Am ajuns să ne vedem copiii cum își pun ceasul să sune mai repede ca să aibă timp să se joace. Unul din băieții noștri și-a pus alarma să sune la ora 6 dimineața ca să se joace cu Lego. Și asta nu pentru că le încărcăm noi programul, ci așa este sistemul din țara noastră... Revolta mea nu se îndreaptă împotriva unui dascăl sau împotriva unei școli, ci împotriva unui sistem edcucațional prost organizat cu o programă ce ne transformă copiii în niște roboți...
Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Am ajuns să ne vedem copiii apatici și extenuați, prea serioși uneori, prea responsabili la vârsta lor... Stresul le mânăncă dulcea copilărie... Mereu îi grăbim, îi grăbim, îi grăbim, că nu au nici ei timp suficient ca să-și îndeplinească datoria. Nu e corect să îi aruncăm atât de timpuriu în lumea noastră a adulților, în care totul trebuie să fie organizat, planificat și executat... Nuuuuuuuuuuu!!! Ei trebuie să aibă timp să viseze, să citească, să intre în lumea poveștilor, să intre în pielea personajelor, să se simtă prinți și prințese, să aibă timp să exploreze, să-și dezvolte simțurile!!! Criticăm copiii zilelor noastre că nu mai vor să citească... ai noștri vor, au descoperit această plăcere, dar nu au timp... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Ei trebuie să aibă timp să alerge cu vântul în față, să stea la umbră să citească o carte bună, să zburde prin livadă, să se cațere prin pomi și să mănânce veseli fructele proaspete! Ei trebuie să aibă timp să se murdărească descoperind lumea înconjurătoare! Să aibă timp să cânte, să învețe să cânte la pian, la chitară... la ce vor ei! Copiii noștri adoră muzica, însă de câteva zile nu au mai avut timp nici măcar jumătate de oră să atingă pianul sau chitara... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Să aibă timp să descopere culorile lumii, să observe, să picteze! Să aibă timp să se autodescopere, să se autocunoască, să știe la ce sunt buni, ce talente au, ce înclinații. Să aibă timp să afle ce le place, ce hobby-uri au! Să aibă timp să își dezvolte talentele și abilitățile pe care le au! Să aibă timp să se rostogolească pe dealuri prin iarba proaspătă de primăvară, să stea minute în șir pe spate și să privească cerul, să asculte păsărelele cum cântă! Să aibă timp să culeagă flori, să înalțe zmei, să sară în grămezi cu frunze uscate de toamnă! Să aibă timp să se dea cu sania, să facă oameni de zăpadă... Într-una din serile trecute, pe unul din băieți l-am găsit plângând în liniște, cu lacrimi mari și pline de regret... Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a refuzat să îmi spună (e băiat mare și îi era rușine să plângă pentru așa ceva), însă apoi puțin rușinat și-a spus durerea: nu e corect ca cel mic să aibă timp să facă om de zăpadă cu bunica în curte, iar el doar să privească de la fereastră, cu capul aplecat peste cărțile și caietele peste care demult s-au așternut umbrele nopții. I-am promis că mâine vom face împreună un om de zăpadă, însă nu mi-am putut ține promisiunea. Toată noaptea a plouat, așa că zăpada s-a dus... și speranța lui la fel... Acum așteptăm zăpada iar, cu speranța că va veni programată în funcție de programul încărcat al copiilor. Așa că, Doamne, te rog când mai trimiți zăpada, treci pe la ferestrele copiilor și vezi dacă și-au terminat temele, că tare trist mai e să o privească și să nu aibă timp să o atingă măcar... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Nu mai avem în casă copii, ajungem să avem doar elevi, copii stresați că trebuie să își facă interminabilele teme. În casă liniștea se lasă tot mai apăsătoare cu trecerea anilor, copiii sunt tot mai stresați, închiși în camerele lor, împingându-și limitele la maximum ca să facă față acestui sistem nedrept și ilogic. Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Noi, adulții, îi târâm pe copii în lumea noastră și mintea mea nu poate să înțeleagă de ce... Ce motive? Ce scop? Ce beneficii??? Nimeni nu câștigă nimic! Ne distrugem propriii copii, ne stresăm și noi enorm alături de ei, dezvoltăm o generație care la vârsta adultă sunt incapabili să își aleagă drumul în viață. Și ne mai mirăm de ce??? Pentru că i-am adus cu forța în lumea noastră fără ca ei să aibă timp să știe cine sunt, ce le place și la ce sunt buni...
Și câte ar mai fi de spus...
Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Am ajuns să ne vedem copiii apatici și extenuați, prea serioși uneori, prea responsabili la vârsta lor... Stresul le mânăncă dulcea copilărie... Mereu îi grăbim, îi grăbim, îi grăbim, că nu au nici ei timp suficient ca să-și îndeplinească datoria. Nu e corect să îi aruncăm atât de timpuriu în lumea noastră a adulților, în care totul trebuie să fie organizat, planificat și executat... Nuuuuuuuuuuu!!! Ei trebuie să aibă timp să viseze, să citească, să intre în lumea poveștilor, să intre în pielea personajelor, să se simtă prinți și prințese, să aibă timp să exploreze, să-și dezvolte simțurile!!! Criticăm copiii zilelor noastre că nu mai vor să citească... ai noștri vor, au descoperit această plăcere, dar nu au timp... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Ei trebuie să aibă timp să alerge cu vântul în față, să stea la umbră să citească o carte bună, să zburde prin livadă, să se cațere prin pomi și să mănânce veseli fructele proaspete! Ei trebuie să aibă timp să se murdărească descoperind lumea înconjurătoare! Să aibă timp să cânte, să învețe să cânte la pian, la chitară... la ce vor ei! Copiii noștri adoră muzica, însă de câteva zile nu au mai avut timp nici măcar jumătate de oră să atingă pianul sau chitara... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Să aibă timp să descopere culorile lumii, să observe, să picteze! Să aibă timp să se autodescopere, să se autocunoască, să știe la ce sunt buni, ce talente au, ce înclinații. Să aibă timp să afle ce le place, ce hobby-uri au! Să aibă timp să își dezvolte talentele și abilitățile pe care le au! Să aibă timp să se rostogolească pe dealuri prin iarba proaspătă de primăvară, să stea minute în șir pe spate și să privească cerul, să asculte păsărelele cum cântă! Să aibă timp să culeagă flori, să înalțe zmei, să sară în grămezi cu frunze uscate de toamnă! Să aibă timp să se dea cu sania, să facă oameni de zăpadă... Într-una din serile trecute, pe unul din băieți l-am găsit plângând în liniște, cu lacrimi mari și pline de regret... Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a refuzat să îmi spună (e băiat mare și îi era rușine să plângă pentru așa ceva), însă apoi puțin rușinat și-a spus durerea: nu e corect ca cel mic să aibă timp să facă om de zăpadă cu bunica în curte, iar el doar să privească de la fereastră, cu capul aplecat peste cărțile și caietele peste care demult s-au așternut umbrele nopții. I-am promis că mâine vom face împreună un om de zăpadă, însă nu mi-am putut ține promisiunea. Toată noaptea a plouat, așa că zăpada s-a dus... și speranța lui la fel... Acum așteptăm zăpada iar, cu speranța că va veni programată în funcție de programul încărcat al copiilor. Așa că, Doamne, te rog când mai trimiți zăpada, treci pe la ferestrele copiilor și vezi dacă și-au terminat temele, că tare trist mai e să o privească și să nu aibă timp să o atingă măcar... Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Nu mai avem în casă copii, ajungem să avem doar elevi, copii stresați că trebuie să își facă interminabilele teme. În casă liniștea se lasă tot mai apăsătoare cu trecerea anilor, copiii sunt tot mai stresați, închiși în camerele lor, împingându-și limitele la maximum ca să facă față acestui sistem nedrept și ilogic. Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
Noi, adulții, îi târâm pe copii în lumea noastră și mintea mea nu poate să înțeleagă de ce... Ce motive? Ce scop? Ce beneficii??? Nimeni nu câștigă nimic! Ne distrugem propriii copii, ne stresăm și noi enorm alături de ei, dezvoltăm o generație care la vârsta adultă sunt incapabili să își aleagă drumul în viață. Și ne mai mirăm de ce??? Pentru că i-am adus cu forța în lumea noastră fără ca ei să aibă timp să știe cine sunt, ce le place și la ce sunt buni...
Și câte ar mai fi de spus...
Atât de trist... Sunt părinte îndurerat, mă revolt și strig!
oana p.
51 de comentarii:
Și totuși care ar fi soluția? Cea care ne este nouă accesibilă?
Am scris un articol similar prin noiembrie când timp de o săptămână fetița mea își punea ceasul să sune mai devreme să se joace cu păpușile. Și la atât am rămas. Am simțit însă cu tine.... Fiecare rând!
Solutii ar fi,daca s-ar scurta vacanta de vara cu o luna,dar in schimb s-ar lungi cea de iarna si cea de primavara la o luna fiecare.Apoi,miercurea ar putea fi si ea libera,copii sa o dedice lecturii si altor activitati creative.Iar o clasa nu ar trebui sa depasesca 20 de copii,profesorii sa poata lucra mai mult in clasa si sa dea mai putine teme acasa.Asa am avea copii odihniti si fericiti. :)
acum, la ora asta,(21:10) si-a terminat si copilul meu temele. teme multe, grele, obositoare. as fi vrut sa ma joc putin cu el dar a spus ca e obosit (altadata nu era). nu am mai vorbit cu copilul meu demult...are 8 ani si nu mai stie sa se joace. temele zilnice, temele suplimentare, pedepsele aplicate de invatatoare i-au furat zambetul si copilaria. in fiecare zi ii spun ca maine o sa fie mai bine si cred ca mint. oare la ce usa sa batem sa ne salvam copiii????
Am trei fetite.Cea mare are 10 ani si este clasa a V a,iar cele mici au 7 ani si sunt clasa a II a.In fiecare zi terminam temele pe la ora 19 dupa care urmeaza bineinteles invatatul.In fiecare seara avem cate o sesiune de plans deoarece cele mici nu mai se pot concentra sa invete,mai ales acum ca au trecut la tabla inmultirii ,iar lor le este teama sa se duca cu lectia neînvatata sa nu le certe doamna ca pe ceilalti copii.Fetita cea mare ce sa mai spun ca pe langa materiile la care are de invatat mai are de facut fel si fel de proiecte si zeci de ex la matematica.Vad zilnic cum trece copilaria pe langa ele si nu am puterea sa fac nimic
Am o prietena a carei fetita e in clasa a 8-a. Zilnic plange si face crize de tot soiul, fiindca a ajuns in punctul in care nu mai are energia necesara sa se ridice la nivelul cerut la scoala. Prietena mea este terorizata si sta cu frica ca al ei copil sa nu faca vreun gest extrem. Oare e normala o astfel de situatie? Sistemul de invatamant din Romania e facut de imbecili. Locuiesc intr-o alta tara si trebuie sa recunosc ca aici nu am vazut/auzit de asa ceva. Copiii sunt relaxati, isi vad si de scoala si de copilarie.
Am citit cu foarte multa atentie gandurile scrise ale unui parinte indurerat. Ii inteleg revolta. As vrea sa stiu, insa, cum i-a serbat copilului sau ultima zi de nastere? Nu cumva intr-un mall? Si ce cadou i-a luat? Nu cumva ultimul tip de tableta? Eu am nepoti si unul din fiii mei, care are acum peste 40 de ani, m-a pus la ultima aniversare a fiului sau sa ii fac tortul de casa care nu lipsea la zilele lor de nastere, asa cum nu lipseau nici bunicii. Au avut si jucarii, dar nu cu sacii, cum e moda acum. Societatea de consum in care traim a "consumat" si relatia naturala ce trebuia sa existe intre parinti, copii si bunici. Parintii stau prea mult la serviciu si nu mai au timp nici sa le spuna “Noapte buna!”. Ii gasesc dormind. De joaca, ce sa mai vorbim! Scoala cere multe teme pentru ca este creata o concurenta neloiala intre copii si o concurenta tot neloiala intre profesori. Sunt multi parinti care, ca sa stea linistiti, au pus copiilor, ca meditatori, propriii invatatori sau profesori, de teama esecurilor viitoare. Acesti copii nu vor avea o dezvoltare scolara normala si reprezinta un element stresant pentru ceilalti. Mai sunt si alte cauze care au generat situatia de supraaglomerare in care se gasesc elevii de azi. Va dau cateva sfaturi. Moderati asimilarea de cunostinte dupa posibilitatile reale ale copilului! Nu renuntati la etapele sanatoase de crestere si educare prin care ati trecut voi! Si, cel mai important, nu faceti o tragedie daca odrasla nu e prima din clasa!
sa cerem Ministerului sa schimbe programa si nu cu frumosul ca astia trebuie intai treziti la realitate. daca acceptam an de an si ne pasa doar cand ne doare pe noi atunci suntem o populatie inerta care isi merita soarta.
Schimbati scoala, invatatoarea...am copii, nicicare nu a avut atatea teme, sau e proasta organizarea...copilul sta cu gandul aiurea si in loc sa faca in 30min face in 2 ore ce are de facut...
SOLUTIA AR FI CA PARINTII SA IASA IN STARDA SA CEARA DREPTUL COPIILOR DE A COPILARI, DE A SIMTI CA TRAIESC ACEASTA PERIOADA FRUMOASA A VIETII CU CARE NU SE VA MAI INTALNI NICIODATA. COPII NOSTRII SUNT FOARTE OBOSITI SI SUPARATI PE VIATA MULT PREA DEVREME.
LUATI ATITUDINE CACI IN ALTE TARI COPII VISEAZA , DESENEAZA SI ISI ALEG MESERIA DE LA GRADINITA , PENTRU CA AU PSIHOLOGI CARE LE URMARESC EVOLUTIA, PENTRU CA SISTEMUL SCOLAR ESTE MAI AERISIT, NU CA AL NOSTRU , DCA ASE POATE INCA DIN POZITIA DE EMBRION SA STIE TOATA ISTORIA LUMII
noi locuim in anglia si sistemul pare mai relaxat dar nu e.scoala incepe la 9 si se termina dupa 3...dimineata avem breakfsat club de la 8 ca sa ajungem la lucru,nu avem bunici aici.avem dans, teatru, inot ...teme..proiecte...ploaie si vacanta de vara de 5 saptamani.un copil de 7 ani in anul 3 care a fact deja tabelele inmultirii si citeste romane...si e cam prin cei din mijloc in casa..copil care plange in fiecare zi ca e extenuat.ca ajnge acas ala 4,mananca, se relaxeaza un pic si incepe calvarul invatatului...copiii aici dorm la ora 7...ca sa nu isi deranjeze parintii.si asa mai departe
Eu locuiesc in Germania.Din cauza sau datorita, nici nu stiu care ar fi exprimarea corecta in cazul nostru, fiica mea cea mare, venita in clasa a doua din Ro., a intrat direct in "paine", tot in clasa a doua, fara un cuvant stiut in germana.Sa fie datorita sistemului prea lejer sau datorita ca era pregatita bine in Ro?
Acum este clasa a saptea si rar o vad sa isi faca ceva teme.Cea mica, este acum in clasa a doua, ramane la after school in cadrul scolii.Au un plan saptamanal de teme, pe care il prezinti rezolvat vinerea.Face teme si la scoala si acasa.Plus au de citit saptamanl o carte.Tot in cadrul scolii, face chitara, sport si sah.Nu trebuie sa alerg de nebuna prin trafic ca sa duc copilul de colo colo.Sistemul este lejer, poate prea lejer.Fiica mea cea mare este la cel mai bun liceu din oras si nu este un geniu. Intr-adevar, sunt implicati in proiecte in grup, excursii obligatorii in timpul scolii, cu facut teme in acele excursii etc. Sincer, nu stiu ce sa spun referitor la sistem.A, nu au niciodata teme n weekend, weekendul este pentru petrecerea timpului cu familia
Sunt si eu mama a 4 fete, care pe langa scoala mai fac si gimnastica de performanta, ceea ce inseamna 4-5 ore de antrenament zilnic, inclusiv sambata .... evident , zilnic, dupa antrenamente urmeaza teme, invatat.... scoala , comunitatea si orasul se mandresc cu ele si rezultatele lor obtinute la nivel national, dar nimeni nu se gandeste cat de mult muncesc si cat de mult se chiunuie din cauza programei scolare superhiperultra incarcate..... Eu vreau sa intreb , daca vedem ca sistemul nu e doar prost, e de-a dreptul nociv pt copiii nostri, de ce nu avem puterea sa facem nimic?????? Eu si sotul meu am luat atitudine in scoala feteleor, dar suntem singuri.... toti parintii comenteaza, dar nimeni nu are curajul nici macar sa spuna, daramite sa mai si faca ceva pt copiii lor..... Luati atitudine pt copiii vostri!!! spuneti invatatorilor, prof esorilor, dirigintilor, directorilor ... rugati-i sa va transmita mesajul mai departe!!! asta facem noi, iar copiii nostri vad ca ne pasa, apreciaza faptul ca le suntem alaturi......... Haideti sa ne mobilizam !!! Sa nu ne fie greu sa cerem dreptul copiiilor nostri de a avea o copilarie (asa cum si noi am avut ).... Spuneti punctul de vedere cui trebuie , nu doar pe bloguri!!! Daca e cazul haideti sa iesim in strada si sa ne facem auziti!!! O faci pt copilul tau !!!
Grow the fuck up.
Doar un gand: ce ar fi ca oamenii sa inteleaga faptul ca materia de acum nu este in niciun caz mai multa decat inainte. Diferenta majora consta in faptul ca va invatati progeniturile cu un ritm mult mai alert din punct de vedere tehnologic prin simplul fapt ca sunt inglobati in web dinainte sa poata sa scrie coerent o fraza.
Vreti si nspee activitati extracuriculare? Sa se specializeze pe altele? Nu e nicio problema. Un mare sportiv nu trebuie sa fie si doctor sau licentiat in orice. La fel si cu muzicienii si cu orice alta directie.
Trebuie sa realizati ca nu este timp de facut totul. Nici voi, astia care scrieti aici comentarii sau persoana care a scris articolul, nu au fost mari cuceritori de drumuri din simplul motiv ca aveti timpul necesar sa il pierdeti pe astfel de bloguri si sa mai si lasati comentarii.
Vreti sa excelati, sa acumulati cunoastere? Trebuie sacrificiu. De citit? Pai am fost obligat sa citesc in sistemul de invatamant cat nu mi-a fost sa duc. Dar le-am terminat pe toate. Am facut si prostioare, mi-am si trait copilaria, am terminat si cu aproape 10 fiecare an la o scoala serioasa si nu o prostie. La fel si cu restul examenelor.
De ce? Pentru ca am stiut sa prioritizez si parintii mei nu au fost inapti.
Imi este groaza de faptul ca majoritatea strainilor cu care vorbesc n-au dram de cultura generala.
Fuck my life. Ce imbecili am ajuns. Sistemul nostru vechi de invatamant era bun. Peste el trebuia adaugata practica serioasa si am fi ajuns enorm de sus.
Sunt niste prostii sistemele de invatamant din strainatate. Wake the fuck up.
Stiti cate activitati extracuriculare trebuie sa urmeze un elev pentru a intra la facultatile alea bune daca e sa intre pe bune si nu pe banutii parintilor?
Incetati sa mai vorbiti prostii si vedeti ce vreti sa faceti cu viata progeniturilor.
Nu toti sunt facuti sa fie doctori sau mari artisti.
Cu tristete spun… suntem in aceeasi situatie. Nu ii place la scoala, uraste temele in forma clasica. Se bucura insa cu nesat de toate lucrurile noi pe care le descopera, mai ales atunci cand experimenteaza, incearca, sau le gaseste intrebuintare practica. Am reusit sa inghesuim in program activitatile extra-scolare pe care si le-a dorit copilul (sport si instrument) insa timpul pt joaca si relaxare se diminueaza tot mai mult, nu citeste cat si-ar dori (este o activitate care inca ii solicita concentrarea, seara e prea obosit pt asta). In diminetile de weekend se trezeste foarte devreme, din dorinta de a nu irosi nici o clipa din timpul liber…
Copil in clasa a II-a… prima generatie care invata dupa noua programa. Materia este foarte aglomerata, nu este suficient timp pt consolidarea cunostintelor. Nu pun in discutie dificultatea notiunilor invatate (nu ar fi nici o problema daca ar fi explicate intuitiv, logic), ci cantitatea in raport de timp si faptul ca se insista in continuare prea mult pe teoretic (definitii, denumiri, etc – multe dintre ele absolut inutile pe termen lung). Evident, asta influenteaza metoda de predare, cantitatea de teme, etc. In acest context, ingrijorarea parintilor (pe care o inteleg intr-o anumita masura) poate deveni o arma cu doua taisuri atunci cand se transforma in paranoia (imi este imposibil sa inteleg reactiile exagerate din categoria “copilul bun la toate, premiant si cu FB / 10 pe linie”).
Dupa mine, este un cerc vicios, sistemul de la noi are lacune majore de structura si mentalitate, nu cred ca se pot corecta fara o reforma radicala. Pe de alta parte, chiar fara o schimbare majora, sunt lucruri care se pot imbunatati. Am intalnit de-a lungul vietii dascali care, in clase de +40 elevi reuseau sa-si adapteze stilul de predare astfel incat sa stimuleze curiozitatea si dorinta copiilor de a invata (fie ca era vorba despre cursuri la seral, sau intr-un mediu cu nivel scazut de trai, fara sustinere din partea familiei).
Departe de mine gandul sa va jignesc... totusi v-as pune cateva intrebari: spuneti ca sunteti parinte indurerat cum se chinuie copiii Dvs. in anumite situatii... si totusi... ii invatati sa-si plece capul si sa aleaga prost? Eu chiar nu inteleg cum poti sa tii in casa un copil care vrea sa se duca afara sa faca om de zapada... SI CE daca are teme? Si ce daca veti fi in cardasie cu copilul si alegeti sa nu faca temele o data - poate-l scapati cu o scutire sau il invatati ca uneori merita sa sacrifici unele lucruri... ca sa mai si traiesti. Si da, asta va insemna ca va lua o nota mai proasta. Stiu, asta e buba... ca noi am vrea sa fie 'cel mai laudat' - dar DACA in sistemul nostru de invatamant asta inseamna sa fii in cele mai multe cazuri si cel mai nefericit, stresat si nevrotizat atunci Dvs. ca parinte ce alegeti? Daca intr-adevar sunteti indurerat, atunci nu veti incerca sa schimbati si programul dupa care cade zapada, doar ca odrasla sa fie la inaltimea asteptarilor unui sistem bolnav... ci il veti invata cum sa nu-i pese de faptul ca va lua o nota slaba, ca el poate recupera ceea ce trebuie stiut si ca valoarea lui ca om nu e definita de notele absolut discutabile pe care le ia in clasa.
Oana, daca imi permiti sa revin cu un comentariu.
Asa cum spuneam mai sus... poate ca nu este pana la urma o problema cu ceea ce li se preda copiilor, cat mai degraba cu metoda folosita, mai ales la clase mici. Nici eu nu am detalii concrete despre cum functioneaza sistemele din alte tari, insa am fost surprinsa sa regasesc, intr-un manual din State, notiuni de matematica si de vocabular / gramatica similare cu ceea ce invata copiii nostri. O fi bine, o fi rau... au inceput deja sa apara pareri care considera ca sistemul actual de educatie (chiar si in tarile unde este functional) nu mai corespunde cu realitatea (in permanenta schimbare) a lumii in care traim. Insa asta este alta dezbatere.
Am vrut doar sa spun ca, in cazul celor doua exemple comparate de mine, ceea ce difera este metoda prin care se li se explica copiilor, modul in care sunt corelate informatiile cu realitatea din jurul lor. Definirea notiunilor se face pe intelesul lor, copiii sunt incurajati sa gandeasca mai degraba logic decat algoritmic sau prin memorare, este un lucru care la noi se aplica prea putin.
Ca parinte, m-as bucura sa vad ca se incearca sa se faca ceva in directia asta, macar atat. Si nu, nu sunt deloc suficiente cateva fraze aruncate la sfarsitul unei programe (publicate, cel putin pana acum, prea tarziu pt a avea manuale la inceputul unui nou an scolar). Este nevoie de cursuri de pregatire pt profesori, de un sistem echitabil de evaluare a modului in care isi fac treaba si a rezultatelor pe care le au.
Da din pacate asa este au un program foarte încărcat... Eu nu pot decât sa mulțumesc lui Dumnezeu pt. ca fiica mea mai mare a avut binecuvântarea ca in clasele primare sa aibă o îmbătătoare de excepție ( păcat ca s- a pensionat) , care in ciuda programei școlare a stiut sa facă cu copii foarte multe exerciții bazate pe logică, a știut sa îi invete carte într-un mod aparte, si nu multi învățători stiu asta, pt. ca asta înseamnă dedicare, iar multi nu o fac, ci fac doar meserie. Ceea ce a pus baza in clasele primare si fără o solicitare foarte mare a timpului se simte îmi spune fiică mea si azi când are 18 ani si e la facultate in Londra. De fapt mult mai mult învățarea de a gândi logic ajută , si nu toceală, emotii la test, sau examen. Vad in schimb la fiică mea care e clasa a-8-a , stres, învățat într-una, ......nu se stie organiza... Pt ca acolo la baza in clasele primare a lipsit ceva...dar mergem înainte.....simt ceea ce simti tu Oana
Ia mai termina cu injuratul !!! Bine ca esti tu destept.... ce sa zic...
Angi B., pentru simplul fapt că am scris acest articol și am împrăștiat acest mesaj cât de mult am putut pe toate canalele pe care le am la dispoziție, consider că nu am stat nepăsătoare față de situația actuală a copiilor. Cred că suntem alături de copiii noștri cât de mult putem... și nu doar „scriu pe bloguri”, așa cum ai spus. Copiii văd și simt acest lucru. Înarmați cu dragostea și încrederea pe care o au în ei înșiși, merg cu putere înainte. Sunt ca niște soldăței...
Chrina, mulțumesc că ai simțit cu mine, știu ce sentiment ai avut când ți-ai văzut copila că își pune ceasul să sune mai repede pentru a se juca cu păpușile. Un sentiment de tristețe și de neputință...
Acelasi sentiment de neputinta il am si eu uneori... Imi pare rau :(
Elena Stoiocan, mulțumesc că ați citit acest articol și pentru că v-ați lăsat opinia aici. Aveți câteva întrebări pentru mine și vă voi răspunde... M-ați întrebat cum i-am serbat ultima dată copilului ziua de naștere (care din cei trei năzdrăvani???) Ei bine, acasă, ca de fiecare dată. În familie, noi, bunicii, plus strict prietenii lui cei mai buni, care nu sunt foarte mulți. Niciodată nu am sărbătorit ziua unuia dintre copii la mall, așa cum ați presupus. A doua întrebare a Dvs pentru mine era ce cadou i-am luat. Ei bine, nu tabletă, cum ați presupus... și încă și ultimul tip?????? Offff... îmi amintesc cu câtă strălucire în ochi ne-a îmbrățișat când și-a văzut mănușile de portar, pe care și le dorea de atâta timp. Apoi, ne-am apucat împreună să construim o mașină cu șuruburi, piulițe, etc... acesta i-a fost cadoul... și s-a bucurat enorm chiar dacă nu a fost tabletă ultimul tip. Cât despre tort (că pomeneați și de tort), am stat până noaptea târziu și am făcut un tort de casă impreuna cu bunica în formă de minge de fotbal. Am pus atâta dragoste și dăruire în tort și în toată organizarea, încât la sfârșitul zilei băiatul nostru ne-a îmbrățișat, ne-a spus că ne iubește și ne-a mulțumit pentru cea mai frumoasă zi... chiar dacă nu a fost la mall cum ați presupus Dvs. Aveți dreptate însă despre părinții care nu apucă să zică măcar „noapte bună” copiilor... Noi ne-am ales viața de familie, nu de carieră, așa că nu e deloc cazul... avem timp pe îndelete înainte de culcare. Despre concurența elevilor, chiar nu mă interesează, pentru că nu le-am impus niciodată să fie cei mai buni în clasă și alte ambiții prostești ale părinților. Întotdeauna le-am spus copiilor noștri că ei trebuie să fie liniștiți că au dat ce au putut mai mult și pentru mine asta a fost suficient să văd că învață să fie conștiincioși și corecți. Ați încheiat cu o idee minunată, care pentru mine este ca un slogan în creșterea copiilor noștri: să le dăm copiilor cât mai mult din copilăria noastră de demult. Ei bine, ce împărtășesc eu aici??? De ce credeți că nu fac carieră și m-am dedicat familiei? Copiii noștri au contact cu natura, ne bucurăm să îi vedem culegând legume din grădină, să îi vedem alergând după vânătoarea de comori prin livadă, să joace v-ați ascunselea, să se rostogolească prin iarbă... Asta e ceea ce vreau prin acest blog: să inspir cât mai multe femei să prețuiască mai mult pe cei dragi din familie și să aloce timp pentru a fi o familie fericită și unită...
Cât despre comentariul cu diferite cuvinte nepotrivite în engleză, presupun că este un domn. Stimate domn, mulțumesc pentru vizita Dvs pe blog. V-ați spus opinia... într-adevăr în felul Dvs... Aș fi apreciat mult dacă ați fi păstrat un limbaj decent. Nu, nu vreau activități extracuriculare, din contră, nu înțeleg părinții care își trag copiii toată ziua la toate: ba sport, ba pictură, ba engleză, ba balet, că bieții copii nici nu mai știu pe ce lume sunt. Ai noștri copii au doar atât: școală (ei știu că acesta este jobul lor la această vârstă) și un instrument muzical. Atât! Și deocamdată nimic în plus! Tot ce venea de la scoala - fotbal, baschet, inot, sah, engleză, etc - se tăia de pe lista noastră, dar apoi copiii au înțeles că facem asta pentru ei, pentru a nu le încărca programul. Joacă pe afară, zbenguială multă, năzdrăvănii de tot felul, citit în weekend... Nuuu, nu vreau ca ei să le facă pe toate, nu vreau să fie genii, nici mari sportivi sau artiști... însă dacă vor fi, îi voi încuraja cât voi putea mai bine. Îmi spuneți că eu, cea care am scris acest articol, nu sunt mare cuceritoare de drumuri și că pierd vremea pe bloguri. Ei bine, scriu pe acest blog din plăcere, o fac din dorința de a încuraja femeile din România să fie soții și mame mai bune, mai iubitoare, mai prezente în viața soților și a copiilor lor. Vă contrazic, sunt o mare cuceritoare de drumuri, pentru că mi-am cucerit drumul meu. Asta am visat dintotdeauna... nu carieră, ci posibilitatea de a sta acasă și de a investi cât mai mult în familia mea. Și asta nu pentru că nu pot - că insinuati undeva ca sunt parinte inapt - ci pentru că nu asta îmi doresc de la viață. Și dacă pomeniți de notele de la școală... am terminat și eu bine școlile, iar la facultate mi-au trebuit vreo 3 sutimi ca să am 10... Pot și știu asta, dar nu asta vreau. Ooooo, dar vai, ce demodat și de speriat este azi termenul de casnică! Poate sunt în concordanță cu societatea de azi, dar nu îmi pasă... îmi cuceresc propriul drum. Dacă vreau să exceleze copiii mei? Desigur că vreau! Dacă vor putea, de ce nu? Dar nu atât de devreme!!! Acum încă trebuie să cânte, să se joace, să copilărească. Viața ne cere sacrificiu pentru orice realizare și asta trebuie să îi învățăm și pe ei... Nu totul ne este permis, nu totul ni se cuvine. Vor deveni niște răsfățați incapabili de a face ceva. Copiii noștri știu că orice se câștigă prin muncă. Cât despre învățământul din alte țări, eu nu am scris în articol nimic despre asta. Am fost în multe părți ale lumii (SUA, toată Europa...) dar nu mi-am permis să mă exprim pentru că nu am cercetat amănunțit. Oriunde am fost, m-am mândrit că sunt româncă. Când eram în liceu am fost în Belgia într-un schimb de experiență și a fost plăcut să vedem că noi eram cu aproximativ doi ani înaintea elevilor de acolo care erau de vârsta noastră. Se mirau că știm rezolva o ecuație de gradul I. Daaaa, muncim! Dar nu atât de devreme! În clasa a II-a tabla înmulțirii și ecuații de gradul I, în clasa I proba prin adunare și scădere... Prea devreme! O să ajungem să avem teme și la grădiniță!!! Sunt mândră de românii noștri. La Happy Valley, OR au ajuns prin muncă și sacrificiu. Asta trebuie să îi învățăm și pe ai noștri, dar nu acum! E prea devreme! Iar despre „progeniturile” noastre, nu visez să fie doctori sau mari artiști cum ați scris Dvs, nu este treaba mea să le visez viitorul. Ei trebuie să se ridice la vremea potrivită, să își stabilească un țel și să-l urmeze. Ei să viseze, ei să-l stabilească și ei să lupte. Iar noi, până atunci, să le fim alături. Nu vom putea să le înlăturăm obstacolele, însă ce putem face noi acum, când sunt mici, să le formăm un scut puternic format din dragoste, încredere în sine, principii sănătoase de viață, iar acest scut ei îl vor infrumuseța cu țelurile lor... Însă până atunci, vreau să vă spun că încă mai sunt copii... Trebuie să copilărească!
Mulțumesc pentru o lecție bună! Uneori poate că e bine să învățăm copiii să aleagă. Pentru că și în viață facem la fel. Unii își aleg o viață de muncă asiduă pentru rezultate extraordinare, alții însă se mulțumesc poate că au mai puțin, dar au ales să își trăiască viața din plin. Mulțumesc! Cât despre cel mai lăudat copil cum ați scris... hmmm... nu e cazul, nu mă stresez eu cu așa ceva... nici nu are în minte termeni ca: să fiu cel mai bun din clasă, să fiu bun la toate...
Adriana, sunt de acord. Deși sunt profesor, nu profesez pentru că am ales să îmi dedic viața familiei. De aceea înțeleg exact ce spui și cred că un pic de psihologie a copilului nu ar strica, plus descoperirea unor metode de predare în funcție de vârsta și capacitatea copilului. Sunt la vârsta la care pot acumula foarte ușor fără să simtă stresul pe umerii lor. Mulțumesc pentru mesajele tale! Te pup!
dragi parinti, nu suntem cumva, noi parintii vinovati de toate astea? si eu am 2 fete acum in cls a 12-a si a 10-a. prin aceleasi perioade le-am trecut si eu in sc generala. la o sedinta cu parintii am spus ca eu nu mai vreau teme acasa, copiii au prea multe ore, de la 8-14;15, cat stam si noi la servici, nu mai vreau optionale, nu vreau religie! stiti care a fost reactia parintilor? nu! sa le dea mai multe teme sa nu aiba timpde calculator si tv! f bine! ok! asta vreti, asta aveti! eu le-am spus fetelor mele: jonglati notele, stiti ca nu aveti note, ca treb sa va asculte, invatati, nu, nu! afara la joaca! au ajuns in clasele de liceu. se descurca minunat, nu invata nimic acasa, doar pt bac cea mare, nu le-am sttesat deloc, merg mereu la chefuri,ies zilnic la suc cu gasca, mi se falfaie de scoala. viata , sanatatea, rasetele copiiilor mei sunt mult mai importante decat profa de muzica din generala care da 4 pt ca nu stii niste tampenii de care nu te lovesti in viata, profa de relige da s pt ca nu ai spus cele 10 porunci in ordine, proful de sport da nota mica pt ca nu ai rezistenta, nu sari suficient in lungime! pe romaneste sistemul nostru de invatamant termina copiii, iar noi parintii stam si ne uitam! bravo noua! sa nu ne plangem ca avem copii obositi! noi ii obosim pt ca nu ii ajutam cu nimic!noi suntem rigizi, nu ne ascultam copiii, ei nu au dreptul la opinie, pt ca ei sunt copii! gresit! sa stea la scoala pe scaun atatea ore, este greu! am cumparat scaune la clasa! ce fel de scaune? de lemn, tari, incomode! am dat 50 lei pe buc, daca dadeam 60 lei luam scaun de birou, moale, panzat, dar nu! cum sa luam scaune dinalea, alea sunt pt profi! eu am stat pe acel scaun 2 ore la sedinta cu parintii si ma durea fundul! i-am dat lui fiicamea perna cand am ajuns acasa, perna care n-a rezistat mult, pt ca a devenit minge in clasa :)). pe banii nostrii, comanda directorul si comanda prost!orgoliu profesoral! noi parintii stam in pozitie de drepti in fata profilor, iar daca incerci sa deschizi gura, copilul are de suferit! dar ia sa deschidem toti gura, oare ce s-ar intampla? eu nu am nimic cu profii, dar sunt profi si profi!
Tin minte ca si pe vremea mea erau tare multe teme. Sanctiunile daca nu le faceam puteau fi destul de dure (inclusiv lovit cu rigla in palma) - chestii care daca se intampla azi, iese cu scandal. Ai mei ma sacaiau toata ziua teme, teme dar salvarea mea a fost bunica: "Lasati copiii in pace sa se joace, ce atata teme, ce atata invatat. Sa zburde, sa se bucure." Da, mai eram certata ca nu-mi facusem tema, da, mai primeam cate un patru dar tot ce vedeam in fata ochilor era gradina in care zburdasem cu o seara inainte in loc sa ma ingrop in vreo tema insipida. Si pentru asta, am intrat ok la ce liceu am vrut, am intrat si la facultate unde am vrut, fara plata sau alte artificii. Daca nu m-ar fi dus capul de facultate, ma duceam la o meserie sa-mi placa si n-as fi simtit nici o greata de orgoliu. M-a dus mintea deci m-am descurcat.
Deocamdata copiii mei sunt prea mici deci comentez teoretic dar sunt hotarata sa nu-i las sa-si ingroape copilaria in teme si in calculator.
In primul rand, o sa prioritizez ce e de invatat. Da, are 15 exercitii de facut dar poate prin cele 15 se incearca invatarea unei definitii, formule. Copilul a inteles ce trebuie sa retina sau se chinuie sa rezolve ceva a carui esenta n-o intelege de fapt? M-as stradui sa vad ca a inteles esenta lectiei. Poate asa temele vor merge mai repede. Zic si eu.....
In al doilea rand, dam vina poe profesorica dau teme dar nu ei raspund pentru rezultate in final? Daca pretentiile sunt de multe ori absurde la examene in raport cu multi din copii, ce alta varianta au ei decat sa-i puna sa lucreze? Cum poate sta linistit stiind ca nu-i va acorda nimeni (nici ministerul, nici parintii) vreo circumstanta atenunata. De multe ori, daca e aspru e prea aspru, daca e maiintelegator, e prea moale. Cale de mijoc e greu de gasit.
Tot ce pot sa zic e sa fii cu copilul tau, cheama-l si la joaca nu doar la teme, bateti-va cu perne nu faceti doar curatenie. viata trece repede, cum spunea bunica mea, draga de ea.
Dragii mei.....am cam citit toate comentariile.....e drept un singur manual la fiecare materie era mai ok decât toate manualele alternative de azi. Dar, cum ca in ziua de azi copiii nu au vrreme sa facă om de zăpadă....ca termina temele pe la 21....ca fac crize de plâns ca nu mai au energie sa invete pentru capacitate.....ca trebuie sa iesim in stradă...dragii mei, nu stiu ce sa zic....eu sunt preoteasa intr-un sat de munte. Aici copiii fac si treburile casei, sunt zile când de la vremea rea nu e curent, băietii ajuta si la pădure si totusi participa la olimpiada si aproape toti isi iau bacu in Cluj.....asa ca ori e de vina scoala ori suntem si noi.
Avem unn băiat ce joaca in Liga I la fotbal si altul la o echipa prestigioasa din Cluj de copiii, iar multi altii cu medalii la karate. Este adevărat ca e mai usor de iesit inn stradă decât sa ne schimbam noi .. ...dar..... Iar multi din copiii de aici au calculatoare, leptop sau tableta.....avem plasme sau internet. E mai greu câteodată......dar ei de ce pot? Cu tot respectul cuvenit.....cred ca exageram cu toate.....asa cum se întâmplă in ziua de azi cu toate.
Va rog din suflet sa mă iertati daca am exagerat cu acest coment....iar cel care a vorbit vulgar..O zi buna tuturor
Tare adevarat articolul!!!
Am studiat si in Romania si in alte tari din vest, atat la scoala cat si la facultate. Stiu ce inseamna acel stil "lejer"!!! E sanatatea mintii, pentru ca elevii/studentii sunt invatati sa gandeasca!!! Multa informatie, fara un fir rosu, fara timp de recreere, ci doar cu exercitii automate de invatare fara principii clarificate distruge viata copiilor! Rezultatul? Ajungem sa nu ne putem adapta schimbarilor atat de rapide din era digitala si devenim stresati si depresivi!!! Schimbarea trebuie sa se faca din radacini, sa fie o reforma a invatamantului nu doar cu manuale de diferite forme, insa fonudl sa ramana acelasi. Avem dreptul la libera exprimare! Consumerismul l-am preluat cu mare usurinta, de ce nu se schimba si sistemele acestea invechite? In vest au inteles ce inseamna educatie adecvata: la scoala se invata empiric nu doar teoretic, se fac exercitii, se organizeaza excursii si se colaboreaza in grup, nu doar individual sustinand o stupida competitie!!! Si in final,cand termina scoala stiu copii sa gandeasca, stiu ce vor sau in ce directie sa o apuce?!!! Ca sa ai curaj sa faci ceva in lumea asta ai doar nevoie sa ti se arunce o sfoara de care sa te sustii, nu sa te arunce intr-o gaura neagra din care cu greu mai iesi!
M-am intors in Romania tocmai pentru ca apreciez ce avem in tara, avem resurse autentice si oameni de valoare, insa cel mai greu e sa invingi mentalitatea ingusta!!! Am totusi incredere ca in cativa ani atatia parinti luminati vor reusi sa faca o schimbare pentru copii lor!
Asta imi doresc sa realizez pentru copii mei, o lume mai buna, oricat de idealist pare! Incerc sa-i incurajez inspre activitatile creative si sa nu-i suprasolicit cu activitati extracuriculare!
Blogul reflecta realitatea zilei de azi. Dar, dupa parerea mea, si imi cer scuze pentru judecata, doar partial. Noi, parintii facem regulile. Cei care au fost invatati/influentati de catre parintii nostri si societate, cum ca matematica/romana si cel putin o limba straina sunt cele mai importante in viata. Copiilor sa da foarte multa materie si atat! Pe cand eu am avut un mare noroc sa am parte de invatatura corecta - sa pot invata si practica ceia ce imi place. Am fost invatata sa studiez corect, sa asimilez din multitudine de informatie ceia ce este important pentru mine. Lucru pe care il aplic si acum in viata. Doresc acelasi lucru si pentru copilul meu. Dar este foarte suparator fenomenul ca un sistem de invatamant de acest fel acum sa numeste "experimental" sa practica in scoli private, care sunt costisitoare. :( Mai mult de atat, acestea nu sa promoveaza si nici nu au un grad suficient de mare de credibilitate din partea noastra. Paradoxal, dar adevarat. Pentru cei care doresc copilul sanatos mental si psihic: invatati pe voi! in primul rand, sa NU alergati dupa notele copiilor, dupa care o sa vedeti ca si copilul vostru va ramane indiferent pentru ele SI! va avea performante mai mari exprimate si in note. Veti vedea si zambetul copilului in timp ce face lectii la mate. Datorita eliminarii de stres, copilul nu va consuma energia psihica pentru a rezolva teme. Va face mai repede si fara efort deosebit. Cel mai mare stres pentru copil este ce va spune mama/tata de nota x/y ....
Eu am facut experimentul, am vazut zambetul. Dar recunosc cum ca acesta cunoaserea am preluat de la mama mea, care este profesor de fizica si matematica .... Si eu am primit nota mica la un examen la facultate, imi era rusine sa spun, dar mama a ras si ma felicitat - e nota de trecere ... perfect. Am terminat facultatea foarte bine, dar cred ca pentru ca am avut acest incident in anul intai. Asa ca noi alegem ce facem si cum crestem copii nostri. Eu tot sper sa transfer pe fiica mea la o scoala normala (numita experimentala) dar cu siguranta si daca nu voi reusi, o sa fac totul posibilul sa atenuez sechele aduse de invatamantul in vigoare , cat pot. Cu stima pentru toti parinti care cu adevarat pun mintea si mana la dezvoltarea sanatoasa! a copiilor lor.
Anonimule de nota "10,"
Am stat in cumpana daca sa-ti raspund sau nu.
In primul rand, nu are nimeni dreptul de a numii copiii progenituri, nu stii cat de apti sau inapti suntem noi, cei care ne preocupam de copii, ai un limbaj sub mediocru( chiar daca scrii cateva injuraturi in engleza) si daca ai avut timp sa scrii acel comentariu conform parerii tale, sigur nu esti un cuceritor de drumuri ( daca jignesti, nu astepta sa fii respectat).
Eu am doi copii (13 si 8 ani). Cel mare, are programul la scoala de la 13.00 la 19.00. Seara vine acasa, se spala,mananca si se apuca de invatat. Dimineata, se trezeste la 8.00, se spala si se apuca de invatat. De multe ori sare peste masa de dimineata, disperat ca nu are timp sa termine temele. Daca facem un calcul, un copil munceste mai mult dacat un adult(vorbim aici de copiii care invata).
Sa spun acum si de cea mica, eleva in clasa a II-a. Daca in fiecare zi scrie la matematica 6-8 pagini, la comunicarea in limba romana 2-3, la engleza dam autodictare si temele de vacanta sunt fara numar oare asta nu se numeste stres? (Scoala a reinceput pe 5 ianuarie. Suntem in 21 ianuarie si elevilor de clasa aIIa li s-a predat doar la matematica determinarea factorului comun, impartirea si aflarea termenului necunoscut prin metoda figurativa. Nu stiu care e rostul “alergarii” prin materii si al temelor nesfarsite...).
hehe! si eu in copilarie am trecut prin aceleasi momente. diferenta este ca pe vremea mea nu existau tentatii precum tableta, calculatorul, altfel cred ca mi-ar fi fost foarte greu sa ma concentrez. de asemenea, parintii mi-au limitat si accesul la tv. Era relativ usor sa pun mana pe o carte . Desigur ca si eu ma plangeam de prea multe teme, uram scoala, samd....insa, nu-mi pare rau acum. Ba mai mult, mi-as dori sa fi invatat mai mult si sa excelez mai mult cand eram in scoala, pt ca puteam. Cand copiii vor avea primele satisfactii, vor intelege DE CE , si mai ales vor intelege de ce atunci cand vor fi mari.
PS: am avut jucarii si m-am jucat cu ele cam pana la 12 ani, side by side cu invatatul. de asemenea, am avut program regulat de somn
Mie răspunsul mi se pare foarte simplu, și l-am aplicat, cu scandal la școală, ce e adevărat. Am spus NU temelor inumane. Are timp de teme, ce depășește orele alocate, nu ne interesează, are nevoie și de timpul lui de dezvoltare personală
bani acasa
http://payripo.com/?share=71664
Patetic mesaj. Un parinte care in loc sa lupte cu sistemul, se jeluieste si plange. Pentru ce? Pentru ca in loc sa zica "imbracarea in 5 minute, om de zapada!", si dupa juma de ora sa stea la un ceai cald cu caietele de teme in fata si sa ISI AJUTE COPILUL SA LE TERMINE MAI REPEDE (da, si parintii stiu sa faca calcule sau propozitii, doamna nu e Terminator sa detecteze amprente), mama responsabila il lasa pe amarat sa se umple de fiere suspinand SISTEMUL e de vina. Nu. Parintii sunt SISTEMUL. Ei fac 5 optionale pe saptamana -vai, dar al meu e genial, canta la pian, joaca fotbal, face engleza, nu se poate fara, picteaza si dezvolta programe IT...da saracul are prea multe teme, nu are timp de joaca...Are 5 proiecte , i-a luat o ora sa caute poze din reviste, da eu plangeam in baie de furie si nu l-am ajutat...
Nu draga mea. Vii rupta de la serviciu pe la 6 30, plecata de dimineata, dupa o zi mizerabila cu un sef cretin. Si te plangi. Trebuia sa suni de pe drum la bunica (aia care se ocupa de micut cand torturatul isi facea responsabil temele) si sa-i zici: scoate-mi si mie copii in zece minute la colt. Si faceai un om Mare de zapada. Si copilul tau ar fi inteles 3 lucruri:1. Mami e geniala.2. Mami rezolva toate problemele. 3 Mami bate SISTEMUL.Dupa care urma tema lichidata de un adult rapid in 10 minute, intre dush si calcat trei bluze. Cu varianta "Doamna invatatoare, copilul a avut febra, scuzati, nema tema". Dupa care scandal la sedinta, scandal la directoare ca invatatoarea e dusa. Solutia o avem fiecare dintre noi, pentru fiecare situatie in parte. A te plange de sistem nu e constructiv, copilul va retine doar jalea, neputinta si faptul ca SISTEMUL nu il bate nimeni, deci trebuie sa te supui.
Sa iti fie rusine. Numai lasii se plang. Mamele adevarate lupta pentru copiii lor, nu leaga drobul de sare.
Ma bucur ca cineva a inteles in sfarsit ceva din articolul meu...
Nu stresez copiii. Niciodata nu le-am cerut sa aiba cele mai bune note sau sa fie primii. Eu le cer sa se straduiasca si sa ii vad constiinciosi...
La noi tentatiile de care vorbesti nu intra in viata zilnica. Poate in weekend si putin, cu masura. Mai bine joaca, rasete, excursii, timp cu familia.
Am mai invatat ceva: nu temelor inumane. Multumesc! ;)
Uuuuu, ce ma atacati! Ok. Este dreptul Dvs, insa trebuie sa va corectez. Despre copiii mei nu am zis niciodata ca sunt geniali. Sunt copii inteligenti, zburdalnici, fericiti in familia lor. Si nici nu fac 5 optionale cum ziceti pt ca am interzis orice alte activitati. Doar pian si joaca muultaaa. Afara in natura. Experiente minunate ale copilariei. Atat. Pian pentru ca adora muzica! Iar cu serviciul si venitul la ora 6 acasa cum scrieti despre mine... Permiteti sa va corectez. Am hotarat sa fiu casnica tocmai pentru a-mi dedica timpul familiei si a putea sa fiu alaturi de copii cand au nevoie. Asa ca aici unde am sacrificat mai mult ati lovit mai tare cu vorbe rautacioase...m-a durut ce ati scris... dar asta e... Am scris articolul la un impuls de furie. Tocmai am scris ca ma revolt si strig!!!! Asta nu inseamna ca ma plec si plang. E o diferenta de termeni enorma! De unde ati dedus ca ma jelesc? Deci spuneti sa imi fie rusine... Ok... Pentru ca imi dedic viata copiilor si ma lupt sa le fie mai bine? Ei bine nu mi- e rusine chiar deloc. Sunt mandra de ceea ce fac, sunt mandra de familia mea, de baietii mei, sunt niste luptatori si niste curajosi. Si sunt convinsa ca fiind iubiti, avand incredere in sine vor putea sa faca lucruri mari in viata. Ei bine... asa ziceti? Sa imi fie rusine de lupta mea??? Nu. Nu imi este si nu imi va fi vreodata.
Dupa ce am nascut, cel mai mare regtrat al meu a fost ca nu am plecat si eu ca alti oameni din aceasta tara. Si asta, din cauza sistemul de invatamant! Daca la sanatate mai poti opta pt privat, in ceea ce priveste organigrama din invatamant, cu greu poate fi ocolita. Si asa mi s-a parut ca inca de pe vremuri era prea multa materia, acum ama ajuns sa-mi fie teama sa nu mi se indobitoceasca copilul!
Pentru puțin :) ca psihoterapeut, de multe ori îmi vin părinți cu copii care au tot felul de evadări din cauza asta. Da, e normal să te ajute mama, tatăl la teme, însă numărul temelor A CRECUT (pentru cel de mai sus) și aș putea explica fenomenul de degradare a profesorilor și a sistemului, dar m-aș întinde mult. Învățământul nostru este evaluativ, cu accent pe lucruri și elemente nenecesare, în loc să fie în principal formativ, și ca orice sistem bazat doar pe evaluări, se ajunge la cerințe inumane.
Prea multe revolte si strigate! Si toate in zadar...
E simplu: spunei copilului ca nu conteaza daca ia note mici sau mari. Vorbiti cu invatatoarea/diriginta si spunet-i ca nu va intereseaza notele si nici daca copilul trece sau nu clasa. Oricum, il vor trece, caci invatamantul, inca, e obligatoriu pana in clasa a 10-a. Lasati copilul sa se joace si, mai ales, sa cante la ce instrument vrea el si sa faca sport! Si abia apoi, daca mai are timp, sa faca si teme!
Saaaau - nu il mai trimiteti la scoala! Sunt tot mai multi parinti care militeaza pentru sistemul de invatare at home! Apar comunitati.
Sistemul nu se va schimba, oricat ne-am revolta si striga noi, insa, putem iesi noi din el!
mi-as permite si eu o parere....mereu scolarii sunt de vina de rezultatele de la scoala...cum se spune tinerii din ziua de azi sunt puturosi, etc...dar profesorii ce vina au???? Oare ca nu-si mai dau interesul la ora ,ca le sugereaza indirect ca au nevoie de meditatii, care deja le rapeste o parte din timpul liber...de ce nu face materia cu ei in timpul orei care dureaza 50 min nu 30 sau 40, ca vine proful mai tarziu ca este directorul adjunct si are alte probleme de rezolvat...pei ori esti proferor ori director???...sau la o materie de baza tu lipsesti intr-un semestru de nu stiu cate ori...sau ajungi sa negociezi cu elevul si ii maresti nota de la 6 la 8 sau ii dai note din burta...suntmulte f multe de spus
Ce ziceti de diagnostic: diabet insulino-dependent la 12 ani, unul din factorii principali fiind scoala cu tot ce implica ea? Faceti ceva cat inca va mai sunt sanatosi copiii!!!!
Cunosc un tatic care la prima sedinta cu parintii i-a zis invatatoarei ca indiferent cate teme ar da, copilul lui va sta doar o ora/zi de capul lor, deci sa nu-l certe la scoala daca nu le termina. Invatatoarea s-a luptat un semestru intreg sa-l faca sa-si schimbe parerea, dupa care a inceput sa reduca drastic din materie (+ teme), astfel incat toti copiii din clasa au fost mai fericiti. De fapt, aici a fost secretul, invatatoarea si-a dat seama ca trebuie sa trieze materia si sa mearga intr-un ritm mai lent, astfel incat rar era nevoie de teme deoarece copiii aveau timp sa inteleaga la clasa. Suplimentar primeau doar cativa care excelau la anumite materii si care isi doreau acest lucru. Daca vrem....se poate!
Sunt mama unei fete de 15 ani , elevă în clasa a IX-a . Fiica mea de la vârsta de 12 ani nu are timp nici să plece o oră două pe săptămână la bunici. În fiecare zi, după ce ajunge de la şcoală se apucă de scris, nici nu o mai interesează să mănânce; îşi face temele le termină pe la ora 22 şi asta în zilele bune , iar mai apoi se apucă de lucrat suplimentar la Chimie, Biologie şi Matematică materiile care îi plac ei mai mult , pentru că profesorii nu o înțeleg când spun că nu a avut timp astea le termină pe la ora 23 . În unele zile mai proaste mai are de făcut proiecte şi altele. La toate acestea se mai adaugă şi week-end-uri pline doar de lecţii şi de învăţat mai ales înainte de concursuri . Şi toate acestea doar pentru că îşi doreşte să termometru liceul cu 10. Mai apoi vrea să urmeze facultatea de medicină şi să facă şi rezidențiatul... Mi se pare un program mult prea încărcat.
Haideti sa nu mai facem temele alea multe cu ei, din zeci de probleme la matematica sa facem doar 5, sa facem partial, copilul a avut vointa, noi parintii la fel...dar atat se poate. Haideti sa explicam la invatatoare ca proiecte nu-si au rostul la varsta asta, ca certurile ii timorteaza pe copii si ii fac sa urasca materia la care nu exceleaza, pe profesori, scoala in general. Hiadeti sa le explicam ca oboseala se resimte si la noi, la adulti in lumea asta in care traim, d-apoi cum va fi resimtind-o un copil? Ce satisfactie or fi simtind din faptul ca dau multe teme, nu inteleg...am fost un copil bun la invatatura, am ajuns la facultate, burse in strainatate, job bine platit...dar nu mi-am facut TOATE temele niciodata. La unele nu aveam timp, la unele nu suportam materia, altele pur si simplu nu stiam sa le fac. Ce e cu suprasolicitarea asta in sistemul de invatamant, nu inteleg
Trimiteți un comentariu