Pască cu brânză sărată

Am prins si eu curaj sa fac pasca de branza sarata... Iata reteta cu muuulte poze... cu manute harnice de baietel, care ajuta pe mamica lui la pregatirea pentru Paste. :)



Ingrediente pentru aluat:

• 300 ml lapte
• 1 ou
• 500 g faina alba
• 1,5 lingurite zahar
• 1 lingurita sare
• 20 g drojdie proaspata

Ingrediente pentru umplutura:

• 300 g branza de vaca nesarata
• 200 g telemea de vaca sarata
• 1 ou
• 1 ou pentru uns

Se face un aluat din ingredientele de mai sus si se lasa la dospit pana cand isi dubleaza volumul (aprox. 1h).

Mai intai amestecam laptele caldut cu drojdia si putina faina, pana cand se face ca o spuma pe deasupra, ca in poza:

Apoi se pune faina intr-un vas si se face o gaura in mijloc. Acolo se sparg ouale:

Se toarna deasupra drojdia:

Se amesteca bine cu lingura de lemn:

Apoi renuntati la inel si verigheta pentru putina vreme :)))

Asezati aluatul pe un blat si framantati pana capata o consistenta buna, elastica, usor de modelat:

Apoi, asezam aluatul intr-un vas si acoperim cu un prosop. Lasam sa dospeasca pana isi dubleaza volumul... aproximativ o ora:

Eu l-am pus la soare...

Separat pregatim umplutura. 

Amestecam branza dulce cu telemeaua si oul.

Cand aluatul este gata, il framantam putin pe o suprafata tapetata cu faina apoi il impartim in 3 bucati:

O bucata o intindem in forma de turta cat sa acopere o tava rotunda.

Plasam turta in tava unsa cu putin ulei si o intepam de mai multe ori cu o furculita.

Din aluatul ramas facem impletituri deasupra in functie de imaginatia si preferinta fiecareia:

Golurile ramase vor fi umplute cu amestecul de branza.

Lasam sa creasca aproximativ 20 min, timp in care preincalzim cuptorul la 180 grade C.

Introducem la cuptor pentru 30 min apoi o scoatem pentru a o unge cu ou batut si mai lasam inca 10 min. Cand este gata, se scoate si se racoreste pe un gratar.

Iată cateva poze cu niste mânuțe harnice care m-au ajutat... sau m-au incurcat???? Nu mai conteaza... amintirle sunt pretioase... :)

Decorațiuni de Paște

Ne-am împodobit casa de sărbătoare... însă nu uitați măreața valoare a acestei sărbători: moartea și învierea lui Isus!!!!

În același timp... aduceți în căminele voastre o atmosferă caldă, primitoare... pentru cei dragi...

Iată câteva idei, de la noi de acasă... poate vă inspiră ;)

Filmul „Viața lui Isus pe înțelesul copiilor” - dublat în limba română

Iată o idee pentru una din serile dinaintea sărbătorile pascale: să vizionăm un film adaptat pentru copii în limba română despre viața Mântuitorului Isus. Noi am experimentat aceasta joi seara și a fost frumos, chiar dacă avem niște năzdrăvani pliiiini de energie.

De ce am ales să punem acest film??? Pentru că atunci când copiii vizualizeaă ceea ce le-ai spus deja ai mult mai multe șanse ca ei să rețină istoria minunată a lui Isus. Povestește-le despre Isus... amintește-ți de mama sau bunica ta cum te ținea pe brațe și îți spunea fascinantele minuni pe care le-a făcut Isus. De ce să nu facem și noi la fel? Să le spunem și noi copiilor noștri despre Isus și să le explicăm cum putem noi mai bine ce sărbătorim zilele acestea și importanța colosală a evenimentelor desfășurate... pe înțelesul lor... Să nu credeți că sunt prea mici!!! Copiii sunt foarte receptivi. Acest film îi poate ajuta să li se fixeze în minte anumite aspecte din viața lui Isus, pentru că este prezentată din perspectiva unor copii, care mergeau și ei cu Isus.

Cum am mai spus: să nu credeți că sunt prea mici! De ce? Pentru că îmi amintesc că înainte de Revoluția din 1989, pe vremea comunismului, când orice eveniment creștinesc era anihilat din rădăcini... un om credincios invita familii la el acasă pentru a viziona filmul Viața lui Isus. Aveam doar 4-5 ani... însă îmi amintesc și acum fiorul pe care îl simțeam văzând acele imagini cu Isus. Stăteam așezată la picioarele mamei (pentru că eram mulți într-o cameră de apartament, iar noi, copiii, stăteam pe jos) și trăiam fascinată toate acele evenimente din viața lui Isus.

Deci... nu sunt prea mici copiii voștri! Petreceți un timp frumos și folositor împreună cu ei! Am fost foarte bucuroasă să văd reacțiile copiilor noștri. Sper să nu mă certe copiii când vor fi mari că am scris puțin despre ei pe blog, însă trebuie să vă împărtășesc ceva. Cel mijlociu a avut o rugăciune foarte frumoasă în seara aceea, iar eu credeam că e mic și nu a înțeles mare lucru. Dar a receptat tot. S-a simțit în rugăciunea lui ceva... diferit... Iar cel mare... părea distrat și indiferent... dar înainte de culcare, a venit în bucătărie cu lacrimi în ochi și mi-a zis: „Mami, să știi că după ce m-am rugat mie mi-a venit să plâng... nu știu de ce...” Vorbind cu el, am înțeles: era impresionat de faptul că Domnul Isus a fost batjocorit, bătut, răstignit pe cruce pentru ca noi să fim iertați. A înțeles că și pentru el Domnul Isus a murit. L-am îmbrățișat și i-am explicat că este absoult normal să fie emoționat și i-am spus că și eu am plâns la film. Liniștit că și mami a avut aceeași reacție și că totul este în limite normale, a plecat liniștit la culcare, iar eu L-am rugat pe Tatăl din cer să ia această sămânță pusă în inima copilului și să o facă să încolțească la momentul potrivit. Zi de zi Îl rog pe Dumnezeu să țină copiii noștri în mâna Lui, să-i păzească de orice rău, să le binecuvinteze viitorul din toate punctele de vedere, să-i facă credincioși autentici, care să-L urmeze și să-L slujească pe Dumnezeu toată viața și cu toată inima lor... Acum să nu credeți că a doua zi totul a fost perfect! Băieții noștri tot năzdrăvani au fost!!! Bineînțeles că dimineață am luat-o de la capăt: „Fii cuminte! Haide! Fă asta, te rog! Hei, nuuuu! Ai grijă!” Atunci seara a fost o sămânță pusă în inima copilului. Modelarea copilului este un proces anevoios... dar nu trebuie să deznădăjduim... Nu uitați, viitoarea generație este în mâinile noastre! Cum vrem să facem viitorul???

Ok... când e vorba de copii e muuult de povestit... m-am cam abătut total de la subiect :)))) Deci, iată filmul Viața lui Isus pe înțelesul copiilor dublat în limba română. Vizionare plăcută!

Revelația unei gospodine în prag de sărbătoare

Prin definiție „relevație” înseamnă „o descoperire neașteptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns”. Dar cine-i gospodina din titlu??? Evident că eu... Așa că vreau să vă scriu câteva rânduri despre gospodina din mine și minunata revelație :))))) 

Dar să lăsăm gluma la o parte și să vă spun despre ce este vorba... Citind pe blogul meu postarea Cum ne organizăm ca să fim gata de Paște, m-am așezat pe-o canapea cu laptopul în brațe, iar pixul și hârtia în mână. Am început frumos și organizat să-mi notez meniul de sărbătorile pascale, cu rețete, linkuri, listă de cumpărături și chiar bugetul necesar. Am început apoi să vorbesc cu soțul meu despre toate acestea și încet-încet mi s-a conturat în mintea mea programul meu pentru săptămâna care îmi stătea în față. Aveam scenariul în minte, scenariu bine cunoscut majorității femeilor înainte de sărbători: program foarte încărcat, curățenie, mâncare de nu știu câte feluri, oboseală multă acumulată, stres... recunosc că nu-mi plăcea ce mi se arăta... mai ales că era o săptămână în care trebuie să o dedicăm sufletului nostru. Este săptămâna în care ne amintim de ceea ce a făcut Isus pentru noi, El și-a dat viața pentru noi, a murit pe cruce ca noi să fim mântuiți și să moștenim viața veșnică împreună cu El... Îmi doream ca în această săptămână să mâ gândesc mai mult la Dumnezeu și la întreg planul Său de mântuire... însă agenda mea de gospodină era prea plină :( Atunci am avut o revelație, iar o voce mi-a întărit gândurile. Era vocea soțului meu, nu vă speriați că împreună cu revelația mi s-a dat să aud și voci :)))) Și mi-a spus cât se poate de simplu și de masculin: „Merită pentru 20 de minute cât mănânci atâta trudă???” Bine zici, soțior scump și drag... și am început să taaai de pe lista mea, să tai, să tai... am simplificat meniul sofisticat la un meniu aș zice eu... decent :) de sărbătoare.

Iată că e joi și pot să vă spun că am avut parte de relaxare, de odihnă, de momente în care am meditat la Dumnezeu și la tot ceea ce a făcut El pentru mine, am avut momente în care m-am răsfățat mergând la coafor și la cosmetică, am petrecut timp cu cei dragi ai mei... zile minunate... ceea ce nu aș fi putut avea dacă îmi lăsam agenda plină-plină. În timp ce tăiam de pe listă mi-am amintit de adevărul din postarea mea Povestea pietrelor, mi-am amintit de felul în care se încheie articolul: „Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip”. Am stat apoi și m-am gândit: ce amintiri vor râmâne peste ani??? Faptul că am lustruit de 100 de ori geamurile și că am făcut 1000 de feluri de mâncare și prăjituri??? Eu cred că vor rămâne altele: o plimbare cu familia, un film vizionat cu cei dragi, poate o felicitare handmade, vopsirea ouălor sau pregătirea unei prăjituri împreună cu cei mici... Acestea sunt pietrele... aceasta e ceea ce contează. Restul... e doar nisip...

Acum să nu vă gândiți că trebuie să lăsăm totul jos, să nu facem curățenie sau mâncare... departe de mine așa ceva!!! Vorbesc având în urmă o curățenie de primăvară foarte organizată (fiecare obiect a trecut prin mână), un meniu scris, un plan bine stabilit, cumpărături făcute din timp... Dar trebuie făcute toate cu înțelepciune, cu măsură și în mod organizat. Majoritatea femeilor de sărbători sunt ca niște zombi frumos îmbrăcate și machiate. Scuzați comparația, dar uneori așa suntem... frânte de oboseală, incapabile de a vedea binecuvântările din jurul nostru, imune la dragostea celor din jur... și asta doar pentru că am ales să facem prea multe într-un timp prea scurt. Și m-am gândit apoi: de ce oare? Cine ne condamnă la așa ceva? Noi însene ne punem povara pe umeri și o duuuuucem și o duuuuucem, iar în dimineața Învierii, când Domnul nostru a înviat... în loc să strigăm de bucurie înaintea Lui... tot ce putem mormâi cu ochii lipiți de somn este: „Deja e dimineață? Abia acum am adormit...”  

Dragile mele! Soții și copiii noștri ne vor pe noi în primul rând; vor atenția și dragostea noastră... timpul nostru... De aceste sărbători fiți gospodine înțelepte! Lăsați rețetele sofisticate pentru weekend-uri mai liniștite, când veți avea timp și răbdare... Amintiți-vă de cei dragi din casă și oferiți-le timpul, dragostea și energia voastră! Plimbați-vă împreună! Priviți-vă soțul în ochi așa cum o făceați când v-a cucerit. Spuneți-i cât de mult îl iubiți și ce înseamnă el pentru voi. Priviți afară minunata natură ce ne înconjoară și amintiți-vă de Făcătorul ei. Priviți spre cer și înălțați o rugăciune Tatălui. Mulțumiți-I pentru planul Său de mântuire pentru întreaga omenire! Lăudați-L că într-o săptămână ca această Fiul Său a murit pentru păcatele oamenilor! Și a înviat! Strigați cu bucurie: „Hristos a înviat!” Cântați! Râdeți! Zâmbiți mai mult! Faceți o felicitare împreună cu cei mici! Vopsiți ouăle împreună! Și ce dacă se vor sparge câteva?! Puneți câteva ouă în plus ca o marjă pentru eventualele accidente. Vă amintesc că 5 ouă costă doar cîțiva lei... nu merită bucuria copiilor noștri atât??? Lăsați copiii să frâmânte un aluat, să pună o lingură de făină... vor fi atât de bucuroși. Și ce dacă se va face un pic de murdărie??? Oricum hainele se vor spăla, iar podeaua cu siguranță o veți curăța înainte de Paște! Vizionați filmul despre Isus împreună și explicați-le copiilor adevărul despre această sărbătoare minunată, și anume că-L sărbătorim pe Isus Cel înviat, nu pe Iepurașul gogonat. În același timp... nu privați copiii de bucuria de a primi daruri în dimineața Învierii, oferiți-le cu drag spre bucuria lor... abia aștept să văd reacția lor de duminică dimineața... pupe-i mami pe ei!!! Apoi faceți-vă timp și pentru voi! Priviți-vă în oglindă ca să vedeți cât de frumos v-a creat Dumnezeu! Draga mea, ești minunată exact așa cum ești, ești perfectă, pentru că Dumnezeu ți-a sculptat nasul, fruntea, trupul... El ți-a colorat ochii și părul... El ți-a conturat buzele și ți-a dat formă tuturor trăsăturilor. Fă-ți timp și pentru tine! Relaxează-te și bucură-te în liniște de o baie calmantă (click aici pentru a citi despre Baia regească Cleopatra). Vei zice: „nu pot, eu am copii, e gălăgie mare”. Și eu am trei! Și ce năzdrăvani!!! Vă spun că se poate! Culcă-i într-o seară cu jumătate de oră mai devreme, crede-mă că nu vor păți nimic... chiar vor fi mai odihniți dimineață. Îngrijește-te! Fii frumoasă de sărbători! Fii frumoasă atât în interior cât și în exterior... te vei simți atât de bine în pielea ta, vei radia de bucurie... o bucurie molipsitoare, care îi vor face și pe cei din casa ta la fel... 

Închei acum... provocându-vă să vă amintiți de lucrurile care contează cu adevărat. Nu fiți gospodine neglijente și leneșe, dar nu intrați nici în cealaltă extremă. Nu uitați: cei dragi au nevoie de NOI, nu doar de „serviciile” noastre!!! În casă nu suntem guvernante, suntem soții și mame, așa că veniți să ne comportăm ca atare. Amintiți-vă prioritățile din viața voastră, de lucrurile care într-adevăr contează... restul... e doar nisip...

Spor la treabă și un timp minunat cu Dumnezeu, cu cei dragi și cu voi însevă! Asta e ceea ce vă doresc deocamdată... urarea de sărbători... în altă postare :)

La vopsit de ouă...

Folosind metoda de anul trecut (Ouă unicat de Paște), rezulatele au fost minunate, mai ales că au fost obținute cu mânuțele năzdrăvanilor mei, ajutoare pe măsură :)))))

Pașii nu-i mai scriu, că aveți metoda de vopsire în articolul Ouă unicat de Paște, dar voi posta câteva poze:

Am pregătit totul pentru a proteja mobilierul.

Am spălat bine ouăle și le-am pus la fiert. Am ales ouă albe pentru că ies culorile mai frumoase ;)

 Și ne-am apucat de vopsit, pe rând, ca să nu iasă cu supărare :))

 

Și iată rezultatul - primul ou vopsit:

Iar aici toate capodoperele noastre :)

Aici oul care a fost catalogat ca cel mai frumos dintre toate :)))) L-a făcut David, cel mai mare dintre copii, pe care se pare că nu l-am pozat la lucru :( sorry, Dăviduțu! Eram atentă la vopsele :)))

Și le-am așezat în cuibul lor, așteptând dimineața Învierii ca să ciocnim ouă și să spunem „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!”.