Întreaga viață este o
provocare... eu așa gândesc... o
provocare să facem pași înainte și nu înapoi. Pentru mine fiecare dimineață este o
provocare să fiu „azi” o femeie mai credincioasă, mai înțeleaptă... o soție și o mamă mai iubitoare, mai răbdătoare.
Așa că fiecare zi din viața noastră trebuie să fie un pas înainte spre ceea ce ne propunem. Nu trebuie să stăm pe loc, să ne plafonăm, indiferent de care este statutul nostru, indiferent de ținta pe care ne-o propunem.
Să nu credeți (sau mai bine să nu îndrăzniți să credeți!!!) că o mamă care stă acasă are o viața plictisitoare, lipsită de stres și gânduri... Nuuuu! Eu afirm cu mândrie (din-aceea bună... dacă există) că sunt soție și mamă casnică (pfffffiiiuuuu, ce cuvânt îngrozitor pentru unele dintre femei!!!), adică acea mămică ce stă acasă cu puii ei, face de mâncare, face curațenie, este înconjurată mereu și mereu de vase și haine murdare, se împiedică de jucării. Yeap! That's me!
Acum... pentru cele care credeți că a fi casnică înseamnă o viață plictisitoare, fără sens în care doar așteptăm să treacă zilele și să crească ai noștri copii... vă înșelați; dați-mi voie să vă contrazic vehement! A fi soție și mamă casnică este o onoare, este o viață palpitantă, plină de provocări. Cred că este importantă perspectiva din care privești. Pentru mine a fi acasă este o provocare să fiu o soție și o mamă mai bună pe zi ce trece. Este un proces pe care mi-l iau în serios. Dacă aș aștepta doar să treacă orele pe lângă mine... poate că ar fi plictisitor să fac aceleași lucruri, aș intra în acea rutină care este foarte greu de suportat de unele femei: mâncare, curățenie, călcat, spălat, etc. Dar nu fac asta! Planific, organizez, încerc să mă perfecționez în ceea ce fac și mai presus de toate... înțeleg că a avea grijă de scumpa mea familie este cea mai mare binecuvântare, este cea mai frumoasă și aleasă „meserie”. Așa că am de lucru... nu? Am o viziune și scopuri precise, am proiecte în desfășurare, am liste, am programe, am provocări, am planuri, am deadline-uri... îmi iau lucrul meu în serios! Nu stau să treacă timpul în zadar. Așa cum o femeie de carieră muncește din greu pentru a se perfecționa în domeniul său, așa și eu muncesc, caut, organizez, mă informez... tocmai pentru a mă perfecționa în meseria mea de soție și mamă. Diferența este că noi nu vom fi niciodată avansate precum o femeie de carieră care este răsplătită pentru munca depusă. Noi vom rămâne la statutul de soție și mamă, nu vom fi avansate să fim soție sau mamă director :)))) În Proverbe capitolul 31 scrie: „Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând: Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate." Pur și simplu minunat!
De ce vă scriu eu toate acestea? Ca o încurajare pentru cele care ați decis să vă dedicați energia și timpul de dragul familiei. Nu vă descurajați! Ridicați-vă și faceți ceva! O generație întreagă este în mâinile noastre! Ce facem noi cu copiii noștri? Încotro le îndreptăm pașii? Fiți hotărâte în ceea ce faceți! Propuneți-vă lucruri curajoase! Plănuiți! Puneți pe hârtie planurile voastre și aduceți-le înaintea lui Dumnezeu! Cereți binecuvântare și putere!
Vă mai scriu pentru că vreau să încep să împărtășesc cu voi o serie de provocări, obiceiuri pe care vreau să le dobândesc în viața mea. Vreau să veniți împreună cu mine în acest proces! O serie de provocări de 30 de zile. De ce de 30 de zile? Nu știu exact... cred că am vrut să aleg un număr... rotund, care să nu fie nici prea mare încât să mă descurajeze pe cale, dar nici prea mic încât să-mi piară interesul. Îmi voi propune diferite lucruri pe o perioadă de 30 de zile, provocări pe care le voi posta aici pentru a vă încuraja și pe voi să veniți împreună cu mine. Aceleași studii ne arată că facem lucrurile în mod repetitiv și cred că prin exercițiu putem să înlocuim lucrurile rele cu cele bune. Bineînțeles, că peste toate acestea Dumnezeu este Cel care ne dă și puterea și înfăptuirea, dar eu cred că El așteaptă de la noi să facem ceva, să hotărâm ceva, să pornim la acțiune. O provocare a fost să nu îmi mai încep ziua fără să stau la părtășie cu Dumnezeu... și iată că prin exercițiu am reușit. Uneori era așa de mare ispita ca după ce trimit copiii la școală și la grădiniță să mă întorc în pat la cel mai duuuuulce somn, cel al dimineții. Dar prin exercițiu am reușit. Nu așteptați ca totul să vă pice din cer! Bunica mea avea o vorbă de la țară: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune și în traistă.” Apoi o altă provocare a fost ca în fiecare dimineață să mă trezesc la 6:15 pentru a avea timp să le pregătesc copiilor micul dejun, să nu mai fiu grăbită și stresată că nu sunt gata copiii la timp. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin exercițiu... am reușit și acest lucru. Încă o provocare - să nu-mi las mintea să se tocească și să citesc în fiecare zi câteva pagini... am reușit și acest lucru. În fiecare dimineață, după timpul de părtășie, citesc câteva pagini dintr-o carte aleasă de mine. Se poate! Important este să luăm o decizie și să începem! Atunci când îți faci planuri împreună cu Dumnezeu El te ajută!
Ca soții și mame trebuie să ieșim din confortul și adormirea nostră și să facem mai mult! Să acționăm! Gândește-te cum ar fi dacă de azi ai începe să faci un lucru timp de 30 de zile, un lucru care știi ca îți va îmbunătăți viața? Studiile spun ca un lucru repetat între 21 și 66 de zile devine un obicei, se integrează în pilotul automat din noi, în funcție de cât de greu și de complex este ceea ce ne propunem. De pildă dacă îți propui să bei în fiecare dimineață pe stomacul gol două căni de apă (lucru pe care mi l-am propus și am reușit să-l fac un obicei bun al vieții mele) va fi mult mai ușor decât acela de a face exerciții fizice regulat și a mânca sănătos.
Dacă vrei să mi te alături în acest proces de implementare a unor obiceiuri bune exersând cel putin 30 de zile, începe AZI. Urmărește postările cu privire la provocarea de 30 de zile! Urmărește numărătoarea inversă pe care o voi afișa pe blogul meu! Eu am început deja și mă simt grozav. Secretul este să CONTINUI în fiecare zi!
