Îmi doresc din toată inima pentru copiii noștri să fie aproape de Dumnezeu toată viața lor, să caute cu pasiune părtășia cu El în rugăciune și în studierea Cuvîntului Său. Îmi doresc să știe că, deși Dumnezeu este Creatorul Universului, în același timp El este Tatăl nostru drag și că pot să vină înaintea Lui în rugăciune oricând și în orice situație. Este de datoria noastră ca părinți să îi ajutăm pe copiii noștri să dobândească acest bun obicei... și cu cât este mai timpuriu, cu atât este mai benefic pentru sufletul lor.
Iată câteva idei pe care noi le-am pus în practică pentru a iniția rugăciunea împreună cu copiii noștri.
Rugați-vă cu ei în mașină.
Nu știu alții cum sunt... dar când mergi cu 3 năzdrăvani în mașină... este o atmoferă... să-i zicem deosebită? Cand îi duc eu la școală îmi place să mă rog cu ei. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem în viață și că El ne-a mai adăugat o zi la viața noastră. Îmi place să cer binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei, peste tot ceea ce au ei de făcut, ca El să le dea putere și înțelepciune în ziua care le stă în față.
Rugați-vă împreună cu familia înainte de culcare.
Să nu credeți că sunt prea mici ca să înțeleagă! Începeți de când sunt mici... chiar dacă poate singurul lucru pe care pot și știu să-l facă este să împreuneze mâinile la rugăciune. Apoi vor învăța să zică doar „Amin”, apoi vor repeta rugăciuni scurte după voi, apoi însă veți vedea ce rugăciuni frumoase și sincere vor rosti din inimioarele lor. Nu vă fie teamă să inițiați acest obicei! Nu trebuie să fie ca la biserică... Nu e mare bai că nu știți să predicați sau să cântați! Noi aveam această minunată rutină în familie: seara, după ce copiii iau cina, sunt îmbăiați și pregătiți în pijama... ne oprim la părtășia împreună cu familia. Este un timp în care stăm împreună și citim din Biblie un capitol. Ok, Oana, dar de unde să începem? Noi am făcut în felul următor: am luat câte o carte din Biblie și am citit-o capitol după capitol până am terminat-o în întregime. Apoi, când cartea e gata o încercuim la cuprins. Iată câteva din cărțile însemnate ca fiind citite:
Astfel avem o evidență a cărților parcurse împreună și sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să constatăm cu bucurie într-o zi că am citit împreună cu familia întreaga Biblie. Am ales să nu citim cărțile Bibliei în ordine, pentru a diversifica ca să nu aducem copiilor o stare de plictiseală. Așa că alternăm, citind cărți diferite, ba din Vechiul Testament, ba din Noul Testament. Apoi, citim dintr-o carte cu istorioare biblice, care este destul de succintă, însă pentru că avem încă printre noi și mititei... am vrut să rămână și ei cu ceva după părtășia noastră. Iată cărticica noastră:
La sfârșitul istorioarei sunt întrebări pentru copii pentru a verifica cunoștințele dobândite în urma citirii. Ooo, am uitat un aspect foarte important! Istorioara biblică este citită de cei doi băieți mai mari ai noștri, care au 6, respectiv 8 ani. Cel mic... în curând... În acest fel îi implicăm și pe ei în organizarea părtășiei noastre. După parcurgerea celor două surse pe care le-am amintit mai sus, ne rugăm pe rând, de la mare la mic... înălțând către Dumnezeu mănunchiul nostru de cinci rugăciuni... De fiecare dată este o experiență minunată! În final... pupici de la voinici... cum zicem noi, iar apoi culcarea celor mici.
Rugați-vă cu ei când sunt supărați, îngrijorați sau când le este teamă.
Indiferent care este cauza... poate s-au certat cu prietenul/prietena cea mai bună, poate și-au pierdut caietul de teme de matematică, poate au visat urât noaptea, sau poate le este teamă de întuneric, de furtună... E bine să îi îndreptăm de mici în momentele grele ale vieții către Dumnezeu, pentru a înțelege că la El găsim ajutor. Când le este teamă, nu îi ajută ca la nesfârșit să îi aduceți în patul vostru pentru restul nopții unde se simt în siguranță. Mergeți la ei, explicați-le cum sunt de fapt lucrurile, țineți-i în brațe, asigurați-i de dragostea și protecția voastră, dar rugați-vă împreună cu ei. Astfel le veți îndrepta privirea către Dumnezeu. Noi nu vom putea fi lângă ei în fiecare secundă a vieții lor. Încet, încet, ei vor învăța prin puterea pe care o primesc de la Dumnezeu să facă față situațiilor mai grele din viață. Astfel, veți construi un caracter puternic, dar și unul care să se încreadă în Tatăl. Puneți astfel în ei credință și dependență de Dumnezeu, Tatăl nostru. Și ce minunat va fi când vor începe să culeagă ei experiențe minunate între ei și Dumnezeu când El le ascultă rugăciunile! Am fost foarte bucuroasă să aud o experiență a baiețelului nostru mijlociu (6 ani) zilele acestea. O săptămâna a fost nepoțica noastră la noi în vacanță și seara nu s-a simțit bine. Dimineața mi-a fost așa de drag să aud discuția dintre ei. „T., știi de ce ai putut dormi aseară și te-ai simțit mai bine? întreabă mijlociul meu drag. T. răspunde: Nu! După care el spune: Pentru că m-am rugat pentru tine ca Dumnezeu să te vindece!” A fost atât de frumos să asist din exterior. Eu nu am inițiat nimic, nu am provocat nimic... era pur și simplu experiența lui cu Dumnezeu, așa cum o poate percepe la vârsta de 6 ani. Pentru mine, ca mamă, a fost minunat! Prin astfel de experiențe... ei înțeleg că lui Dumnezeu chiar îi pasă de ei și de micile lor provocări de peste zi... chiar dacă sunt doar niște copilași...
Rugați-vă cu ei când sunt fericiți.
Este bine să învețe să-L slăvească pe Dumnezeu și să îi mulțumească pentru lucruile bune care se întâmplă în viața lor și a celor din jurul lor. Nu e bine să lăsăm copiii să se învețe doar să ceară lui Dumnezeu! Trebuie să cultivăm în ei o atitudine mulțumitoare! Este bine să știe că bucuriile trebuie împărtășite cu Dumnezeu... așa cum le împărtășim unui prieten bun.
Rugați-vă cu ei înainte de masă.
Aici, la noi, se întâmplă un lucru care îi face pe musafiri să zâmbească ușor... De fiecare dată când mâncăm ne rugăm unul dintre noi, părinții, apoi toți trei copiii. Unora dintre musafiri poate le este foame și zâmbesc... Am inițiat acest obicei tocmai pentru a învăța că fiecare trebuie să mulțumească Tatălui pntru „pâinea cea de toate zilele” Adică... nu doar... lasă că mama sau tata se roagă. Nu! Ei să știe toată viața că de la Dumnezeu avem totul și trebuie să îi mulțumim... Și așa facem noi... chiar dacă uneori durează mai mult... spre zgomotul înfometat al burticilor... Dar cultivăm astfel o atitudine mulțumitoare în copiii noștri.
Învățați-i să se roage singuri dimineața.
De o vreme încerc să îi învăț pe cei doi băieți mai mari de 6, respectiv 8 ani să aibă zilnic acea părtășie personală cu Dumnezeu. Să aibă acel timp doar ei și Dumnezeu... nu doar părtășia cu familia. Nu trebuie să fie la început ceva foarte complicat, de care micuțul vostru să se sperie și să respingă din start! Eu le-am spus copiilor că și lui Dumnezeu îi place să i se spună „Bună dimineața!”. Așa că le-am zis să deschidă geamul și să-i spună „Bună dimineața!” lui Dumnezeu. Apoi, să citească ceva din Biblie, să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru noua zi pe care au început-o. Cred că este atât de important să înțeleagă de mici că este un dar fiecare zi pe care o avem. Faptul că respirăm, umblăm, gândim, vorbim, vedem... nu este ceva care ni se cuvine, ci sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi, sunt binecuvântările lui Dumnezeu care se înnoiesc în fiecare dimineață. Sper că se vor deprinde și cu acest bun obicei... Pffffff... anevoios drum... trebuie să îi ajutăm cu perseverență și înțelepciune.
Scopul pe care îl am în minte pentru copilașii noștri este ca ei să nu se gândească la rugăciune ca la un eveniment special, aparte... ci să o perceapă ca pe o conversație naturală cu Tatăl nostru... indiferent de situație sau perioadă din zi sau din viață. Știu, este un proces care abia acum începe pentru copilașii noștri. Ei sunt abia la început în minunata lor călătorie cu Isus. Dumnezeu are încă mult de lucru la inima, la comportamentul, la caracterul și la viața lor. Dar, cu ajutorul și călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, încercăm ca și părinți să punem o fundație solidă a credinței peste care El să poată construi...
Nu știu alții cum sunt... dar când mergi cu 3 năzdrăvani în mașină... este o atmoferă... să-i zicem deosebită? Cand îi duc eu la școală îmi place să mă rog cu ei. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem în viață și că El ne-a mai adăugat o zi la viața noastră. Îmi place să cer binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei, peste tot ceea ce au ei de făcut, ca El să le dea putere și înțelepciune în ziua care le stă în față.
Rugați-vă împreună cu familia înainte de culcare.
Să nu credeți că sunt prea mici ca să înțeleagă! Începeți de când sunt mici... chiar dacă poate singurul lucru pe care pot și știu să-l facă este să împreuneze mâinile la rugăciune. Apoi vor învăța să zică doar „Amin”, apoi vor repeta rugăciuni scurte după voi, apoi însă veți vedea ce rugăciuni frumoase și sincere vor rosti din inimioarele lor. Nu vă fie teamă să inițiați acest obicei! Nu trebuie să fie ca la biserică... Nu e mare bai că nu știți să predicați sau să cântați! Noi aveam această minunată rutină în familie: seara, după ce copiii iau cina, sunt îmbăiați și pregătiți în pijama... ne oprim la părtășia împreună cu familia. Este un timp în care stăm împreună și citim din Biblie un capitol. Ok, Oana, dar de unde să începem? Noi am făcut în felul următor: am luat câte o carte din Biblie și am citit-o capitol după capitol până am terminat-o în întregime. Apoi, când cartea e gata o încercuim la cuprins. Iată câteva din cărțile însemnate ca fiind citite:
Astfel avem o evidență a cărților parcurse împreună și sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să constatăm cu bucurie într-o zi că am citit împreună cu familia întreaga Biblie. Am ales să nu citim cărțile Bibliei în ordine, pentru a diversifica ca să nu aducem copiilor o stare de plictiseală. Așa că alternăm, citind cărți diferite, ba din Vechiul Testament, ba din Noul Testament. Apoi, citim dintr-o carte cu istorioare biblice, care este destul de succintă, însă pentru că avem încă printre noi și mititei... am vrut să rămână și ei cu ceva după părtășia noastră. Iată cărticica noastră:
La sfârșitul istorioarei sunt întrebări pentru copii pentru a verifica cunoștințele dobândite în urma citirii. Ooo, am uitat un aspect foarte important! Istorioara biblică este citită de cei doi băieți mai mari ai noștri, care au 6, respectiv 8 ani. Cel mic... în curând... În acest fel îi implicăm și pe ei în organizarea părtășiei noastre. După parcurgerea celor două surse pe care le-am amintit mai sus, ne rugăm pe rând, de la mare la mic... înălțând către Dumnezeu mănunchiul nostru de cinci rugăciuni... De fiecare dată este o experiență minunată! În final... pupici de la voinici... cum zicem noi, iar apoi culcarea celor mici.
Indiferent care este cauza... poate s-au certat cu prietenul/prietena cea mai bună, poate și-au pierdut caietul de teme de matematică, poate au visat urât noaptea, sau poate le este teamă de întuneric, de furtună... E bine să îi îndreptăm de mici în momentele grele ale vieții către Dumnezeu, pentru a înțelege că la El găsim ajutor. Când le este teamă, nu îi ajută ca la nesfârșit să îi aduceți în patul vostru pentru restul nopții unde se simt în siguranță. Mergeți la ei, explicați-le cum sunt de fapt lucrurile, țineți-i în brațe, asigurați-i de dragostea și protecția voastră, dar rugați-vă împreună cu ei. Astfel le veți îndrepta privirea către Dumnezeu. Noi nu vom putea fi lângă ei în fiecare secundă a vieții lor. Încet, încet, ei vor învăța prin puterea pe care o primesc de la Dumnezeu să facă față situațiilor mai grele din viață. Astfel, veți construi un caracter puternic, dar și unul care să se încreadă în Tatăl. Puneți astfel în ei credință și dependență de Dumnezeu, Tatăl nostru. Și ce minunat va fi când vor începe să culeagă ei experiențe minunate între ei și Dumnezeu când El le ascultă rugăciunile! Am fost foarte bucuroasă să aud o experiență a baiețelului nostru mijlociu (6 ani) zilele acestea. O săptămâna a fost nepoțica noastră la noi în vacanță și seara nu s-a simțit bine. Dimineața mi-a fost așa de drag să aud discuția dintre ei. „T., știi de ce ai putut dormi aseară și te-ai simțit mai bine? întreabă mijlociul meu drag. T. răspunde: Nu! După care el spune: Pentru că m-am rugat pentru tine ca Dumnezeu să te vindece!” A fost atât de frumos să asist din exterior. Eu nu am inițiat nimic, nu am provocat nimic... era pur și simplu experiența lui cu Dumnezeu, așa cum o poate percepe la vârsta de 6 ani. Pentru mine, ca mamă, a fost minunat! Prin astfel de experiențe... ei înțeleg că lui Dumnezeu chiar îi pasă de ei și de micile lor provocări de peste zi... chiar dacă sunt doar niște copilași...
Rugați-vă cu ei când sunt fericiți.
Este bine să învețe să-L slăvească pe Dumnezeu și să îi mulțumească pentru lucruile bune care se întâmplă în viața lor și a celor din jurul lor. Nu e bine să lăsăm copiii să se învețe doar să ceară lui Dumnezeu! Trebuie să cultivăm în ei o atitudine mulțumitoare! Este bine să știe că bucuriile trebuie împărtășite cu Dumnezeu... așa cum le împărtășim unui prieten bun.
Rugați-vă cu ei înainte de masă.
Aici, la noi, se întâmplă un lucru care îi face pe musafiri să zâmbească ușor... De fiecare dată când mâncăm ne rugăm unul dintre noi, părinții, apoi toți trei copiii. Unora dintre musafiri poate le este foame și zâmbesc... Am inițiat acest obicei tocmai pentru a învăța că fiecare trebuie să mulțumească Tatălui pntru „pâinea cea de toate zilele” Adică... nu doar... lasă că mama sau tata se roagă. Nu! Ei să știe toată viața că de la Dumnezeu avem totul și trebuie să îi mulțumim... Și așa facem noi... chiar dacă uneori durează mai mult... spre zgomotul înfometat al burticilor... Dar cultivăm astfel o atitudine mulțumitoare în copiii noștri.
Învățați-i să se roage singuri dimineața.
De o vreme încerc să îi învăț pe cei doi băieți mai mari de 6, respectiv 8 ani să aibă zilnic acea părtășie personală cu Dumnezeu. Să aibă acel timp doar ei și Dumnezeu... nu doar părtășia cu familia. Nu trebuie să fie la început ceva foarte complicat, de care micuțul vostru să se sperie și să respingă din start! Eu le-am spus copiilor că și lui Dumnezeu îi place să i se spună „Bună dimineața!”. Așa că le-am zis să deschidă geamul și să-i spună „Bună dimineața!” lui Dumnezeu. Apoi, să citească ceva din Biblie, să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru noua zi pe care au început-o. Cred că este atât de important să înțeleagă de mici că este un dar fiecare zi pe care o avem. Faptul că respirăm, umblăm, gândim, vorbim, vedem... nu este ceva care ni se cuvine, ci sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi, sunt binecuvântările lui Dumnezeu care se înnoiesc în fiecare dimineață. Sper că se vor deprinde și cu acest bun obicei... Pffffff... anevoios drum... trebuie să îi ajutăm cu perseverență și înțelepciune.
Scopul pe care îl am în minte pentru copilașii noștri este ca ei să nu se gândească la rugăciune ca la un eveniment special, aparte... ci să o perceapă ca pe o conversație naturală cu Tatăl nostru... indiferent de situație sau perioadă din zi sau din viață. Știu, este un proces care abia acum începe pentru copilașii noștri. Ei sunt abia la început în minunata lor călătorie cu Isus. Dumnezeu are încă mult de lucru la inima, la comportamentul, la caracterul și la viața lor. Dar, cu ajutorul și călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, încercăm ca și părinți să punem o fundație solidă a credinței peste care El să poată construi...
