Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 februarie 2015

Iubire de o zi? Nu!

 

A trecut și Ziua Îndrăgostiților... O zi frumoasă pentru mine. Mie îmi place, recunosc! Îmi place să ofer și să primesc cadouri... îmi plac florile, inimioarele, mesajele de dragoste... Sunt o romantică, recunosc! 
Ceea ce nu îmi place la o astfel de zi, este că se presupune că în data de 14 februarie trebuie să îți sărbătorești iubirea. Ei bine, eu nu cred că este așa! Eu cred că nu avem nevoie doar de o zi pe an ca să ne facem o surpriză sau ca să rostim aceste cuvinte magice... „TE IUBESC”. Cred că trebuie să ne iubim în fiecare zi, nu doar de Ziua Îndrăgostiților! 
Vă aveți unul pe celălalt în fiecare zi din an, nu doar în 14 februarie! Iubiți-vă zi de zi, clipă de clipă... mereu... mereu... cu fiecare zi mai mult decât în ziua precedentă... azi mai mult decât ieri, mâine mai mult decât azi... și tot așa...

oana p.

Happy Valentine`s Day tuturor!!!


luni, 5 mai 2014

20 de „secrete” pentru tinerele soții


Mă uit în jur cu tristețe și constat că tot mai multe familii se destramă. Soțiile fac depresii și nu mai ies din starea lor de amărăciune, iar soții se închid în ei și devin reci ca niște pietre. Și cu tristețe privești înspre ei... pe de-o parte ea cu o dorință arzătoare după un sărut, o îmbrățișare caldă, o vorbă dulce... iar pe de altă parte el singur, doar el cu gândurile lui, cu regretele lui, cu nevoia de a avea soția alături... așa cum a fost cândva: plină de respect și admirație față de el.

Și m-am gândit la femeile tinere care intră în relația de căsătorie fără să știe apoi cum să se comporte. M-am gândit la câteva lucruri care ar putea ajuta soțiile tinere ca să își mențină relația cu soțul frumoasă și sănătoasă. Se poate, dragile mele!

Iată câteva lucruri care sunt bune de știut când intri în frumoasa călătorie alături de alesul inimii tale:

  1. Țineți-vă de mână de fiecare dată când aveți ocazia. Noi facem asta când ne plimbăm, când mergem la cumpărături, când stăm pe canapea, când ne rugăm, când stăm duminica la biserică (mai puțin atunci când aleargă copiii în jurul nostru și încă trebuie să îi ținem de mână pe stradă...) Un mic gest care poate aduce atât de mult în relația voastră. 
  2. Roagă-te pentru el în fiecare zi. Cu credință! Ce cadou mai minunat poți să-i oferi zilnic soțului tău? Roagă-L pe Tatăl ceresc să îl protejeze, să-i binecuvinteze viața și să-l ajute în tot ceea ce face. 
  3. Înconjurați-vă cu oameni care încurajează căsătoria voastră și țineți-i departe pe acei „prieteni” care vă provoacă la ceartă și neînțelegere. Atenție la cei din familia extinsă! Pe ei nu îi veți putea elimina din lista voastră de prieteni, însă nu îi lăsați să intervină între voi și să vă îndepărteze unul față de celălalt.
  4. Cultivați-vă prietenia. Căsătoria nu este doar o afacere, ci este o relație care trebuie întreținută pentru ca ea să strălucească. Căsătoria nu este ca un premiu pe care după ce l-ai râvnit și apoi l-ai câștigat, îl așezi pe raft și te uiți la el ca la un trofeu. Nu! Este mai degrabă ca o plantă minunată pe care după ce ai primit-o trebuie să o îngrijești ca să te bucuri de mireasma florilor ei. 
  5. Caută să îți arăți dragostea față de el prin mici lucruri sau gesturi... acele lucruri mărunte care fac viața mai frumoasă, acele lucruri care spun fără cuvinte „te iubesc”, „mi-e dor de tine” sau „mă gândesc la tine”. Nu știu... presărați-vă viața cu acele lucruri mărunte care fac viața mai frumoasă... 
  6. Mergeți la Cuvântul lui Dumnezeu pentru consiliere maritală. Eu nu aș căuta sfaturile celor din jur... este un tărâm periculos. Mai bine rezolvă-ți problemele cu soțul tău în doi. Se poate să primești sfaturi bune și de la alții, însă nu este loc unde să găsești mai multă dragoste, adevăr, înțelegere, înțelepciune și putere ca și în Scriptură.
  7. Împărășiți unul cu celălalt problemele. De orice fel. Nu țineți în voi amărăciunea, căci vă veți transforma relația într-un sloi de gheață. Mărturisiți-vă pacatul unul altuia, rugați-vă împreună și cereți iertare și ajutor lui Dumnezeu. 
  8. Arată-i respect. Este o nevoie extrem de importantă pentru un bărbat! Respect și admirație! Aici vă sugerez să citiți o carte care îți poate schimba întreaga perspectivă asupra căsniciei tale. O poți citi gratuit chiar aici. 
  9. Fii răbdătoare cu el. Ții minte? „Dragostea este îndelung răbdătoare...” (Biblia, cartea 1 Corinteni, capitolul 13, versetul 4 - citește mai mult aici)
  10. Nu te mai tot plânge! Sunt atât de multe femei mofturoase care nu fac altceva decât să aducă în casa lor o atmosferă apăsătoare. Este o atitudine care vă va duce pe amândoi în jos! Schimbă atitudinea cu una pozitivă și vei vedea că și cei din casa ta vor fi la fel... se molipsește... 
  11. Nu renunțați niciodată unul la celălalt! La ce mă refer aici? Mă gândesc la două tipuri de oameni. În prima categorie se încadrează cei care la necaz se ceartă și se împung unul pe celăllat din cauza stresului. Așa că nu este suficient necazul pe care îl au sau situația grea cu care se confruntă... ci la aceasta mai adaugă și stresul neînțelegerii dintre ei. Trist, dar adevărat. La a doua categorie se încadrează cei care atunci când trec printr-o perioadă mai dificilă a vieții (nu știu... o boală, un necaz cu un copil, neascultarea copiilor, pierderea jobului...) se apropie și mai mult unul de celălalt și reușesc să treacă mai ușor în doi prin furtuna din viața lor. Fiți din a doua categorie de oameni! Mergeți împreună și la bine și la greu! Nu renunțați unul la celălalt!
  12. Vorbește-i frumos.  „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Biblia, cartea Proverbe, capitolul 16, versetul 24 - citește mai mult aici). Este atât de important să nu îți permiți de la început nici măcar o vorbă mică de dispreț sau sarcasm. Nu vă luați peste picior unul pe celălalt nici măcar în glumă! Așa încep toți. Mai întâi o vorbă mică spusă în glumă, apoi alta spusă serios, apoi spusă la nervi, până când ajung îndrăgostiții de la început să se adreseze unul altora cu cuvinte jignitoare care le otrăvesc sufletul și relația. Se poate, să știți! În 11 ani de căsătorie alături de minunatul meu soț nu ne-am certat niciodată. Asta nu înseamnă că niciodată nu am avut discuții contradictorii, dar niciodată nu ne-am permis nici măcar o vorbă sau o atitudine batjocoritoare sau jignitoare. Niciodată! Se poate! De ce? Pentru că ne-am propus asta de la început.
  13. Menține focul dragostei. Da, intimitatea dintre voi este importantă și după luna de miere... Fă din asta o prioritate: înaintea serviciului, înaintea prietenelor, înaintea treburilor gospodărești, uneori chiar și înaintea copiilor.
  14. Stai alături de el. Cu loialitate! Sprijină-l în ceea ce face! Admiră dorința lui de a purta de grijă familiei voastre. Fii acea femeie pe care să o simtă că îi este alături indiferent de circumstanțe.
  15. Exprimă-ți aprecierea pentru ceea ce este și pentru ceea ce face. Fii o voce încurajatoare pentru sufletul lui, nu una cicălitoare... Biblia spune:  „Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.” Nu-l îndepărta de tine cu cicăleala ta! Se va închide și nu va mai comunica cu tine! Ascultă-l și încurajează-l! 
  16. Protejează-ți căsnicia! Depistează pericolele când sunt încă la început și nu lăsa problema să crească. Aici mă refer la anumite probleme ce pot apărea... nu le lăsați să crească. Trebuie comunicate și rezolvate, altfel pot dăuna grav relației de mai târziu.
  17. Niciodată nu renunțai la frumosul și minunatul sărut - pe gură! :) Nu contează ce vârstă veți avea! Atunci când plecați de acasă sau când vă întoarceți, atunci când mergeți la culcare sau când vă treziți... Eu îmi doresc ca și la 80 de ani să ne păstrăm acest minunat obicei.
  18. Menține-te frumoasă și curată în fiecare zi! Pentru tine și pentru soțul tău! Dacă tu te simți frumoasă și atrăgătoare... cu siguranță alta este atitudinea ta față de tot ce este în jurul tău. 
  19. Decideți că veți rămâne împreună „la bine și la greu”, așa cum ați promis în ziua nunții voastre. Chiar și Biblia spune despre asta:  „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Biblia, cartea Marcu, capitolul 10, versetul 9 - citește mai mult aici). Cu ajutorul lui Dumnezeu, veți reuși să rămâneți împreună și să vă iubiți de-a lungul anilor...
  20. Și ultimul, dar nu cel mai puțin important... deși ar mai fi multe de spus... puneți peste toate DRAGOSTE: „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Biblia, cartea Coloseni, capitolul 3, versetul 14 - citește mai mult aici).
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toate cu o căsnicie fericită, iar călătoria pe care o veți face alături de alesul inimii voastre să fie una specială, minunată... depinde în mare parte de voi, fiți binecuvântate!!!

miercuri, 9 aprilie 2014

Respect la lumina lumânărilor





Dr. E. V Hill, un predicator din Los Angeles, și-a pierdut soția, care a murit de cancer. La înmormântarea ei, dr. Hill a vorbit despre câteva căi prin care ea îl ajutase să devină mai bun. Pe vremea când el era tânăr predicator,  se descurcau destul de greu cu banii. Într-o seară a venit acasă și a găsit casa în întuneric. Când a deschis ușa, a văzut că soția îl aștepta la o cină în doi. I s-a părut o idee excelentă și s-a dus la baie să se spele pe mâini. A încercat în zadar să aprindă lumina. A încercat alte întrerupătoare dar tot în zadar... A constatat că nu este curent în toată casa. Tânărul predicator s-a întors în sufragerie și și-a întrebat soția de ce nu au curent. Cu lacrimi în ochi ea a spus: „Tu muncești atât de mult și ne străduim cât putem, dar e foarte greu. N-am avut bani să plătesc factura la curent. N-am vrut să afli asta, așa că m-am gândit să cinăm la lumina lumânărilor.”

Dr. Hill a descris atitudinea soției sale gâtuit de emoție: „N-ar fi zis niciodată: N-am mai fost niciodată într-o astfel de situație. Am, crescut în casa doctorului Caruthers și nu s-a întâmplat niciodată să rămânem fără lumină.” Ar fi putut să mă descurajeze; ar fi putut să mă zdrobească; ar fi putut să mă demoralizeze. Dar în loc de astea, ea mi-a spus: „Într-un fel sau altul o să avem din nou curent. Dar în seara asta hai să mâncăm la lumina lumânărilor.”

Am vrut să aflați și voi această poveste emoționantă pe care am găsit-o pe paginile unei cărți frumoase care vorbește despre dragostea și respectul dintre soț și soție. Mi s-a părut un exemplu minunat referitor la felul în care o soție ar trebui să aprecieze dorința soțului ei de a proteja și de a purta de grijă. 

duminică, 23 februarie 2014

Lecții de la propriii copii...



Săptămâna aceasta s-au cristalizat câteva lucruri importante în mintea și în inima mea...

De când s-au născut băieții noștri, i-am lăsat mereu să se descurce... și zic eu, bine am făcut. Ca urmare, sunt foarte descurcăreți. Așadar, de mici au știut să mănânce singuri, să se îmbrace singuri, să meargă singuri noaptea la baie, să-și ducă farfuria la spălat, etc. Ca mamă, este o bucurie pentru mine să văd aceste lucruri.

DAR, săptămâna aceasta am înțeles că nu trebuie lăsați singuri în orice situație... Pentru a păstra intimitatea copiilor mei, nu voi dezvălui aici circumstanța în care am hotărât eceste lucruri... Ce pot să vă spun este că e legat de școală și... atât. Ce am învățat eu această săptămână este că nu îți lași oricum copilul să suporte consecințele. Îl lași să le suporte, dar nu singur! Am încercat să îi învățăm pe copii că în viață culegem roadele faptelor noastre. Au pornit de mici pe acest drum și au descoperit singuri aceste lucruri. De pildă: dacă răstorn supa pe mine, mă ud și mă murdăresc, iar senzația provocată este una neplăcută și inconfortabilă. Am pornit împreună pe acest drum al descoperirii lucrurilor și au înțeles că atât faptele bune, cât și cele rele, aduc anumite consecințe. Din păcate, cele rele aduc consecințe neplăcute. Tendința mea era să spun „Ei bine, știai că nu e bine ceea ce faci... te descurci acum!” Și așa am făcut și săptăman trecută și vă mărturisesc că am greșit. Să nu faceți așa! Este greșit! Asta nu înseamnă că trebuie să suportăm noi consecințele faptelor lor sau să încercăm să le eliminăm din viața lor. Nu, cred că ei trebuie să simtă că au greșit și să încerce să se corecteze. După ce am plecat de la școală, am regretat atât de mult, încât am vrut să mă întorc, să intru în clasă, să-l îmbrățișez taaare și să-i spun cât de mult îl iubesc. Repet, nu ca să elimin consecințele faptelor lui, ci ca să știe că nu este singur în încercarea prin care trece, chiar dacă și-a adus singur situația.

Apoi, după ce Dumnezeu mi-a dat această experiență, am citit câteva rânduri  scrise de Karen Andreola în cartea sa Charlotte Mason Companion care au fost strâns legate de cele trăite de mine și descrise mai sus. De fapt, este un citat pe care îl dă din cartea Hints on Child Training, scrisă de Henry Clay Trumbull, Spunea așa... „ Un părinte își pierde oportunitatea față de copilul său pe veci dacă nu-l compătimește pe acesta atunci când greșește. Este în natura fiecărui copil să tânjească după compătimire atunci când are mai mare nevioe de ea; și atunci când face ce nu este bine , sau are gânduri rele, când simte ispita, este bucuros să ceară ajutorul cuiva mai puternic și mai bun decât el și să-și mărturisească păcatele și căderile. Dacă vine la părinții lui într-o perioadă ca aceasta și este tratat cu compătimire va mai reveni cu încredere.”

Uau, ce frumos! Este exact ceea ce am hotărât în ziua aceea la școală. Ce frumos a îmbinat Dumnezeu experiența cu cele citite apoi. Asta mi-a întărit cele hotărâte. Să mă ajute Dumnezeu în această direcție, amin! Ce am învățat eu? Să nu îi las să suporte consecințele singuri! Să le fiu alături și la bine și la greu. Dar cum? Cum îmbini ca părinte disciplina cu dragostea? Cum îl faci să simtă și determinarea ta de a-l aduce pe calea cea bună, dar și dragostea pe care i-o porți necondiționat? Ei bine, răspunsul la această întrebare, pe mine personal m-a învățat cel mic. De când era mic, atunci când greșea, nu putea face un pas măcar fără a ne îmbrățișa. Nu suporta supărarea noastră. Trebuia să fie îmbrățișat și apoi pedepsit. Trebuia să știe că relația a rămas la fel... Foarte interesant... cum un copil atât de mic a știut să transmită un mesaj atât de important. Atunci când copiii trebuie să fie pedepsiți pentru faptele lor, trebuie să simtă în continuare dragostea noastră. Să nu simtă deloc că suntem departe și reci în supărarea noastră. Trebuie să simtă că suntem împreună cu ei în supărare și în pedeapsă. Câți dintre voi vă amintiți când făceam boacăne când eram mici? Ne era groază să scoatem nasul din cameră.  

În cuvinte mai simple, ar suna cam așa: „Dragul meu, te iubesc și sunt alături de tine orice s-ar întâmpla. Vino să te îmbrățișez, ca să îți amintești încă o dată dragostea mea. Ceea ce ai făcut nu este bine și tu știi că atât lucrurile bune, cât și cele rele au consecințele lor. Consecința de data aceasta nu va fi una plăcută, va urma pedeapsa. Te pedepsesc pentru că te iubesc și vreau să te corectezi în comportamenul tău.”  Și apoi... foarte important. Nu păstra tăcerea. Comunică cu copilul tău! Nu-i fă situația mai grea decât este, ci ajută-l să treacă peste perioada grea în care se află. Menține relația de prietenie și căldură chiar și în perioada în care este pedepsit pentru ceea ce a făcut, nu lăsa singurătatea să fie sentimentul predominant. Împletește-i sentimentul de regret pentru cele făcute cu prietenia ta. Aceasta îl va ajuta ca atunci când este la greu să apeleze tot la tine, pentru că va ști că este acceptat și ajutat.

Ce frumos a împletit Dumnezeu săptămâna aceasta experiența mea cu ceea ce am citit... iar în final... soluția a venit de acolo de unde nu mă așteptam: de la cel mic al nostru... Doamne ajută neputinței mele!

vineri, 28 iunie 2013

De-aş fi copil... în locul copiilor mei...


Adeseori când năzdrăvanii mei fac câte o boacănă mă întreb eu ce aş fi făcut de aş fi fost în locul lor... iar răspunsul de fiecare dată este că aş fi făcut exact la fel.

Aşa că am încercat azi să fac un exerciţiu şi să mă pun în locul lor. Adică să fiu copil în zilele noastre, exact la timpul şi locul în care se află ei... Şi iată ce am descoperit...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, dimineaţa nu aş lenevi în pat, m-aş trezi dis de dimineaţă, căci o lume întreagă de jucării, vise şi poveşti mă aşteaptă. Nu aş avea timp de pierdut.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş furişa în dormitorul părinţilor mei... doar ca să-i pup şi să-i spun că îi iubesc, neştiind că ei preţuiesc fiecare secundă de somn dimineaţa...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş uita să-mi fac patul. Ordinea mi s-ar părea în zadar... oricum jucăriile vor fi scoase din nou la joacă... Ehhh, spălatul pe dinţi... o treabă complicată făcută de musai ca să scap de fiorosul stomatolog.

De-aş fi copil în locul copiilor mei,  m-aş distra în timpul mesei şi aş inventa tot felul de glume împreună cu fraţii mei... chiar dacă mama ar fi în culmea nervilor :)))

De-aş fi copil în locul copiilor mei, nu m-aş obosi să cobor scările de la etaj la parter, ci aş aluneca pe balustradă... iiiuuuuuupiiiii... riscant şi distractiv.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş alerga toată ziua pe afară, m-aş urca în pomi, copaci şi tot ce mi-ar ieşi în cale, nu aş obosi făcând năzdrăvănii...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, temele, lecţiile, cititul... ar fi munţi înalţi care mi-ar sta în cale spre lumea mea de joacă şi mi s-ar părea că sunt lucruri pentru cei mari, lucruri care mă ţin departe de viaţa mea frumoasă de... copil... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş minuna de lumea desenelor animate, de multitudinea de culori şi personaje... şi aş cere să mă uit la TV cât aş putea eu mai mult. Aş insista.... şi aş insista... şi aş insista... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, m-aş urca pe dulap de fiecare dată când mami şi tati nu m-ar vedea şi aş fura dulciurile bine ascunse în dulapul de sus.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, mi-aş înnebuni părinţii cu multe întrebări. Lumea fascinantă... gata să fie explorată şi înţeleasă de căpşorul meu de copil.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş face orice ca să nu dorm la amiază, iar seara înainte de culcare mi-ar trebui toate de pe lume... doar ca să mai prelungesc un pic momentul - mi-ar fi sete, mi-ar fi cald, mi-ar fi frică, mi-ar fi frig... Atunci mi-ar veni toate gândurile bune şi rele, toate întrebările şi frământările mele şi aş veni mereu jos să mai întreb pe mami încă ceva: "Mami, numai asta te întreb şi gata!" Şi apoi încă una, şi încă una... doar ca să mai stau un pic cu ei... părinţii mei...

De-aş fi copil în locul copiilor mei, nu aş înţelege de ce nu am voie să alerg, să strig, să sar, să joc fotbal în casă...  

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş considera că doar eu sunt cel mai bun decorator al pereţilor din camera mea şi aş încerca mandru propria-mi operă de artă... şi chiar aş crede că mi se cuvine asta... fiind camera mea.... logic, nuuu???

De-aş fi copil în locul copiilor mei, uneori m-aş teme de tunet, de furtună, alteori de întuneric, de artificii, de fulgere... mi-aş închipui lucruri înfricoşătoare şi aş trăi poate clipe de teamă cu aceeaşi intensitate cu care aş face cea mai interesantă năzbâtie de peste zi.

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş vrea să fiu iubit şi acceptat exact aşa cum sunt eu, aş vrea să nu mi se ceară la nesfârşit să mă schimb, aş vrea să nu aud mereu "imediat", aş vrea să fiu îmbrăţişat şi mângâiat mai des decât cicălit, aş vrea să nu strige nimeni la mine, aş vrea să joc fotbal cu tati, aş vrea să gătesc cu mami, aş vrea să jucăm ascunselea cu întreaga familie până seara târziu, aş vrea să stau seara pe spate şi să văd stelele cu mami la stânga şi tati la dreapta, aş vrea să merg pe lună, aş vrea să mă fac aviator, aş vrea ca atunci când voi fi mare să fac bani ca să-i cumpăr la mami o maşină de spălat vase ca să stea mai mult timp cu noi, aş vrea să alerg împreună cu fluturii, să zbor cu păsările, să vorbesc limba animalelor, m-ar interesa doar ziua de azi, fără melancolia pentru ieri sau resonsabilitatea pentru mâine... doar azi... acum... aş vrea să mă pot bucura liber de frumoasa mea copilărie... 

De-aş fi copil în locul copiilor mei, aş vrea... aş vrea... de ce copiii noştri nu ar vrea şi ei?

Şi toate astea le scriu... nu ca să îmi las copiii să facă ceea ce nu e bine, ci pentru ca să-i înţeleg de ce le fac... pentru că sunt copii şi aşa aş face şi eu în locul lor... frumoasa copilărie...

joi, 30 mai 2013

Iubeste...


În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baiatul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna baiatului si l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.

La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... baietelul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.

Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul lui scrisese: „TATI, TE IUBESC”.

Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.

Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si Lucrurile sunt iubite...
Aminteste-ti mereu…Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar Oamenii pentru a fi iubiti.

duminică, 3 iunie 2012

Teoria triunghiulară a iubirii


     Poate că nu toți veți fi de acord cu cele scrise de psihologul Robert Sternberg în articolul său  Înţelegând iubirea, însă mie tare mi-a plăcut ceea ce am citit. Mă consider o persoană foarte fericită, care și-a găsit împlinirea cunoscând dragostea adevărată. Marius e iubirea vieții mele... nu credeam că există un astfel de sentiment până nu l-am întâlnit. Alături de el am trăit și trăiesc cele mai frumoase experiențe. Eu cred că este adevărat ce scrie psihologul în articolul său, însă din experiența mea aș mai adăuga ceva: Dumnezeu. Fără Dumnezeu, dragostea piere... 

Înţelegând iubirea   
Psihologie
Scris de Robert Sternberg
      „Mereu mi-am rezolvat problemele cu ajutorul psihologiei, în cele mai multe cazuri creându-mi propriul set de teorii. Ajunsesem într-un punct al vieţii mele în care eram implicat într-o relaţie intimă ce părea să nu mai funcţioneze aşa cum sperasem.

     Nu înţelegeam din ce motiv. M-am documentat în legătură cu psihologia iubirii, însă ce am citit nu se adresa direct problemelor pe care le aveam. Acela a fost momentul în care subiectul mi-a dat de gândit. Mai exact, ce este dragostea şi care sunt elementele ce conduc la succesul sau eşecul ei?

     Rezultatul deliberărilor mele, bazat pe lucrările altora precum Ellen Berscheid, Elaine Hatfield, Zick Rubin sau George Levinger, a fost teoria triunghiulară a iubirii. Conform acestei teorii, dragostea are trei componente: intimitate, pasiune şi angajament, iar diferite alăturări ale acestor elemente generează diverse tipuri de iubire.

     Intimitatea, luată singură, înseamnă a plăcea; pasiunea înseamnă obsesie; intimitatea alăturată pasiunii înseamnă dragostea romantică; intimitatea şi angajamentul unite reprezintă un parteneriat armonios; pasiunea şi angajamentul înseamnă dragostea oarbă; intimitatea, pasiunea şi angajamentul constituie dragostea desăvârșită sau completă.





     Colegii mei şi eu am creat mai târziu scale ce studiază alcătuirea iubirii şi am publicat date ce dovedesc validitatea măsurătorilor. Teoria, aplicată asupra propriei mele relaţii, a clarificat ce era în neregulă. Relaţia a luat sfârșit într-un final. În acest moment al vieţii mele am norocul să fiu implicat în cel mai frumos mariaj pe care şi l-ar putea dori cineva (alături de Karin Sternberg) şi, după o căutare îndelungată, am descoperit dragostea desăvârşită, atât de mult căutată.”


Robert-Sternberg Understanding love 
Traducere: Ioana Stoicescu
Robert J, Sternberg este Director, Senior Vice-Presedinte şi profesor de psihologie în cadrul Oklahoma State University. O autoritate în inteligenţă și creativitate, a studiat şi multe alte subiecte pe lângă cel al dragostei scriind aproximativ 1300 de articole, capitole de cărţi şi cărţi.

     Deci, ca și o concluzie, voi scrie ca la ora de matematică:

intimitate + pasiune = dragoste romantică
intimitate + angajament = parteneriat
pasiune + angajament = dragoste oarbă
intimitate + pasiune + angajament (+ Dumnezeu!!! aș adăuga eu...) = dragoste desăvârșită 

     Așadar, aceasta mi se pare o formulă care poate verifica în câteva secunde starea relației voastre. Dacă lipsește un component din cele menționate de Sternberg, căutați să-l readuceți în relația voastră. Dumnezeu să vă ajute să trăiți dragostea adevărată. Apoi, pe lângă toate articlolele și ideile strălucite ale lumii acesteia... să nu uitați că cel mai frumos și mai adevărat pasaj este cel insuflat și inspirat de Tatăl care ne-a creat, Dumnezeul întregului Univers:


„1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

1 Corinteni 13
     Închei spunându-vă doar... IUBIȚI-VĂ MUUUUUULT!!!

oana p.