1 Mai - Ziua Muncii (istoric)

Piaţa Haymarket, 3 mai 1886

     În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Istoric

     Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
     Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.
     La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
     Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
     În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

Eveniment anual

     În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social-democrații afiliați la așa-numita Internațională a II-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a II-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”.
     La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul lung week-end al verii.

Instrumentare politică

     1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
     În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).
     În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.
     În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, unde, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.
     În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

oana p.

Cum organizam un picnic (lista practica)

     Mai sunt cateva zile pana cand romanii vor iesi la picnic. 1 Mai va fi marti. Luni e liber. Insa eu cred ca multi vor iesi la picnic chiar si sambata, ca si noi, de altfel... Asa ca m-am pus pe treaba si am cercetat lucrurile si am reusit sa scriu o lista foarte practica ce contine lucrurile necesare pentru un picnic.

     Sper sa va fie de folos. Sa aveti un timp extraordinar cu cei dragi! Ca sa fiti siguri ca va fi un picnic reusit sa nu uitati ca pe langa toate lucrurile din lista trebuie sa duceti impreuna cu voi "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor." Galateni 5:22, 23


Gratar:

• gratar, disc pentru cartofi prajiti, carbuni, bricheta sau chibrituri, hartie pentru aprins, lemne
• ustensile pentru gratar
• slanina pentru sters gratarul
• manusa termoizolanta pentru gratar
• masa si scaune pliante
• farfurii, furculite, lingura, cutit, cani, pahare
• fata de masa, tocator de lemn
• castron mare pentru salata
• cratita mare cu capac pentru pus carnea de pe gratar
• servetele
• sac pentru strans gunoiul
• folie de aluminiu pentru acoperit farfurii sau copt cartofii
• bidon cu apa pentru stins focul si spalat pe maini

Mancare:

• lada frigorifica (nu uitati sa pregatiti gheata cu o zi inainte)
• paine feliata
• carne pentru gratar 
• legume pentru salata spalate si pregatite de acasa
• mustar, sare, piper, ulei, otet pentru salata
• cartofi, ceapa, ciuperci de pus pe gratar spalate si pregatite de acasa

Gustari:

• pop-corn,  fructe uscate, alune, seminte
• saratele, biscuiti, covrigei, fursecuri
• sucuri si apa de baut
• fructe de sezon (spalate de acasa)

Relaxare:

• crema pentru plaja
• sapca sau palarie pentru fiecare
• papuci pentru fiecare
• ochelari de soare
• bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi pentru seara, cand se racoreste
• jocuri ( minge de fotbal, de volei, badminton, remy, domino, etc)
• mp3 player-ul cu muzica preferata 
• patura
• reviste, carte de citit, ziare
• umbrela pentru soare
• aparat foto (nu uita sa golesti cardul si sa incarci bateriile cu o zi inainte)
• hartie igienica, servetele umede
• sapun lichid 
• jucarii pentru copii

     

     Completati lista daca credeti ca ar fi trebuit sa mai scriu ceva... si eu voi reveni asupra listei mele...

oana p.

1 Mai - Amintiri din comunism

     Se pare ca primavara se instaleaza cat mai confortabil si alunga frigul de afara pas cu pas, spre bucuria noastra. Chiar daca inca ploua destul de des si aerul noptii este inca racoros, natura minunata ne imbie cu prospetimea ei, asa ca deja ne gandim la picnicuri. Luna aprilie este pe sfarsite, deci peste o saptamana va fi 1 Mai, ziua in care toata Romania, cu mic, cu mare isi ia gratarelul, patura si mingea... si merge la picnic.
     Nu stiu cum sunteti voi, insa eu cu atata drag imi amintesc cum mergeam cand eram mica la astfel de picnicuri. Era ziua in care ne intalneam in fata scarii de la bloc cu vecini, cunostinte, prieteni... si mergeam  "la padure", asa ziceam noi la Cluj.
     Pe atunci aproape toata lumea avea Dacia. Asa ca ne inghesuiam cu totii in masini, ca sa incapa si cei care nu aveau masina si porneam la drum cu entuziasm de parca destinatia finala erau Insulele Maldive. Uneori aflam ca trebuie sa mergem pe jos... asa ca faceam sport la modul serios. Cand drumul era prea greu si piciorusele noastre de copii oboseau, ne purtau tatii nostri "dupa gat", va mai amintiti? La voi nu era asa?  De 1 Mai era ceva deosebit, pentru ca puteau toti care aveau masini sa circule cu ele, deoarece, daca va amintiti, in restul anulul masinile circulau duminica astfel: o duminica circulau masinile cu numar par, iar cealalta duminica cele cu numar impar. Vai, ce grozavie! Desi, copil fiind, nu-mi dadeam seama de monstruozitatea cu care stirbeau libertatea si democratia omului. In fine, aceasta este o alta discutie, asa ca sa trecem mai departe.
     Deci, fie dupa o portie sanatoasa de mers pe jos, fie dupa un drum cu masina, ajungeam in sfarsit "la padure" si parintii cautau locul perfect; cu totii ne uitam la minunatia naturii de parca am fi cautat un colt de Rai. Nu alegeam orice fel de loc: trebuia sa fie si umbra, si soare, sa fie aproape de izvor, sa fie si aproape de parau, sa fie iarba nici prea mare, nici prea mica... Si cand intr-un final ajungeam toti la un rezultat comun, ne instalam cu bucurie. Ne apucam toti de scos lucruri din Daciile noastre: scaune si mese pliante, paturi, mingi, gratare... de parca era un fel de  expozitie-concurs. Noi copiii eram atat de nerabdatori sa incepem distractia cu mingea, sa auzim sfaraitul carnii pe gratar, sa mergem dupa apa la izvor, sa mergem la cules de ghiocei in inima padurii... totul era fascinant pentru noi. Eram fericiti. Ne bucuram de tot ce ne inconjura.
     Dupa o portie buna de joaca, ne confectionam noi sau tatii nostri, in functie de varsta fiecaruia, frigarui din bete gasite la marginea padurii. Cand se facea focul aveam si noi voie sa punem slanina pe frigaruie si sa ne prajim o mica portie pe care in zilele noastre nici un nutritionist nu ar recomanda-o. Dar, va asigur, niciodata nu pateam nimic!!! Acea mica portie de slanina prajita pe frigaruie era cea mai buna! Era mai buna deat orice gratar care vena mai tarziu. Si asa cum ne-o pregateam noi, poate mai arsa, poate mai neprajita, poate mai crocanta sau nu... era portia noastra si era cea mai buna.
     Apoi ne puneam toti la masa: pe scaune, scaunele, patura si oriunde aveam loc ca sa mancam gratare si cartofi pai. Dupa masa aveam prajitura facuta de mama si suc; la noi tin minte ca tata ne aducea sticle mici de Cola si Pepsi, uau! Era o minunatie sa avem asa ceva pe vremea cand intrai in Alimentara si gaseai o vanzatoare care avea sa-ti ofere doar doua produse.
     Dupa ce terminam de mancat, mai aveam timp de o mica excursie... mie tare imi placea cand mergeam departe in padure sa culegem ghiocei. Parca am fi cautat o comoara, atat era de fascinant pentru noi ca si copii. Ne intorceam la parinti si ofeream cu bucurie si cu o oarecare mandrie buchetelele noastre de flori. Cateodata ne asezam in iarba si impreuna cu mamicile faceam coronite din papadii. Multe lucruri care astazi par a fi banale... pentru noi, copiii de atunci erau frumoase...
     Uneori eram nevoiti sa strangem repede lucrurile si sa ne adapostim de  ploaie, iar cand se oprea ne instalam iar la picnic.
     Incet incet se racea afara, caci venea seara. Vedeam oamenii cum merg spre case si ne adunam si noi lucrurile ca sa ne indreptam spre casa. Cam asta era la noi... de 1 Mai... Acestea sunt lucrurile care mi-au ramas in mintea mea. Amintiri...
     Ce fac eu pentru copiii nostri? Incerc sa-i fac sa aprecieze si lucrurile pe care le apreciam noi odinioara... Ii las cat mai mult in curte ca sa se joace mult. Prefer decat sa stea la TV sau la computer (ceea ce mi-ar fi extrem de usor), sa-i trimit afara la joaca, chiar daca a doua varianta imi aduce muulte haine murdare.
     Ma bucur sa-i vad ca se joaca, ma bucur sa-i vad ca se rostogolesc pe iarba verde, ma bucur sa-i vad ca apreciaza o floare care a inflorit, ma bucur sa-i vad altfel decat generatia de azi care au numai roboti, lupte, computer si jocuri in cap. Cata bucurie pentru mine ca mama sa-mi vad unul din baieti, Darius, cel mijlociu, sarind in sus de bucurie ca a rasarit o brandusa in iarba din curte. Uneori ii vad asezati strategic pe toti trei pe banca, asteptand sa mearga soarele la culcare, apreciind astfel apusul minunat.
     Noi asa vrem sa ne crestem copiii... si fiecare alege pentru el si pentru ai lui...

oana p.