Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Acum câteva zile am fost tristă. Tristă pentru propriii mei copii. Însă acum tristețea mea s-a transformat în revoltă, o revoltă care mă face să strig în gura mare: copiii noștri au nevoie de ajutor!!! Nu doar ai mei... ci copiii tăi, copiii prietenilor, copiii vecinilor și tot așa... Nu se poate ca la o vârstă atât de fragedă copiii să ajungă să spună: urăsc școala, urăsc temele! Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Am ajuns să ne vedem copiii cum își pun ceasul să sune mai repede ca să aibă timp să se joace. Unul din băieții noștri și-a pus alarma să sune la ora 6 dimineața ca să se joace cu Lego. Și asta nu pentru că le încărcăm noi programul, ci așa este sistemul din țara noastră... Revolta mea nu se îndreaptă împotriva unui dascăl sau împotriva unei școli, ci împotriva unui sistem edcucațional prost organizat cu o programă ce ne transformă copiii în niște roboți...  Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Am ajuns să ne vedem copiii apatici și extenuați, prea serioși uneori, prea responsabili la vârsta lor... Stresul le mânăncă dulcea copilărie... Mereu îi grăbim, îi grăbim, îi grăbim, că nu au nici ei timp suficient ca să-și îndeplinească datoria. Nu e corect să îi aruncăm atât de timpuriu în lumea noastră a adulților, în care totul trebuie să fie organizat, planificat și executat... Nuuuuuuuuuuu!!! Ei trebuie să aibă timp să viseze, să citească, să intre în lumea poveștilor, să intre în pielea personajelor, să se simtă prinți și prințese, să aibă timp să exploreze, să-și dezvolte simțurile!!! Criticăm copiii zilelor noastre că nu mai vor să citească... ai noștri vor, au descoperit această plăcere, dar nu au timp...   Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

 Ei trebuie să aibă timp să alerge cu vântul în față, să stea la umbră să citească o carte bună, să zburde prin livadă, să se cațere prin pomi și să mănânce veseli fructele proaspete! Ei trebuie să aibă timp să se murdărească descoperind lumea înconjurătoare! Să aibă timp să cânte, să învețe să cânte la pian, la chitară... la ce vor ei! Copiii noștri adoră muzica, însă de câteva zile nu au mai avut timp nici măcar jumătate de oră să atingă pianul sau chitara...   Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Să aibă timp să descopere culorile lumii, să observe, să picteze! Să aibă timp să se autodescopere, să se autocunoască, să știe la ce sunt buni, ce talente au, ce înclinații. Să aibă timp să afle ce le place, ce hobby-uri au! Să aibă timp să își dezvolte talentele și abilitățile pe care le au! Să aibă timp să se rostogolească pe dealuri prin iarba proaspătă de primăvară, să stea minute în șir pe spate și să privească cerul, să asculte păsărelele cum cântă! Să aibă timp să culeagă flori, să înalțe zmei, să sară în grămezi cu frunze uscate de toamnă! Să aibă timp să se dea cu sania, să facă oameni de zăpadă... Într-una din serile trecute, pe unul din băieți l-am găsit plângând în liniște, cu lacrimi mari și pline de regret... Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a refuzat să îmi spună (e băiat mare și îi era rușine să plângă pentru așa ceva), însă apoi puțin rușinat și-a spus durerea: nu e corect ca cel mic să aibă timp să facă om de zăpadă cu bunica în curte, iar el doar să privească de la fereastră, cu capul aplecat peste cărțile și caietele peste care demult s-au așternut umbrele nopții. I-am promis că mâine vom face împreună un om de zăpadă, însă nu mi-am putut ține promisiunea. Toată noaptea a plouat, așa că zăpada s-a dus... și speranța lui la fel... Acum așteptăm zăpada iar, cu speranța că va veni programată în funcție de programul încărcat al copiilor. Așa că, Doamne, te rog când mai trimiți zăpada, treci pe la ferestrele copiilor și vezi dacă și-au terminat temele, că tare trist mai e să o privească și să nu aibă timp să o atingă măcar...  Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Nu mai avem în casă copii, ajungem să avem doar elevi, copii stresați că trebuie să își facă interminabilele teme. În casă liniștea se lasă tot mai apăsătoare cu trecerea anilor, copiii sunt tot mai stresați, închiși în camerele lor, împingându-și limitele la maximum ca să facă față acestui sistem nedrept și ilogic. Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Noi, adulții, îi târâm pe copii în lumea noastră și mintea mea nu poate să înțeleagă de ce... Ce motive? Ce scop? Ce beneficii??? Nimeni nu câștigă nimic! Ne distrugem propriii copii, ne stresăm și noi enorm alături de ei, dezvoltăm o generație care la vârsta adultă sunt incapabili să își aleagă drumul în viață. Și ne mai mirăm de ce??? Pentru că i-am adus cu forța în lumea noastră fără ca ei să aibă timp să știe cine sunt, ce le place și la ce sunt buni...

Și câte ar mai fi de spus...

Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

oana p.

2013 versus 2014

Iată-ne în 2014. Un cadou din partea lui Dumnezeu că ne aflăm în viață sănătoși. Mulțumesc, Tată!

Știu că este o perioadă din an în care se fac bilanțuri, concluzii, liste de decizii pentru noul an... Am stat și eu pe gânduri puțin (nu mult, că nu am avut timp) și am încercat să-mi amintesc câteva detalii. Ceea ce știu sigur este faptul că a trecut extrem de repede. Dar, îi mulțumesc lui Dumnezeu că a trecut frumos. Cred că fiecare experiență trăită nu a fost lăsată la întâmplare... și încerc să învăț ceva din fiecare lucru din viața mea.

Pe plan spiritual... anul 2013... îl las pe Dumnezeu să mi-l eticheteze ca fiind bun sau rău... Ceea ce știu este că au fost momente în care am fost plină de entuziasm, dornică să fac multe pentru Dumnezeu, însă au fost și momente în care am simțit că am obosit și am fost cu inima de piatră, gata să zic că nu mă mai interesează decât de mine și cei dragi ai mei. Greșită atitudine! 

Pentru anul 2014 îmi doresc să-L las pe Dumnezeu să lucreze la viața mea, să mă pun la dispoziția Lui, ca El să se folosească de mine în lucrarea Sa. Îi cer Domnului să mă ajute să fac voia Lui, să-L las să conducă toate domeniile vieții mele, si astfel viața mea va fi binecuvântată în toate aspectele ei. Îmi doresc să-L caut mai mult, să mă rog mai mult și să postesc mai mult pentru familia mea.

Cu sănătatea în 2013, îi mulțumesc lui Dumnezeu că a fost bine... e drept câteva vești nu foarte bune, dar nu extrem de grave. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a fost altceva mai grav. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am viață, respir, mă pot bucura de toate binecuvântările lăsate peste mine și familia mea. Anul trecut am luat hotărârea de a face analize la întreaga familie, cu mic cu mare și mă bucur pentru această decizie. Mi-a fost un pic milă că în mod intenționat și neforțată de nimeni îmi duc copiii la înțepat... dar este un obicei bun pe care îl vom repeta anual.

Pentru anul 2014 îmi doresc să fiu mai atentă cu sănătatea mea. Îmi doresc să fac mai mult sport și să nu mai mănânc dulciuri atât de des... Vom repeta analizele în vară, imediat ce iau copiii vacanța... bunul nostru obicei dobândit. Îmi propun să merg la ecograf ginecologic și mamar ca și anul acesta, la 6 luni. 

Pe plan familial, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat mult mai mult decât aș fi meritat. Anul 2013 a fost un an bun, cu multe evenimente frumoase. A fost un an în care Dumnezeu m-a învățat multe în ceea ce privește viața de familie. Am devenit pasionată de tot ceea ce înseamnă familie, am început să studiez în mod constant, să citesc, să mă documentez despre familie și felul în care trebuie să mă raportez eu față de ea, atât ca soție, cât și ca mamă. Am hotărât să citesc zilnic câteva pagini din aceste cărți de specialitate, în speranța că toate cunoștințele dobândite alături de mica experiență de până acum... mă vor ajuta să fiu o soție și o mamă mai bună, mai iubitoarea, mai răbdătoare. Pot aminti aici cartea Dragoste si respect, un mesaj care îți poate schimba viața. O puteți citi online aici sau comanda aici. 

Pentru anul 2014 îmi propun să mă lupt mai mult pentru a avea timp prețios alături de cei dragi. Nu doar să fim unii lângă ceilalți, ci să petrecem timp de calitate unii cu ceilalți. Aici vorbesc atat ca și cuplu, cât și ca familie. Să ne ajute Dumnezeu!

Pe plan profesional... una din realizările acestui an... o rugăciune ascultată. I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea ceva de lucru, dar ceva care să-mi permită să stau acasă să mă pot ocupa de familie. I-am cerut să-mi dea succes. Am reușit numai și numai prin ajutorul lui Dumnezeu... e bine să ai pile așa de sus, la Creatorul Universului... Îmi amintesc că stăteam și mă rugam preocupată de ce să fac, încotro să merg, ce hotărâre să iau. Mă măcinau întrebări și puneam în balanță profesia și familia... una din ele trebuie sacrificată când iei astfel de decizii. Eram sfâșiată la gândul că va trebui să plec undeva să lucrez și va trebui să renunț la tot timpul petrecut cu cei dragi... În rugăciunea mea, am cerut lui Dumnezeu să-mi spună ceva... și iată ce am primit:

„Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta,
ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de slavă a Împărăţiei Tale.
Împărăţia Ta este o Împărăţie veşnică, şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui.
Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.
Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.
Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt, în veci de veci!”

Biblia, Noul testament, Psalmul 145

Și așa s-a născut MadeBy Oana... Asta s-a îmtâmplat anul acesta, Dumnezeu și-a îndeplinit promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci... mulțumesc, Tată, pentru ocrotirea și îndrumarea Ta!

Pentru anul 2014 îmi propun să profit de oportunitățile lăsate de Dumnezeu în viața mea cu privire la MadeBy Oana. Vreau să fiu harnică și organizată, să stau focalizată pe lucrurile mari, să nu mă las distrasă de altele mărunte care îmi complică și încetinesc activitatea. Mă voi lupta pentru idei noi, sper să-mi dea Dumnezeu putere, răbdare, imaginație și originalitate... pffff... să fie cu succes și anul 2014!

Cam astea ar fi concluziile... 2013... 

La multi ani... 2014