Dr. E. V Hill, un predicator din Los Angeles, și-a pierdut soția, care a murit de cancer. La înmormântarea ei, dr. Hill a vorbit despre câteva căi prin care ea îl ajutase să devină mai bun. Pe vremea când el era tânăr predicator, se descurcau destul de greu cu banii. Într-o seară a venit acasă și a găsit casa în întuneric. Când a deschis ușa, a văzut că soția îl aștepta la o cină în doi. I s-a părut o idee excelentă și s-a dus la baie să se spele pe mâini. A încercat în zadar să aprindă lumina. A încercat alte întrerupătoare dar tot în zadar... A constatat că nu este curent în toată casa. Tânărul predicator s-a întors în sufragerie și și-a întrebat soția de ce nu au curent. Cu lacrimi în ochi ea a spus: „Tu muncești atât de mult și ne străduim cât putem, dar e foarte greu. N-am avut bani să plătesc factura la curent. N-am vrut să afli asta, așa că m-am gândit să cinăm la lumina lumânărilor.”
Dr. Hill a descris atitudinea soției sale gâtuit de emoție: „N-ar fi zis niciodată: N-am mai fost niciodată într-o astfel de situație. Am, crescut în casa doctorului Caruthers și nu s-a întâmplat niciodată să rămânem fără lumină.” Ar fi putut să mă descurajeze; ar fi putut să mă zdrobească; ar fi putut să mă demoralizeze. Dar în loc de astea, ea mi-a spus: „Într-un fel sau altul o să avem din nou curent. Dar în seara asta hai să mâncăm la lumina lumânărilor.”
Am vrut să aflați și voi această poveste emoționantă pe care am găsit-o pe paginile unei cărți frumoase care vorbește despre dragostea și respectul dintre soț și soție. Mi s-a părut un exemplu minunat referitor la felul în care o soție ar trebui să aprecieze dorința soțului ei de a proteja și de a purta de grijă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu