marți, 17 aprilie 2012

Vaicareala de primavara

     Buna dimineata, fetelor! Este primavara si sunt aproape sigura ca si la voi ploua... dupa cum arata prognoza meteo. Ploua... dar ce conteaza? Cum ar fi sa lasam vaicareala si sa ne bucuram de ceea ce avem, nu? De multe ori ma gandesc cat de nemultumita e lumea... daca ploua – de ce ploua, daca e cald – de ce e asa de cald, si iata asa se naste in noi nemultumirea, care stiti ce e? Este boala secoului care ne mananca bucuria si devenim femei acre si incruntate pentru ca nimic nu este bine. Haideti sa invatam multumirea, eu cred ca este secretul fericirii. De ce sa privim mereu la altceva? De ce sa nu privim la ceea ce avem? De ce sa privim la ce au altii? De ce sa nu privim la ceea ce avem bun si frumos in viata? Poate vei zice... pai n-am nimic bun si frumos in viata... aici trebuie sa te contrazic. Daca citesti acest articol inseamna ca esti in viata. Cel mai pretios dar, nu-l ignora si traieste-ti viata din plin!!!
     Ce conteaza ca afara ploua? Haideti sa ne bucuram si de ploaie. Ia priviti putin afara... Indreptati-va privirea spre un colt de fereastra si priviti frumusetea de afara. Ploua, dar cautati un colt mic de natura, o gradina, un camp, o padure pe care o vedeti din departare, sau poate doar un pom, o floare, o ramura infrunzita, un fir macar de iarba. Priviti indelung si vedeti ce minunatie, priviti la verdele crud spalat de ploaia marunta a primaverii... Invatati sa va gasiti placere in lucrurile marunte ale vietii. Atat de mult ne-am obisnuit ca totul din jur sa ne atace pe toate caile si simturile, totul e plin de actiune, culoare, extaz... incat nu mai observam lucrurile marunte care ne aduc atata bucurie... 
      Deci, e primavara si ploua, dar ce conteaza? Fii plina de bucurie si dragoste. Daca tot nu poti iesi din casa, gandeste-te la cei dragi ai tai si fa un plan prin care sa le arati cat de mult ii pretuiesti, haideti sa ne intoarcem la lucrurile simple si marunte ale vietii... Daca ai un sot, un iubit... trimite un SMS de dragoste asa cum o faceai cand te-ai indragostit de el, sau lasa-i pentru maine dimineata un biletel de dragoste... Iubeste neconditionat! Daca esti o femeie mai putin tanara... ia-ti sotul de mana, priveste-l in ochi si spune-i ca vrei sa imbatraniti frumos impreuna... Daca esti mama, imbratiseaza-ti copilul cand se intoarce acasa sau cand se trezeste si in loc sa-l certi sau sa-l critici, aminteste-i ca il iubesti si ca il vei iubi si ii vei fi alaturi toata viata ta. Daca mai ai parinti... scrie-le o scrisoare in care sa le multumesti pentru tot, nu vor uita acest gest niciodata! Bucuria de a gasi o scrisoare in posta in care gasesti cuvinte frumoase... lucruri de multa vreme apuse... Daca tot ploua si stai in casa, nu pierde vremea, profita de acest timp si planifica-ti aceste lucruri prin care le amintesti celor dragi ca ii pretuiesti. 
     E primavara si natura renaste sub ochii nostri, haideti sa ne trezim si noi la viata si sa ne bucuram, sa iubim, sa traim frumos!!!
      Si daca nimic nu te incanta din ceea ce am scris, ia o umbrela mare si colorata si plimba-te prin ploaie ca in poza alaturata!!!
                                                                                                                                 

     Iata o poezie pe care am gasit-o aici:
http://ciocolatika.blogspot.com/2011/06/tu-ce-faci-cand-ploua.html  


"Tu ce faci când plouă?
S-a înnegrit cerul, s-a înnegrit și lumea. Tunete și fulgere prevestind furtuna, se ascund toți în colibele lor, strângându-și la piept puii.
Plouă!
Cerul urlă și strigă la ei: Ce ați făcut oameni? Împart bucurie și voi fugiți, atâta bogăție și voi o nimiciți. Dar nimeni nu îl ascultă, nimeni nu îl aude....

Undeva pe-o pajiște verde stă un băiețel, prea departe de casă, prea aproape de cer. Privește picăturile de apă căzând, mai întâi alene peste haina lui, apoi încețoșându-i imaginea, cu repeziciunea lor. Nu se teme de nimic, natura e mama lui.

O femeie a rămas în parc, pe bancă. Stă cu puiul ei, puiul ei din cer, fiecare atingere a ploii, e o atingere a lui, a copilului cu părul bălai. Nu se teme de nimic, o parte din cer e o parte din ea.

La periferia orașului, o bătrână merge pe străzi. Își caută soțul ce a plecat acum mult timp, pe o ploaie de mai. Înaintează cu greu și cu multă speranță în suflet. Nu se teme de nimic, soarele îi va lumina calea."
oana p.   

Niciun comentariu: