Jurnal de organizare. Pasul 4: Întocmește un program zilnic

Cred că acest pas este cel mai ușor dintre toate. Pe lângă hotărârea de a trece la următorul pas în organizare, ai nevoie doar de un pix și o hârtie, sau în variante mai moderne, un smartphone cu diferite aplicații, o tabletă sau un simplu laptop. Eu funcționez cu pixul și hârtia în mână, dar deja știți asta, pentru că v-am mai spus asta de câteva ori, însă, recunosc, că am înțeles în ultimul timp cât de mult îți poate ușura viața tehnologia... subiectul unui articol viitor, promit!

Însă acum voi scrie despre un lucru pe care eu îl consider foarte important. Este vorba despre programul nostru zilnic. De unde noțiunea de „time management”? A pornit, desigur, de la problema că oamenii nu mai au timp pentru tot ce își doresc să facă.

Însă în acest pas este vorba despre o manageriere personală. Eu nu voi putea să vă scriu ce să faceți în fiecare zi, căci fiecare dintre voi are programul său zilnic în funcție de caracterul, responsabilitățile și obiceiurile fiecăreia.

De ce cred eu că este important să avem un program zilnic? Pentru că femeile au atât de multe lucruri de făcut, încât chiar nu au timp să se uite pe pereți și să se gândească la ce urmează. Suntem și soții, suntem și mame, suntem și gospodine, suntem și femei de afaceri... etc... Știu că sunt multe femei care nu se ghidează după un program și merg la voia întâmplării, dar ele cu siguranță nu citesc acest blog :))))) Ce cred despre acele femei? Nu vă speriați, nimic rău... fiecare face ce vrea cu viața ei, însă cred că ele nu obțin rezultatele pe care și le doresc. Își doresc să aibă timp pentru toate: pentru Dumnezeu, pentru familie, pentru gospodărie, carieră, pentru ele însele... dar nu obțin rezultatele pe care le așteaptă. Daca nu există consecvență în ceea ce faci, nu vei atinge niciodată rezultatele dorite.

 Așadar, retrage-te într-un loc liniștit, alege una din variantele de sus, ia uneltele necesare, și întocmește un program zilnic. Acum, intervine un alt aspect. Suntem foarte diferite. Unele ne simțim bine când avem un program amănunțit al zilei (vă voi da mai jos exemplul meu), iar altele veți aborda o programare mai lejeră a acestui pas, ceea ce este, de asemenea, foarte bine. Mie îmi place să-mi scriu tot, și chiar cu riscul de a vă lăsa să intrați prea mult în viața personală, vă voi scrie o mică parte din viața mea, ca să vă fie poate mai ușor în stabilirea programului vostru. Totuși, pentru păstrarea intimității mele... am pictat ceva albastru peste orele exacte și peste anumite activități pe care nu aș vrea să le știe lumea ântreagă. Chiar nu vreau să știți la ce oră mă duc la baie sau când mă așez la masă!!! Totuși, iată ziua mea de luni:

După cum vedeți, pentru mine este extrem de important să știu repede ce am de făcut. De aceea îmi stabilesc bine programul fiecărei zile. Mai mult, folosesc culori diferite pentru diferite  domenii; albastru ceea ce ține de copii, galben ce ține de micul meu business, etc. Aceasta îmi dă siguranță și liniște... și apoi... rezultatele mult dorite: TIMP pentru toate. 

Însă poate unele dintre voi funcționați după alt sistem de organizare, ceea ce este foarte bine. Nu contează cum, contează să iei decizia să faci ceva cu viața ta ca să alungi haosul. De exemplu poți să-ți stabilești seara care este lucrul cel mai urgent și cel mai important din ziua ce urmează. Ierarhizeză apoi activitățile cu 2-3 priorități, nu mai multe! Scrie aici toate lucrurile pe care ți le propui să le faci a doua zi, cu intervalul aproximativ de timp. Fă-ți o rutină de dimineață, de amiază și de seară, nu neapărat cu ore stabilite ca mine. Pur si simplu, pune-le pe hârtie, pentru ca atunci când le-ai îndeplinit, să ai posibilitatea să le bifezi. Iar a doua zi luptă ca la sfârșitul zilei să ai marea bucurie de a vedea toate sarcinile propuse îndeplinite.  

 Indiferent de varianta aleasă, ceea ce este important este să înțelegi că dacă viața ta este un haos, ai nevoie de schimbare! Poate vei găsi scuze că tu ești altfel, îți place să fii liberă... Vreau să-ți spun că aici este eliberarea!!! Cât de bine te vei simți când vei vedea că ai timp pentru toate lucrurile importante din viața ta! Ceea ce te oprește sunt poate obiceiurile acumulate până acum, stilul de viață abordat până la această vârstă. Vreau în încheiere să-ți dau o veste bună: toate acestea se pot schimba. Când? Atunci când te hotărăști tu.  

. 

De-aş fi copil... în locul copiilor mei...

Adeseori când năzdrăvanii mei fac câte o boacănă mă întreb eu ce aş fi făcut de aş fi fost în locul lor... iar răspunsul de fiecare dată este că aş fi făcut exact la fel.

Aşa că am încercat azi să fac un exerciţiu şi să mă pun în locul lor. Adică să fiu copil în zilele noastre, exact la timpul şi locul în care se află ei... Şi iată ce am descoperit...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, dimineaţa nu aş lenevi în pat, m-aş trezi dis de dimineaţă, căci o lume întreagă de jucării, vise şi poveşti mă aşteaptă. Nu aş avea timp de pierdut.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş furişa în dormitorul părinţilor mei... doar ca să-i pup şi să-i spun că îi iubesc, neştiind că ei preţuiesc fiecare secundă de somn dimineaţa...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş uita să-mi fac patul. Ordinea mi s-ar părea în zadar... oricum jucăriile vor fi scoase din nou la joacă... Ehhh, spălatul pe dinţi... o treabă complicată făcută de musai ca să scap de fiorosul stomatolog.

De-aş fi copil în locul copiilor mei,  m-aş distra în timpul mesei şi aş inventa tot felul de glume împreună cu fraţii mei... chiar dacă mama ar fi în culmea nervilor :)))

De-aş fi copil în locul copiilor mei, nu m-aş obosi să cobor scările de la etaj la parter, ci aş aluneca pe balustradă... iiiuuuuuupiiiii... riscant şi distractiv.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş alerga toată ziua pe afară, m-aş urca în pomi, copaci şi tot ce mi-ar ieşi în cale, nu aş obosi făcând năzdrăvănii...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, temele, lecţiile, cititul... ar fi munţi înalţi care mi-ar sta în cale spre lumea mea de joacă şi mi s-ar părea că sunt lucruri pentru cei mari, lucruri care mă ţin departe de viaţa mea frumoasă de... copil... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş minuna de lumea desenelor animate, de multitudinea de culori şi personaje... şi aş cere să mă uit la TV cât aş putea eu mai mult. Aş insista.... şi aş insista... şi aş insista... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş urca pe dulap de fiecare dată când mami şi tati nu m-ar vedea şi aş fura dulciurile bine ascunse în dulapul de sus.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, mi-aş înnebuni părinţii cu multe întrebări. Lumea fascinantă... gata să fie explorată şi înţeleasă de căpşorul meu de copil.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş face orice ca să nu dorm la amiază, iar seara înainte de culcare mi-ar trebui toate de pe lume... doar ca să mai prelungesc un pic momentul - mi-ar fi sete, mi-ar fi cald, mi-ar fi frică, mi-ar fi frig... Atunci mi-ar veni toate gândurile bune şi rele, toate întrebările şi frământările mele şi aş veni mereu jos să mai întreb pe mami încă ceva: "Mami, numai asta te întreb şi gata!" Şi apoi încă una, şi încă una... doar ca să mai stau un pic cu ei... părinţii mei...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, nu aş înţelege de ce nu am voie să alerg, să strig, să sar, să joc fotbal în casă...  

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş considera că doar eu sunt cel mai bun decorator al pereţilor din camera mea şi aş încerca mandru propria-mi operă de artă... şi chiar aş crede că mi se cuvine asta... fiind camera mea.... logic, nuuu???

De-aş fi copil în locul copiilor mei, uneori m-aş teme de tunet, de furtună, alteori de întuneric, de artificii, de fulgere... mi-aş închipui lucruri înfricoşătoare şi aş trăi poate clipe de teamă cu aceeaşi intensitate cu care aş face cea mai interesantă năzbâtie de peste zi.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş vrea să fiu iubit şi acceptat exact aşa cum sunt eu, aş vrea să nu mi se ceară la nesfârşit să mă schimb, aş vrea să nu aud mereu "imediat", aş vrea să fiu îmbrăţişat şi mângâiat mai des decât cicălit, aş vrea să nu strige nimeni la mine, aş vrea să joc fotbal cu tati, aş vrea să gătesc cu mami, aş vrea să jucăm ascunselea cu întreaga familie până seara târziu, aş vrea să stau seara pe spate şi să văd stelele cu mami la stânga şi tati la dreapta, aş vrea să merg pe lună, aş vrea să mă fac aviator, aş vrea ca atunci când voi fi mare să fac bani ca să-i cumpăr la mami o maşină de spălat vase ca să stea mai mult timp cu noi, aş vrea să alerg împreună cu fluturii, să zbor cu păsările, să vorbesc limba animalelor, m-ar interesa doar ziua de azi, fără melancolia pentru ieri sau resonsabilitatea pentru mâine... doar azi... acum... aş vrea să mă pot bucura liber de frumoasa mea copilărie... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş vrea... aş vrea... de ce copiii noştri nu ar vrea şi ei?

Şi toate astea le scriu... nu ca să îmi las copiii să facă ceea ce nu e bine, ci pentru ca să-i înţeleg de ce le fac... pentru că sunt copii şi aşa aş face şi eu în locul lor... frumoasa copilărie...

Revelația unei gospodine în prag de sărbătoare

Prin definiție „relevație” înseamnă „o descoperire neașteptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns”. Dar cine-i gospodina din titlu??? Evident că eu... Așa că vreau să vă scriu câteva rânduri despre gospodina din mine și minunata revelație :))))) 

Dar să lăsăm gluma la o parte și să vă spun despre ce este vorba... Citind pe blogul meu postarea Cum ne organizăm ca să fim gata de Paște, m-am așezat pe-o canapea cu laptopul în brațe, iar pixul și hârtia în mână. Am început frumos și organizat să-mi notez meniul de sărbătorile pascale, cu rețete, linkuri, listă de cumpărături și chiar bugetul necesar. Am început apoi să vorbesc cu soțul meu despre toate acestea și încet-încet mi s-a conturat în mintea mea programul meu pentru săptămâna care îmi stătea în față. Aveam scenariul în minte, scenariu bine cunoscut majorității femeilor înainte de sărbători: program foarte încărcat, curățenie, mâncare de nu știu câte feluri, oboseală multă acumulată, stres... recunosc că nu-mi plăcea ce mi se arăta... mai ales că era o săptămână în care trebuie să o dedicăm sufletului nostru. Este săptămâna în care ne amintim de ceea ce a făcut Isus pentru noi, El și-a dat viața pentru noi, a murit pe cruce ca noi să fim mântuiți și să moștenim viața veșnică împreună cu El... Îmi doream ca în această săptămână să mâ gândesc mai mult la Dumnezeu și la întreg planul Său de mântuire... însă agenda mea de gospodină era prea plină :( Atunci am avut o revelație, iar o voce mi-a întărit gândurile. Era vocea soțului meu, nu vă speriați că împreună cu revelația mi s-a dat să aud și voci :)))) Și mi-a spus cât se poate de simplu și de masculin: „Merită pentru 20 de minute cât mănânci atâta trudă???” Bine zici, soțior scump și drag... și am început să taaai de pe lista mea, să tai, să tai... am simplificat meniul sofisticat la un meniu aș zice eu... decent :) de sărbătoare.

Iată că e joi și pot să vă spun că am avut parte de relaxare, de odihnă, de momente în care am meditat la Dumnezeu și la tot ceea ce a făcut El pentru mine, am avut momente în care m-am răsfățat mergând la coafor și la cosmetică, am petrecut timp cu cei dragi ai mei... zile minunate... ceea ce nu aș fi putut avea dacă îmi lăsam agenda plină-plină. În timp ce tăiam de pe listă mi-am amintit de adevărul din postarea mea Povestea pietrelor, mi-am amintit de felul în care se încheie articolul: „Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip”. Am stat apoi și m-am gândit: ce amintiri vor râmâne peste ani??? Faptul că am lustruit de 100 de ori geamurile și că am făcut 1000 de feluri de mâncare și prăjituri??? Eu cred că vor rămâne altele: o plimbare cu familia, un film vizionat cu cei dragi, poate o felicitare handmade, vopsirea ouălor sau pregătirea unei prăjituri împreună cu cei mici... Acestea sunt pietrele... aceasta e ceea ce contează. Restul... e doar nisip...

Acum să nu vă gândiți că trebuie să lăsăm totul jos, să nu facem curățenie sau mâncare... departe de mine așa ceva!!! Vorbesc având în urmă o curățenie de primăvară foarte organizată (fiecare obiect a trecut prin mână), un meniu scris, un plan bine stabilit, cumpărături făcute din timp... Dar trebuie făcute toate cu înțelepciune, cu măsură și în mod organizat. Majoritatea femeilor de sărbători sunt ca niște zombi frumos îmbrăcate și machiate. Scuzați comparația, dar uneori așa suntem... frânte de oboseală, incapabile de a vedea binecuvântările din jurul nostru, imune la dragostea celor din jur... și asta doar pentru că am ales să facem prea multe într-un timp prea scurt. Și m-am gândit apoi: de ce oare? Cine ne condamnă la așa ceva? Noi însene ne punem povara pe umeri și o duuuuucem și o duuuuucem, iar în dimineața Învierii, când Domnul nostru a înviat... în loc să strigăm de bucurie înaintea Lui... tot ce putem mormâi cu ochii lipiți de somn este: „Deja e dimineață? Abia acum am adormit...”  

Dragile mele! Soții și copiii noștri ne vor pe noi în primul rând; vor atenția și dragostea noastră... timpul nostru... De aceste sărbători fiți gospodine înțelepte! Lăsați rețetele sofisticate pentru weekend-uri mai liniștite, când veți avea timp și răbdare... Amintiți-vă de cei dragi din casă și oferiți-le timpul, dragostea și energia voastră! Plimbați-vă împreună! Priviți-vă soțul în ochi așa cum o făceați când v-a cucerit. Spuneți-i cât de mult îl iubiți și ce înseamnă el pentru voi. Priviți afară minunata natură ce ne înconjoară și amintiți-vă de Făcătorul ei. Priviți spre cer și înălțați o rugăciune Tatălui. Mulțumiți-I pentru planul Său de mântuire pentru întreaga omenire! Lăudați-L că într-o săptămână ca această Fiul Său a murit pentru păcatele oamenilor! Și a înviat! Strigați cu bucurie: „Hristos a înviat!” Cântați! Râdeți! Zâmbiți mai mult! Faceți o felicitare împreună cu cei mici! Vopsiți ouăle împreună! Și ce dacă se vor sparge câteva?! Puneți câteva ouă în plus ca o marjă pentru eventualele accidente. Vă amintesc că 5 ouă costă doar cîțiva lei... nu merită bucuria copiilor noștri atât??? Lăsați copiii să frâmânte un aluat, să pună o lingură de făină... vor fi atât de bucuroși. Și ce dacă se va face un pic de murdărie??? Oricum hainele se vor spăla, iar podeaua cu siguranță o veți curăța înainte de Paște! Vizionați filmul despre Isus împreună și explicați-le copiilor adevărul despre această sărbătoare minunată, și anume că-L sărbătorim pe Isus Cel înviat, nu pe Iepurașul gogonat. În același timp... nu privați copiii de bucuria de a primi daruri în dimineața Învierii, oferiți-le cu drag spre bucuria lor... abia aștept să văd reacția lor de duminică dimineața... pupe-i mami pe ei!!! Apoi faceți-vă timp și pentru voi! Priviți-vă în oglindă ca să vedeți cât de frumos v-a creat Dumnezeu! Draga mea, ești minunată exact așa cum ești, ești perfectă, pentru că Dumnezeu ți-a sculptat nasul, fruntea, trupul... El ți-a colorat ochii și părul... El ți-a conturat buzele și ți-a dat formă tuturor trăsăturilor. Fă-ți timp și pentru tine! Relaxează-te și bucură-te în liniște de o baie calmantă (click aici pentru a citi despre Baia regească Cleopatra). Vei zice: „nu pot, eu am copii, e gălăgie mare”. Și eu am trei! Și ce năzdrăvani!!! Vă spun că se poate! Culcă-i într-o seară cu jumătate de oră mai devreme, crede-mă că nu vor păți nimic... chiar vor fi mai odihniți dimineață. Îngrijește-te! Fii frumoasă de sărbători! Fii frumoasă atât în interior cât și în exterior... te vei simți atât de bine în pielea ta, vei radia de bucurie... o bucurie molipsitoare, care îi vor face și pe cei din casa ta la fel... 

Închei acum... provocându-vă să vă amintiți de lucrurile care contează cu adevărat. Nu fiți gospodine neglijente și leneșe, dar nu intrați nici în cealaltă extremă. Nu uitați: cei dragi au nevoie de NOI, nu doar de „serviciile” noastre!!! În casă nu suntem guvernante, suntem soții și mame, așa că veniți să ne comportăm ca atare. Amintiți-vă prioritățile din viața voastră, de lucrurile care într-adevăr contează... restul... e doar nisip...

Spor la treabă și un timp minunat cu Dumnezeu, cu cei dragi și cu voi însevă! Asta e ceea ce vă doresc deocamdată... urarea de sărbători... în altă postare :)