Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit joi dimineata, la varsta de 82 de ani, in urma unor complicatii cardiace si pulmonare severe, informeaza spitalul Elias. "In ultimele 48 de ore in evolutia domnului Sergiu Nicolaescu au aparut complicatii cardiace si pulmonare severe care nu au raspuns la tratamentul intensiv aplicat si care au condus la deces azi, 3 ianuarie 2013, ora 8.20", a anuntat purtatorul de cuvant al Spitalului, printr-un comunicat de presa transmis Agerpres.
A fost ingrozitor sa vezi reactiile oamenilor. A fost, totusi o valoare a culturii romanesti. Am regretat sa vad un spectacol oribil de insulte cand trupul neinsufletit a fost dus pe ultimul drum. Chiar daca nu suntem de acord, asta nu ne da dreptul sa ne comportam asa. Lasati oamenii sa isi planga mortii!
Asa ca m-am hotarat sa caut lucrurile frumoase si valoroase din viata lui.
Sergiu Florin Nicolaescu a fost actor, regizor si politician. Din 1954 Nicolaescu a regizat peste 50 de filme de lung metraj sau seriale si a jucat in zeci de productii. Nu putine au fost filmele in care implicarea sa a fost atat ca actor, cat si ca regizor si scenarist.
A debutat in anul 1966 cu filmul "Dacii". Dragostea de cinematografie l-a impins sa si joace in mare parte din filmele sale.
Nascut pe 13 aprilie 1930, la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu a fost casatorit cu Dana, o femeie mai tanara decat el cu 47 de ani. Este a treia casatorie a marelui regizor. Desi presa a speculat ca cei doi s-ar fi casatorit in mare taina in 2005, Nicolaescu a negat aceste zvonuri.
A mai fost casatorit de doua ori inainte. Divortul de prima nevasta a venit la numai trei luni dupa nunta. Cea de-a doua casnicie a durat zece ani, probabil pana cand sotia a atins varsta interzisa.
Sergiu Nicolaescua fost in primele randuri ale Revolutie din decembrie 1989. In timpul Revolutiei, Sergiu Nicolaescu a aparut la televizor, printre primii, in dupa-amiaza caderii lui Ceausescu. E cel care a facut apelul public la capii Armatei si ai Securitatii. A fost senator al Romaniei intre 1990 si 2004. In 2008, Nicolaescu a fost reales senator de Bucuresti.
Sergiu Florin Nicolaescu a fost actor, regizor si politician. Din 1954 Nicolaescu a regizat peste 50 de filme de lung metraj sau seriale si a jucat in zeci de productii. Nu putine au fost filmele in care implicarea sa a fost atat ca actor, cat si ca regizor si scenarist.
A debutat in anul 1966 cu filmul "Dacii". Dragostea de cinematografie l-a impins sa si joace in mare parte din filmele sale.
Nascut pe 13 aprilie 1930, la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu a fost casatorit cu Dana, o femeie mai tanara decat el cu 47 de ani. Este a treia casatorie a marelui regizor. Desi presa a speculat ca cei doi s-ar fi casatorit in mare taina in 2005, Nicolaescu a negat aceste zvonuri.
A mai fost casatorit de doua ori inainte. Divortul de prima nevasta a venit la numai trei luni dupa nunta. Cea de-a doua casnicie a durat zece ani, probabil pana cand sotia a atins varsta interzisa.
Sergiu Nicolaescua fost in primele randuri ale Revolutie din decembrie 1989. In timpul Revolutiei, Sergiu Nicolaescu a aparut la televizor, printre primii, in dupa-amiaza caderii lui Ceausescu. E cel care a facut apelul public la capii Armatei si ai Securitatii. A fost senator al Romaniei intre 1990 si 2004. In 2008, Nicolaescu a fost reales senator de Bucuresti.
Pe site-ul personal, Sergiu Nicolaescu isi povesteste viata. Iata cateva pasaje:
„1930- M-am nascut pe 13 aprilie, la Tg-Jiu, in Duminica Floriilor. Sunt, deci, in zodia berbecului, zodie de foc, total nelinistita. Nu sunt superstitios, in general, dar am niste idei fixe. Sunt ambitios, perfectionist si nu renunt la un lucru pana nu reusesc sa-l fac foarte bine.
1935 - La varsta de 5 ani am parasit Tg-Jiu, familia mea stabilindu-si resedinta la Timisoara. Acesta este de fapt orasul copilariei mele.
1936-1942 - Fugeam de-a casa, mergeam la cinematograf si vedeam acelasi film de 2, 3 ori. (...) Eram seful unei bande de circa 30 de pusti, iar zona noastra se intindea de la Spitalul Militar pana la podul dintre Cetate si Mehala. Supteranele turcesti din Timisoara, care duceam spre puncte vitale ale orasului, precum: Spitalul German, Spitalul Militar, cazarmi, sinagoga, erau ale noastre.
Aveam in ele un fel de birou, ii ziceam "Camera lui Sherlock Holmes". Ne gazduia prazile: pistoale, obuze si ale lucruri pe care le obtineam in calatoriile noastre prin pantecele orasului.
1942-1947 - Daca ma gandesc bine, adolescenta mi-a lipsit. E ca si cand din copilarie am intrat direct in viata dura pe care ne-o impuneau timpurile. Acesta a fost si motivul pentru care am ales sa fac ultimele 4 clase de liceu in 2 ani...Nu mai erau un copil, dar nici adult nu eram, inca.
1948 - In momentul abdicarii regelui eram in prima mea vacanta de student. Tata era inginer de drumuri si sef in acest domeniu pentru Banat si Transilvania. Lucra pentru rege, la Savarsin si, astfel, i s-a propus sa plece cu acesta, cand a parasit Romania. A vrut sa ma ia si pe mine, dar s-a razgandit, a ramas.... iar pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat.
Eram acasa si l-am insotit pana la localul Politiei din Timisoara. Tata a stat nejudecat cam un an; adus la Bucuresti a fost anchetat chiar de Nicolschi, in cladirea Senatului de astazi, pe atunci Minsterul de Interne. A fost condamnat la 7 ani, in urma unui proces tipic comunist, ajungand la Canal. A murit in '94, avea 92 de ani. Sunt insa fericit ca a apucat caderea comunismului.
1954 - La doi ani de la absolvirea Politehnicii, mi s-a propus un post de director tehnic la un I.A.S de langa Bucuresti, devenit mai tarziu Gospodaria partidului. Intamplarea a facut sa intalnesc un coleg din Politehnica, repartizat in Cinematografie. Am facut schimb cu el si, astfel, am ajuns intr-un domeniu care, dupa multa munca, mi-a adus celebritatea.
1962 - Numele filmului care mi-a permis sa intru, dintr-o data, in lumea mondiala a cinematografiei - Memoria Trandafirului - se datoreaza lui George Macovescu si Mihnea Gheorghiu. (...) Cu el am luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.
Delegatia romaneasca participanta in acel an la Cannes, din care eu nu faceam parte, a ales pentru festival filmul meu. Am ramas pironit locului cand am citit in ziare ca el a avut un succes urias. Studiourile "Columbia" din SUA cumparasera filmul pentru 10.000 de dolari si producatorii americani doreau sa ma cunoasca. In ciuda dosarului meu necorespunzator, a doua zi eram in avion. Asa a inceput totul.
1964 - L-am cunoscut si pe Titus Popovici, caruia intr-o seara, pe malul Senei, i-am povestit un subiect de film care avea sa devina nuvela "Moartea lui Ipu". Colaborarea mea cu Titus, membru in C.C. al P.C.R., a fost foarte productiva. (...)
„1930- M-am nascut pe 13 aprilie, la Tg-Jiu, in Duminica Floriilor. Sunt, deci, in zodia berbecului, zodie de foc, total nelinistita. Nu sunt superstitios, in general, dar am niste idei fixe. Sunt ambitios, perfectionist si nu renunt la un lucru pana nu reusesc sa-l fac foarte bine.
1935 - La varsta de 5 ani am parasit Tg-Jiu, familia mea stabilindu-si resedinta la Timisoara. Acesta este de fapt orasul copilariei mele.
1936-1942 - Fugeam de-a casa, mergeam la cinematograf si vedeam acelasi film de 2, 3 ori. (...) Eram seful unei bande de circa 30 de pusti, iar zona noastra se intindea de la Spitalul Militar pana la podul dintre Cetate si Mehala. Supteranele turcesti din Timisoara, care duceam spre puncte vitale ale orasului, precum: Spitalul German, Spitalul Militar, cazarmi, sinagoga, erau ale noastre.
Aveam in ele un fel de birou, ii ziceam "Camera lui Sherlock Holmes". Ne gazduia prazile: pistoale, obuze si ale lucruri pe care le obtineam in calatoriile noastre prin pantecele orasului.
1942-1947 - Daca ma gandesc bine, adolescenta mi-a lipsit. E ca si cand din copilarie am intrat direct in viata dura pe care ne-o impuneau timpurile. Acesta a fost si motivul pentru care am ales sa fac ultimele 4 clase de liceu in 2 ani...Nu mai erau un copil, dar nici adult nu eram, inca.
1948 - In momentul abdicarii regelui eram in prima mea vacanta de student. Tata era inginer de drumuri si sef in acest domeniu pentru Banat si Transilvania. Lucra pentru rege, la Savarsin si, astfel, i s-a propus sa plece cu acesta, cand a parasit Romania. A vrut sa ma ia si pe mine, dar s-a razgandit, a ramas.... iar pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat.
Eram acasa si l-am insotit pana la localul Politiei din Timisoara. Tata a stat nejudecat cam un an; adus la Bucuresti a fost anchetat chiar de Nicolschi, in cladirea Senatului de astazi, pe atunci Minsterul de Interne. A fost condamnat la 7 ani, in urma unui proces tipic comunist, ajungand la Canal. A murit in '94, avea 92 de ani. Sunt insa fericit ca a apucat caderea comunismului.
1954 - La doi ani de la absolvirea Politehnicii, mi s-a propus un post de director tehnic la un I.A.S de langa Bucuresti, devenit mai tarziu Gospodaria partidului. Intamplarea a facut sa intalnesc un coleg din Politehnica, repartizat in Cinematografie. Am facut schimb cu el si, astfel, am ajuns intr-un domeniu care, dupa multa munca, mi-a adus celebritatea.
1962 - Numele filmului care mi-a permis sa intru, dintr-o data, in lumea mondiala a cinematografiei - Memoria Trandafirului - se datoreaza lui George Macovescu si Mihnea Gheorghiu. (...) Cu el am luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.
Delegatia romaneasca participanta in acel an la Cannes, din care eu nu faceam parte, a ales pentru festival filmul meu. Am ramas pironit locului cand am citit in ziare ca el a avut un succes urias. Studiourile "Columbia" din SUA cumparasera filmul pentru 10.000 de dolari si producatorii americani doreau sa ma cunoasca. In ciuda dosarului meu necorespunzator, a doua zi eram in avion. Asa a inceput totul.
1964 - L-am cunoscut si pe Titus Popovici, caruia intr-o seara, pe malul Senei, i-am povestit un subiect de film care avea sa devina nuvela "Moartea lui Ipu". Colaborarea mea cu Titus, membru in C.C. al P.C.R., a fost foarte productiva. (...)
1967 - Are loc premiera pariziana a filmului "Dacii", coproductie francezo-romana. Pe Champs-Elysees, in dreptul restaurantului "Fouquets" trona un afis al filmului, urias si avand textul: "un film du Serge Nicolaesco". Era o foarte mare satisfactie pentru un tanar debutan de 37 de ani. Din acest moment incepea cariera mea internationala.
1968 - Anul acesta mi-a adus sansa unica de a lucra in calitate de regizor cu Orson Welles, Laurence Harvey si alti mari actori americani si europeni, chiar la Bucuresti.
1972 - Dupa succesul "Dacii" si cumpararea filmului de catre Columbia, Titus si Petre Salcudeanu ne-au propus mie, lui Manole Marcus si Iulian Mihu realizarea unui serial politist. Eroul principal, Roman, era un comunist introdus in politie in 45. Mai exista un rol secundar, cel al unui vechi politist - comisarul Miclovan. Titus a insistat sa joc eu acest ultim rol. Asa s-a nascut legendarul Comisar Miclovan-Moldovan, prin care am atins celebritatea ca actor.
1970-1980 - Aceste doua decenii au constituit pentru mine perioada profesionala cea mai prolifica. Am infiintat prima scoala de cascadori din Romania, o alta de recuzita.
In domeniul filmului m-am specializat singur in toate directiile. Semnam multe productii straine si, pentru a ma ridica si mentine la nivelul filmelor internationale, a trebuit sa-mi dezvolt fel de fel de priceperi, anumite inclinatii pe care le aveam de mic copil.
Faceam cam 2 filme jumate pe an, iar in paralel ma documentam pentru proiectele viitoare, cu multa rigoare”.
1968 - Anul acesta mi-a adus sansa unica de a lucra in calitate de regizor cu Orson Welles, Laurence Harvey si alti mari actori americani si europeni, chiar la Bucuresti.
1972 - Dupa succesul "Dacii" si cumpararea filmului de catre Columbia, Titus si Petre Salcudeanu ne-au propus mie, lui Manole Marcus si Iulian Mihu realizarea unui serial politist. Eroul principal, Roman, era un comunist introdus in politie in 45. Mai exista un rol secundar, cel al unui vechi politist - comisarul Miclovan. Titus a insistat sa joc eu acest ultim rol. Asa s-a nascut legendarul Comisar Miclovan-Moldovan, prin care am atins celebritatea ca actor.
1970-1980 - Aceste doua decenii au constituit pentru mine perioada profesionala cea mai prolifica. Am infiintat prima scoala de cascadori din Romania, o alta de recuzita.
In domeniul filmului m-am specializat singur in toate directiile. Semnam multe productii straine si, pentru a ma ridica si mentine la nivelul filmelor internationale, a trebuit sa-mi dezvolt fel de fel de priceperi, anumite inclinatii pe care le aveam de mic copil.
Faceam cam 2 filme jumate pe an, iar in paralel ma documentam pentru proiectele viitoare, cu multa rigoare”.
Sergiu Nicolaescu, a murit joi, 3 ianuarie 2013 la vârsta de 82 de ani, a fost incinerat conform propriei dorinţe. Dana Nicolaescu, soţia regizorului, a declarat că incinerarea a fost "dorinţa expresă" a soţului său, pe care i-a respectat-o, şi a solicitat presei să trateze "cu decenţa şi respectul cuvenit tragicul eveniment cauzat prin dispariţia soţului ei".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu