi-l iau în serios. Dacă aș aștepta doar să treacă orele pe lângă mine... poate că ar fi plictisitor să fac aceleași lucruri, aș intra în acea rutină care este foarte greu de suportat de unele femei: mâncare, curățenie, călcat, spălat, etc. Dar nu fac asta! Planific, organizez, încerc să mă perfecționez în ceea ce fac și mai presus de toate... înțeleg că a avea grijă de scumpa mea familie este cea mai mare binecuvântare, este cea mai frumoasă și aleasă „meserie”. Așa că am de lucru... nu? Am o viziune și scopuri precise, am proiecte în desfășurare, am liste, am programe, am provocări, am planuri, am deadline-uri... îmi iau lucrul meu în serios! Nu stau să treacă timpul în zadar. Așa cum o femeie de carieră muncește din greu pentru a se perfecționa în domeniul său, așa și eu muncesc, caut, organizez, mă informez... tocmai pentru a mă perfecționa în meseria mea de soție și mamă. Diferența este că noi nu vom fi niciodată avansate precum o femeie de carieră care este răsplătită pentru munca depusă. Noi vom rămâne la statutul de soție și mamă, nu vom fi avansate să fim soție sau mamă director :)))) În Proverbe capitolul 31 scrie: „Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând: Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate." Pur și simplu minunat! 

De ce vă scriu eu toate acestea? Ca o încurajare pentru cele care ați decis să vă dedicați energia și timpul de dragul familiei. Nu vă descurajați! Ridicați-vă și faceți ceva! O generație întreagă este în mâinile noastre! Ce facem noi cu copiii noștri? Încotro le îndreptăm pașii? Fiți hotărâte în ceea ce faceți! Propuneți-vă lucruri curajoase! Plănuiți! Puneți pe hârtie planurile voastre și aduceți-le înaintea lui Dumnezeu! Cereți binecuvântare și putere!

Vă mai scriu pentru că vreau să încep să împărtășesc cu voi o serie de provocări, obiceiuri pe care vreau să le dobândesc în viața mea. Vreau să veniți împreună cu mine în acest proces! O serie de provocări de 30 de zile. De ce de 30 de zile? Nu știu exact... cred că am vrut să aleg un număr... rotund, care să nu fie nici prea mare încât să mă descurajeze pe cale, dar nici prea mic încât să-mi piară interesul. Îmi voi propune diferite lucruri pe o perioadă de 30 de zile, provocări pe care le voi posta aici pentru a vă încuraja și pe voi să veniți împreună cu mine.  Aceleași studii ne arată că facem lucrurile în mod repetitiv și cred că prin exercițiu putem să înlocuim lucrurile rele cu cele bune. Bineînțeles, că peste toate acestea Dumnezeu este Cel care ne dă și puterea și înfăptuirea, dar eu cred că El așteaptă de la noi să facem ceva, să hotărâm ceva, să pornim la acțiune. O provocare a fost să nu îmi mai încep ziua fără să stau la părtășie cu Dumnezeu... și iată că prin exercițiu am reușit. Uneori era așa de mare ispita ca după ce trimit copiii la școală și la grădiniță să mă întorc în pat la cel mai duuuuulce somn, cel al dimineții. Dar prin exercițiu am reușit. Nu așteptați ca totul să vă pice din cer! Bunica mea avea o vorbă de la țară: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune și în traistă.” Apoi o altă provocare a fost ca în fiecare dimineață să mă trezesc la 6:15 pentru a avea timp să le pregătesc copiilor micul dejun, să nu mai fiu grăbită și stresată că nu sunt gata copiii la timp. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin exercițiu... am reușit și acest lucru. Încă o provocare - să nu-mi las mintea să se tocească și să citesc în fiecare zi câteva pagini... am reușit și acest lucru. În fiecare dimineață, după timpul de părtășie, citesc câteva pagini dintr-o carte aleasă de mine. Se poate! Important este să luăm o decizie și să începem! Atunci când îți faci planuri împreună cu Dumnezeu El te ajută!

Ca soții și mame trebuie să ieșim din confortul și adormirea nostră și să facem mai mult! Să acționăm! Gândește-te cum ar fi dacă de azi ai începe să faci un lucru timp de 30 de zile, un lucru care știi ca îți va îmbunătăți viața? Studiile spun ca un lucru repetat între 21 și 66 de zile devine un obicei, se integrează în pilotul automat din noi, în funcție de cât de greu și de complex este ceea ce ne propunem. De pildă dacă îți propui să bei în fiecare dimineață pe stomacul gol două căni de apă (lucru pe care mi l-am propus și am reușit să-l fac un obicei bun al vieții mele) va fi mult mai ușor decât acela de a face exerciții fizice regulat și a mânca sănătos.

Dacă vrei să mi te alături în acest proces de implementare a unor obiceiuri bune exersând cel putin 30 de zile, începe AZI. Urmărește postările cu privire la provocarea de 30 de zile! Urmărește numărătoarea inversă pe care o voi afișa pe blogul meu! Eu am început deja și mă simt grozav. Secretul este să CONTINUI în fiecare zi!