Să învățăm copiii să citească cu plăcere

 E ușor de constat că mulți copii din zilele noastre nu mai au plăcerea de a citi. Au atât de multe alte distracții mai la îndemâna lor, simțurile lor sunt atât de asaltate cu desene animate, filme, jocuri 3D, încât uneori mă gândesc foarte sincer că a citi nu este chiar cea mai mare plăcere a copiilor din zilele noastre.

Soluția? Nu știu încă exact, dar vă voi povesti cum am procedat eu și cum încerc eu să le aduc acel dor și drag de cărți. Nu! Nu i-am privat de toată tehnologia zilelor noastre! Nici nu sunt de acord ca un copil să fie total scos din lumea în care trăiește. Adică ei trăiesc într-o lume a tehnologiei, cred că dacă nu le dăm acces deloc la aceasta fie vor fi frustrați, fie vor fi destul de în urmă. Trebuie să ne gândim că ei în această lume a tehnologiei își vor căuta joburi, în această lume a tehnologiei își vor câștiga existența. DAR!!! Și aici pun un DAR mare: trebuie să fim înțelepți cu aceasta. Nu lăsați copiii să aibă acces la internet! Le deschideți o lume nebănuit de murdară, de periculoasă pentru mintea lor, pentru sufletul și trupul lor. Fiți înțelepți și echilibrați în toate! Lăsați copiii să aibă acces la tehnologia zilelor noastre, dar cu măsură și cu înțelepciune. Ce înseamnă asta? Noi avem un program foarte strict cu privire la aceste lucruri. Întocmiți și voi un program riguros de la care să nu vă abateți, fiți consecvenți și totul va fi bine. Voi știți cum e mai bine pentru voi și copiii voștri. De exemplu la noi, au voie la TV sau jocuri pe tabletă doar în weekend, iar pe timpul vacanței zilnic, dar nu mai mult de o oră. DAR! Din nou un DAR mare și hotărât: au voie doar după ce citesc cel puțin o oră. 

Ce am mai constatat? Am constatat că sunt copii care sunt înclinați spre a studia, spre a citi. Ei bine, lor le este mai ușor din acest punct de vedere, zic eu... Băieții noștri sunt fascinați de tot ce înseamnă știință, au ajuns să citească romane... pffff... grele zic eu, groase de trei degete... Sunt mândră de ei! DAR, oricând sunt cu gândul la joacă, la fotbal, la alergat și cățărat. Ceea ce pentru mine este OK, îmi place să îi văd copii zburdalnici, chiar dacă îmi este greu să le formez acest bun obicei bun, acela de a citi. Am observat, însă, că se poate cu hotărâre și consecvență.

Cum am făcut eu? De fapt cum FAC... pentru că este un proces... încă în lucru... Dar nu renunț, pentru că a învăța copiii să citească cu plăcere, cred că este un pas esențial în dezvoltarea lor intelectuală... chiar și într-o epocă în care vezi copiii „lipiți” de calculator sau TV.

Am început de mici să le vorbesc cu interes despre cărți, le-am spus că pot intra într-o lume senzațională a poveștilor, în care chiar pot participa la acțiune sau pot să își imagineze că sunt ei înșiși anumite personaje din carte.

Am încercat de mici să răsfoim cărți atractive, colorate, la care să aibă acces oricând.

Le-am explicat cât sunt de valoroase cărțile, cum hârtia se fabrică prin sacrificarea multor copaci, le-am explicat cum trebuie să avem grijă de cărți pentru că între cele două coperte se ascund lumi fascinante pe care ei le pot descoperi.

O experiență marcantă din acest proces, despre care vreau să vă povestesc... este vizita la biblioteca din oraș. Le-am făcut celor mari permis, ceea ce înseamnă accesul gratuit la o mulțime de cărți interesante. Experiența a fost extraordinară!!! Merită să încercați și voi! A fost așa de frumos și benefic! Am intrat într-un hol mare, impunător.... Ne-am oprit pentru a ne face permisele la bibliotecă, după care am poposit puțin pe coridor pentru a vedea câteva expuneri ale unor cărți extrem de vechi și valoroase. Era fascinant pentru ei, ca la muzeu. Apoi am honărit o vreme printre rafturile pline de cărți. Am mirosit împreună cărți noi și cărți vechi... Am încercat să facem diferența: cele vechi au acel miros specific, iar paginile cărților noi au miros de cerneală proaspătă. Am făcut chiar un mic concurs, cine găsește cea mai veche carte... ne-am îndesat năsucurile curioase în paginile lor, ca să simțim plăcerea oferită de mirosul de carte veche... dar mai ales pentru a ne îndrăgosti de minunatele cărți și de lumea oferită de acestea...

Am răsfoit împreună atlase, enciclopedii, am împrumutat cărțile pe care și le-au dorit, apoi ne-am întors acasă și au început să citească. Am discutat împreună despre un plan de citire. Am hotărât să citească atât literatură, cât și diferite cărți de știință. Dacă ar fi după ei, ar citi doar din enciclopedii și atlase... Ce îmi place e că și-au luat caiete de biologie și își extrag din cărți diferite informații, după care desenează apoi despre ceea ce au citit. Sunt mândră de ei!

OK! Știu că este un obicei mai greu de dobândit mai ales la copiii năzdrăvani, care nu au răbdare... Dar vă spun că se poate! Nu renunțați, perseverați! Haideți să ajutăm copiii să intre în lumea minunată a poveștilor...

oana p.