Jurnal de mulțumire - nr.17

Sunt mulțumitoare pentru că avem încă părinți. Azi am fost în vizită la părinții mei. Mulțumim, Doamne, pentru părinții noștri!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.16

Sunt mulțumitoare pentru că vom avea canapele noi. Am dat comandă, vor fi gata peste trei săptămâni. Ne-am inspirat după câteva imagini de pe net... în genul celei de mai jos. Abia aștept!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.15

Sunt mulțumitoare pentru că a sosit vacanțaaaaaaa!!! Mâine e vineri, dar nu mai merg copiii la școală. Ieeeeeiiiii!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnalul unei femei simple 2015/1

Idee adusă în blogosfera românească de Corcodusa, mulțumim!

Azi... 

joi, 29 ianuarie 2015, ora 12:01

Afară...

este -1 grad Celsius, vreme mohorâtă...

Mă gândesc ...

că ar fi bine să reîncep acest jurnal din nou, pe care l-am pierdut pe parcurs...

Sunt recunoscătoare...
pentru noul meu telefon, heheheee...

În bucătărie...

liniște și pace... ha-ha-ha-haaaa...

Citesc...

despre moda anului 2015 - nu e pe gustul meu deloc: pantaloni evazați, culoarea maro, jachete din piele de antilopă, cercei de două feluri... hmmmm... Eu rămân la moda de acum :)))) adică la ceea ce cred eu că îmi vine bine ;) Corect, nu???

Îmi propun să...
merg la bucătărie să fac chifteluțele că ajung copiii imediat.

Abia aștept să...

îmi termin fusta începută.

Am învățat sau încă învăț...

de la un trailer al unui film care rulează la noi la cinematograf că: „If you take it, you can make it!”

Prin casă...

e încă liniște până vin năzdrăvanii.

Unul din lucrurile mele preferate din aceste zile...

este binecuvântarea Lui Dumnezeu revărsată din plin peste noi.

Câteva planuri pentru următoarele zile...

să organizez săptămâna de vacanță astfel încât să fie un timp de relaxare, dar și un timp constructiv pentru copilașii noștri.

O fotografie... 

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.14

Sunt mulțumitoare pentru cursul de croitorie pe care îl fac, îmi place foarte mult!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.13

Sunt mulțumitoare pentru o încurajare de la o prietenă dragă:

„Dacă ți s-a dat un vis, ți s-a dat și puterea ca să îl împlinești!”

 

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.12

O zi cu muuulte motive de mulțumire, dar cel mai mult sunt mulțumitoare pentru că azi cel mijlociu a învățat primul lui cântec la chitară. A fost atât de încântat! Nu s-a oprit din cântat câteva ore. Iubește muzica!!!

 

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

 

Jurnal de mulțumire - fila nr.11

Azi este duminică... Sunt mulțumitoare pentru vizita unor prieteni, timp frumos și relaxant petrecut împreună. 

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.10

Sâmbătă... ploaie... Mare lucru nu am putut face pe afară. Sunt mulțumitoare pentru odihnă...

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.9

E vineri... Sunt mulțumitoare că într-o zi mi-a venit ideea pe care am descris-o în articolul Vinerea mea secretă. Desigur, de atunci s-au schimbat puțin lucrurile, copiii merg la școală, am înlocuit somnul lor cu timpul în care ei își fac curățenia în partea de sus a casei, dar ideea a rămas aceeași: vinerea facem toate treburile casei, iar sâmbăta e family relaxing time!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.8

Sunt bucuroasă pentru progres. Am realizat că în ultimul timp am reușit să fiu mult mai organizată, casa mult mai ordonată... azi sunt recunoscătoare pentru că am reușit chiar să am câteva minute să stau în liniște, cu ochii închiși să... să visez...

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.7

Oooo, de când am așteptat o astfel de veste, un astfel de plan! Azi sunt mulțumitoare pentru planurile de concediu pe care ni le-am făcut azi și pentru oportunitatea primită. Așadar, azi sunt mulțumitoare pentru un vis, pentru un plan... cu speranța că se vor concretiza anul acesta... Iiuuuuuuuhuuuuu!!!!

Sursa aici

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.6

O dimineață superbă, soare cald... Mi-e dor să vină primăvara!!! În timp ce luam micul-dejun cu iubitul meu soț... ne mai cântă și păsărelele... minunat... Și atunci am realizat! Ce mare binecuvântare e să pot să iau micul-dejun aproape în fiecare dimineață împreună cu soțul meu. Alți soți de-abia se întâlnesc peste zi. Așadar sunt mulțumitoare pentru tihna micului-dejun împreună cu iubirea vieții mele.

Sursa aici

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Provocarea kilogramelor - săptămâna 2

Săptămâna 2

E marți, au trecut 2 săptămâni. De data asta nu a mers la fel de bine. Sport nu am putut face decât o dată din trei (din anumite motive ce nu le voi scrie aici :)))))) Pe deasupra miercuri seara am avut musafiri și nu m-am putut abține, așa că am mâncat brownies, minunata mea rețetă postată aici.  Duminică (click aici) am sărbătorit 6 ani de la înființarea bisericii noastre, așa că seara am gustat dintr-o bucată din tort rămasă de la unul din năzdrăvanii noștri.

Marți dimineața, pe nemâncate, după sportul de dimineață cântarul îmi arată că:

AM SLĂBIT în ultima săptămână 0,4 kg .
AM SLĂBIT de la începutul dietei: 1,6 kg.

Vezi tot parcursul acestei provocări:

Provocarea kilogramelor - început
Provocarea kilogramelor - săptămâna 1

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.5

O zi grea... parcă e greu să te gândești la a fi mulțumitor în unele zile. Și totuși, chiar și în zile ca acestea ai o mulțime de motive de mulțumire. Dar pentru că vreau să fiu specifică în mulțumirea mea, sunt mulțumitoare pentru învățătura primită azi. Iat-o:

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.4

O zi extraordinară, zi de duminică. Sunt mulțumitoare pentru biserica în care ne-a așezat Dumnezeu. Este minunat să ai un loc în care să te poți apropia mai mult de Dumnezeu, unde să crești din punct de vedere spiritual, unde să fii provocat să faci mai mult pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul tău, unde să primești hrana sufletească. Aceasta este Biserica Baptistă Speranța Oradea. Azi împlinește 6 ani de la înființare. Zi de sărbătoare... LA MULȚI ANI, Speranța!

Voi posta aici link-ul cu un video de la Evenimentul Anual al bisericii noastre, a fost divin!!!

https://www.youtube.com/watch?v=GkSbkxkn7uk&feature=youtu.be
 
Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă a mulțumirii.

 

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.3

O zi minunată, de relaxare. Sunt mulțumitoare pentru timpul minunat pe care l-am avut împreună cu copiii în parc... la fotbal. Vreme minunată, ca de primăvară, au jucat fotbal, sub apusul minunat de soare...iar eu mi-am reîncărcat bateriile pentru o nouă săptămână.

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă.

 

 

 

oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.2

Am deschis geamul în dimineața aceasta și când am simțit aerul curat de dimineață, am zăbovit câteva minute ca să privesc imaginea minunată. Azi sunt mulțumitoare pentru că putem locui pe deal, unde avem natura atât de aproape, cu prospețimea și frumusețea ei...  Doamne, mulțumesc!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă.

Priveliștea de la geam din dimineața aceasta...

 oana p.

Jurnal de mulțumire - fila nr.1

Azi sunt mulțumitoare pentru un prim pas spre împlinirea unui vis de-al meu... Doamne, îți mulțumesc pentru „o ușă deschisă”. Restul... vom vedea... însă totul va fi notat în prețiosul meu caiet... care mă inspiră la idei bune. Vedeți ce scrie pe el: dream, imagine, create... hmmmm... Doamne ajută!!!

Accesați acest link pentru a citi toate postările pe această temă.

 

 

 

oana p.

Jurnal de mulțumire - început

Mulțumirea... acea stare de bine, sentiment de recunoștință pentru ce ai în viața ta. Noi ca familie, punem accent pe acest sentiment, despre care aș putea spune că este esențial pentru fericirea unui om. Este unul din secretele fericirii... Asta nu înseamnă să nu ai vise, sau să nu aspiri la mai mult și să nu lupți pentru împlinirea lor, nuuuuu! Dar să fii mulțumit cu ceea ce ești acum, cu ceea ce ai acum! 

Și pentru că nemulțumire este foarte des întâlnită, am o provocare pentru tine: să alcătuiești un jurnal de mulțumire împreună cu mine. Haideți să găsim în fiecare zi măcar un lucru pentru care suntem mulțumitoare! Veniți cu mine în această frumoasă călătorie a mulțumirii și garantez că vă va aduce un strop de fericire în plus...

Deci... provocarea este: 30 de zile de mulțumire.

oana p.

Provocarea kilogramelor - săptămâna 1

Săptămâna 1

E marți, a trecut o săptămână. Desigur, ca orice început, a mers bine :)))) Marți dimineața, pe nemâncate, după sportul de dimineață cântarul îmi arată că AM SLĂBIT 1,2 kg. 

oana p.

Ninge iar...

Ninge iar... trei năsucuri mici și curioase stau lipite de geam să vadă fulgii mari de zăpadă cum vin din cer. E o atmosferă de vis, de parcă tot ce cade din cer vine dintr-un basm și parcă vor să ne spună o poveste... o poveste de iarnă...

oana p.

Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Acum câteva zile am fost tristă. Tristă pentru propriii mei copii. Însă acum tristețea mea s-a transformat în revoltă, o revoltă care mă face să strig în gura mare: copiii noștri au nevoie de ajutor!!! Nu doar ai mei... ci copiii tăi, copiii prietenilor, copiii vecinilor și tot așa... Nu se poate ca la o vârstă atât de fragedă copiii să ajungă să spună: urăsc școala, urăsc temele! Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Am ajuns să ne vedem copiii cum își pun ceasul să sune mai repede ca să aibă timp să se joace. Unul din băieții noștri și-a pus alarma să sune la ora 6 dimineața ca să se joace cu Lego. Și asta nu pentru că le încărcăm noi programul, ci așa este sistemul din țara noastră... Revolta mea nu se îndreaptă împotriva unui dascăl sau împotriva unei școli, ci împotriva unui sistem edcucațional prost organizat cu o programă ce ne transformă copiii în niște roboți...  Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Am ajuns să ne vedem copiii apatici și extenuați, prea serioși uneori, prea responsabili la vârsta lor... Stresul le mânăncă dulcea copilărie... Mereu îi grăbim, îi grăbim, îi grăbim, că nu au nici ei timp suficient ca să-și îndeplinească datoria. Nu e corect să îi aruncăm atât de timpuriu în lumea noastră a adulților, în care totul trebuie să fie organizat, planificat și executat... Nuuuuuuuuuuu!!! Ei trebuie să aibă timp să viseze, să citească, să intre în lumea poveștilor, să intre în pielea personajelor, să se simtă prinți și prințese, să aibă timp să exploreze, să-și dezvolte simțurile!!! Criticăm copiii zilelor noastre că nu mai vor să citească... ai noștri vor, au descoperit această plăcere, dar nu au timp...   Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

 Ei trebuie să aibă timp să alerge cu vântul în față, să stea la umbră să citească o carte bună, să zburde prin livadă, să se cațere prin pomi și să mănânce veseli fructele proaspete! Ei trebuie să aibă timp să se murdărească descoperind lumea înconjurătoare! Să aibă timp să cânte, să învețe să cânte la pian, la chitară... la ce vor ei! Copiii noștri adoră muzica, însă de câteva zile nu au mai avut timp nici măcar jumătate de oră să atingă pianul sau chitara...   Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Să aibă timp să descopere culorile lumii, să observe, să picteze! Să aibă timp să se autodescopere, să se autocunoască, să știe la ce sunt buni, ce talente au, ce înclinații. Să aibă timp să afle ce le place, ce hobby-uri au! Să aibă timp să își dezvolte talentele și abilitățile pe care le au! Să aibă timp să se rostogolească pe dealuri prin iarba proaspătă de primăvară, să stea minute în șir pe spate și să privească cerul, să asculte păsărelele cum cântă! Să aibă timp să culeagă flori, să înalțe zmei, să sară în grămezi cu frunze uscate de toamnă! Să aibă timp să se dea cu sania, să facă oameni de zăpadă... Într-una din serile trecute, pe unul din băieți l-am găsit plângând în liniște, cu lacrimi mari și pline de regret... Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a refuzat să îmi spună (e băiat mare și îi era rușine să plângă pentru așa ceva), însă apoi puțin rușinat și-a spus durerea: nu e corect ca cel mic să aibă timp să facă om de zăpadă cu bunica în curte, iar el doar să privească de la fereastră, cu capul aplecat peste cărțile și caietele peste care demult s-au așternut umbrele nopții. I-am promis că mâine vom face împreună un om de zăpadă, însă nu mi-am putut ține promisiunea. Toată noaptea a plouat, așa că zăpada s-a dus... și speranța lui la fel... Acum așteptăm zăpada iar, cu speranța că va veni programată în funcție de programul încărcat al copiilor. Așa că, Doamne, te rog când mai trimiți zăpada, treci pe la ferestrele copiilor și vezi dacă și-au terminat temele, că tare trist mai e să o privească și să nu aibă timp să o atingă măcar...  Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Nu mai avem în casă copii, ajungem să avem doar elevi, copii stresați că trebuie să își facă interminabilele teme. În casă liniștea se lasă tot mai apăsătoare cu trecerea anilor, copiii sunt tot mai stresați, închiși în camerele lor, împingându-și limitele la maximum ca să facă față acestui sistem nedrept și ilogic. Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

Noi, adulții, îi târâm pe copii în lumea noastră și mintea mea nu poate să înțeleagă de ce... Ce motive? Ce scop? Ce beneficii??? Nimeni nu câștigă nimic! Ne distrugem propriii copii, ne stresăm și noi enorm alături de ei, dezvoltăm o generație care la vârsta adultă sunt incapabili să își aleagă drumul în viață. Și ne mai mirăm de ce??? Pentru că i-am adus cu forța în lumea noastră fără ca ei să aibă timp să știe cine sunt, ce le place și la ce sunt buni...

Și câte ar mai fi de spus...

Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!

oana p.

Brownies - homemade mix

Brownies... desertul meu preferat. Descoperit în călătoriile din SUA. Ultima dată m-am decis: trebuie să fac acest desert și pentru familia mea. OK, zis și făcut! Am început să întreb în stânga și în dreapta pe acolo prin State o rețetă. Ca răspuns la această întrebare mi se scotea o pungă de „praf”, un mix grozav la care se mai adăugau câteva ingrediente. Pffff, ok, dar câte cutii pot duce eu acasă? Și ce mă fac când se termină??? Iar ideea de a face o prăjitură din ceva praf în care nu știu exact ce este.... hmmmmmm... nu mă încântă... Nimeni nu știa o rețetă homemade de la început până la sfârșit, cu ingrediente clare pentru mine, românca :))))) Am făcut greșeala să aduc câteva pungi de brownies mix și i-am îmbolnăvit și pe ai mei de acest desert. E pur și simplu delicios! Buuun... s-a terminat și mixul așa că încep eu cercetarea mea în găsirea unei rețete ușoare și ieftine care să semene cât mai mult cu cea din State. Și în sfârșit am găsit-oooooooooo!!!!  Ce este minunat este că este o rețetă de homemade mix, așa că voi avea pregătite pungulițe pentru musafirii neașteptați sau pentru pofte urgente de desert. Iată rețeta:

Ingrediente:

• 1 cană (240 -250 ml)  zahăr
• 1/2 cană făină
• 1/3 cană cacao
• 1/4 linguriță sare
• 1/4 linguriță praf de copt

(Până aici ingredientele uscate pe care dacă le mixăm le putem pune într-un recipient sau o punguliță bine închisă și o păstrăm în cămară pentru zilele în care avem nevoie de un desert rapid. Ce idee minunată! Ador lucrurile practice, ușoare, rapide! Scriem pe recipient sau pe pungă: Adaugă 2 ouă, 1/2 cup ulei și 1 linguriță ulei.)

• 2 ouă
• 1/2 cană ulei
• 1 linguriță vanilie
• opțional se poate adăuga alune, nuci, ciocolată sau după preferință

Mod de preparare:

Se mixează toate ingredientele uscate, după care se încinge cuptorul  la 170-180 grade C. Se pune hârtia de copt în tavă. Aceste ingrediente sunt pentru o tavă de aproximativ 20/20 cm. Precizez că este destul de puțin!!! Sugerez folosirea unei tăvi mai mari, eu am dublat toate cantitățile și am folosit o tavă de aproximativ 20/30 cm. Nu am tavă așa de mică, așa că am folosit un vas din ceramică. Adaugă  ouăle, uleiul și vanilia și amestecă bine. Turnăm compoziția în tavă și lăsăm la cuptor 20 de minute. Atenție!!! Nu lăsați mai mult pentru că se va întări prea tare! NU vă speriați, că pe deasupra se face o coajă, iar dedesupt este atât de moale, încât ai impresia că este un suc acolo. E absolut normal, nu vă temeți, scoateți tava și lăsați să se răcească bine. Tăiați doar după ce s-a răcit bine! Aspectul normal al acestei prăjituri nu este unul spectaculos, dar gustul este divin! Ideea este că pe deasupra să fie crocantă (de aceea se taie mai greu și nu are un aspect foarte îngrijit), dar în interior să fie... ciocolatos, lipicios, puțin gumat... nu pufos și uscat ca și checul! Cine a fost în State, știe despre ce vorbesc, iar cine nu... încercați această rețetă și veți descoperi acest desert minunat! Spor și poftă bună, gospodinelor!

oana p. 

Provocarea kilogramelor - început

 

Sursa imaginii aici

Hmmmmm... ce titlu!!! Ce o fi însemnând această postare la început de an și după atâtea sărbători??? Ce glumă bună, nu??? OK, normal că știți.... ca aproape tot românul, după Revelion printre alte obiective oare ce își propune? Să slăbească, evident... Știu că e cam expirat subiectul, dar  aceasta mi-e provocarea: să slăbesc! 

Știu că abia așteptați să vă scriu câte kilograme am, câte îmi propun să slăbesc... și dacă se poate și poză cu before și apoi una cu after în care în prima să fiu grasă și urâtă, iar în a doua fotomodel :))))) Ei bine, nu o să vă satisfaceți plăcerea de a afla kilogramele mele :)))) Aș putea să vă zic câte kilograme îmi propun să dau jos... aproximativ 10, dar să vedem cum merge treaba de data asta ;)

Ce îmi propun? Îmi propun să fac sport de 3 ori pe săptămână. Ce fel de sport? Cel pe care îl am pe blog și pe care îl știu deja. Din păcate e un video de proastă calitate, dar rămân la el pentru că mi se potrivește organismului meu. Eu l-am pus pe stick și îl pun în living la TV și dimineața mă lupt cu kilogramele... :)))) Iată postarea unde găsiți videoul: Video - sportul meu de dimineață

Îmi propun să nu mai mănânc nimic după ora 16:00. Știu că vor sări nutruționiștii pe capul meu, dar mie îmi face bine acest regim. Mă simt bine, mănânc de toate fără să mă privez de anumite mâncăruri sau pofte. Mânânc variat, sănătos dar până la ora 16:00 zilnic, fără excepții... mă rog, să vedem în ce măsură voi reuși :)))))

De ce fac asta? Ca să slăbesc! Da, am mai făcut și am reușit să dau jos aproximativ 1kg/săptămână, ceea ce mi s-a părut rezonabil, nici prea mult, nici prea puțin. 

Ce să mai zic? Succes, Oana, hai că poți! Voi posta în fiecare marți pentru că atunci mă cântăresc ca să văd cum evoluează provocarea mea. 

oana p.