luni, 31 decembrie 2012

Cum aranjăm masa de Revelion?


Este o perioada magica din an cand familia se reuneste in jurul mesei. Fiind inainte de masa de Revelion. am incercat sa adun cateva informatii utile, sper, care sa va ajute sa creati o atmosfera deosebita pentru cei dragi. Si pentru ca deja stiti ca eu „functionez” cu hartia si pixul in fata, va sfatuiesc sa faceti si voi acelasi lucru. Pentru inceput, ganditit-va la aspecetele generale, dupa care intrati in cele mai mici detalii, scriind totul pe hartie.

Iata primele aspecte generale la care trebuie sa va ganditi:
  1. Cate persoane vor fi la masă? Vom fi doar familia sau vom avea invitati?
  2. Ce fel de cina va fi? In familie sau vom avea invitati?
  3. Ce fel de atmosfera dorim sa cream? Formala sau mai lejera, mai casual? E bine de mentionat ca o masa obisnuita, casual, o puteti avea in orice zi a anului, asa ca puteti alege ca masa de la trecerea dintre ani sa fie una mai formala, cu o atmosfera mai distinsa, mai eleganta, iar cei dragi voua sa se simta rasfatati...
  4. Ce forma are masa? Rotunda, patrata sau dreptunghiulara? Ganditi-va inainte de orice decor care tip de masa este potrivit pentru a conferi fiecarui invitat posibilitatea de a se simti confortabil la masa.
  5. Ce tema generala vom folosi?  Tema trebuie aleasa inainte pentru a putea cumpara decoratiunile din timp.
  6. Este spatiu suficient pentru fiecare? Desigur, daca vom avea invitati, ne vom asigura ca numarul invitatilor sa fie confirmat cu cateva zile inainte de seara de Revelion. Va asfatuiesc ca pentru evitarea unor situatii jenante, sa aveti un loc de rezerva... poate in ultimul moment un invitat mai aduce cu el inca un prieten.

FATA DE MASA

In primul rand trebuie sa va hotarati daca veti folosi o fata de masa sau nu. Poate ca vi se pare o intrebare ciudata cand este vorba despre o masa festiva... insa eu ador acest stil... cozy...


Daca stilul preferat este unul elegant, clasic si optati pentru o fata de masa, aceasta nu trebuie sa atinga picioarele pentru ca acest lucru creeaza discomfort, ceea ce nu ne dorim deloc, mai ales intr-o seara deosebita ca cea de Revelion. Insa nu trebuie sa fie nici prea scurta. Lungimea recomandata este de 25-30 cm inaltime de la masa in jos.


Cand alegeti culoarea fetei de masa, tineti cont de tema aleasa. Un mic sfat pentru  a crea un aspect elegant: trebuie sa optam pentru maximum 2-3 culori, iar daca decorul central al mesei este intr-o culoare mai inchisa, fata de masa trebuie sa fie intr-o nuanta deschisa.

SERVETUL

Aveti doua optiuni:

Ii oferiti o forma interesanta, il decorati cu ceva, imprimati ceva potrivit momentului sau temei alese, ca in imaginea de mai jos:



 Il treceti printr-un inel decorativ asortat temei alese, ca in imaginea de mai jos: 



ARANJAREA MESEI

Indiferent daca veti avea invitati sau nu, e bine sa respectati regulile aranjarii mesei in mod corect, asa cum gasim in Codul bunelor maniere, carte pe care putine persoane dintre noi o mai au acasa. Pentru cele care avem copii, e bine sa-i invatam sa se deprinda de mici cu astfel de obiceiuri bune, pentru a face din ei oameni civilizati in societate. Iata o imagine care va va ajuta la aranjarea corecta a tuturor elementelor:

 

Si daca imaginea alaturata nu va este suficienta, iata detalierea a ceea ce vedeti mai sus:
  • furculitele stau in partea stanga a farfuriei, iar cutitul si lingura in partea dreapta;
  • furculita si lingurita pentru desert vor sta in fata farfuriei intinse asezate paralel cu aceasta;
  • furculita pentru desert va fi orientata cu varful spre partea dreapta iar lingurita cu adancitura in partea stanga;
  • farfuria pentru unt si paine va fi asezata in partea stanga sus;
  • paharele se plaseaza in partea dreapta-sus;
  • paharul de apa se aseaza in partea de sus a cutitului, cel de vin alb in dreapta acestuia, iar cel de vin rosu in partea de sus-centru a celor doua.
  • servetelul se aseaza sub furculita sau in mod decorativ pe farfurie;
  • inainte de a servi desertul eliminati farfuria pentru paine si unt, cutitul pentru unt si cele doua pahare de vin.



VESELA FOLOSITA


Cred ca fiecare dintre noi folosim la evenimente festive cel mai frumos set de farfurii pe care il avem in casa. Daca farfuriile sunt simple si albe, iar paharele la fel, vom decora folosind un servetel colorat, o fata de masa colorata, un decor in centrul mesei, un con sau o crenguta de brad, un ceas sau alte decoratiuni.


  

NUMELE INVITATILOR

Numele invitatilor la fiecare farfurie este un aspect care va face ca masa sa fie cu adevarat festiva si va impresiona cu siguranta invitatii.



DECORUL CENTRAL

Cel mai atractiv motiv al mesei va fi piesa centrala decorativa. Aceasta trebuie sa fie in acord cu tema aleasa. Poate consta intr-un cadru de poveste din figurine sau un cos cu flori si decoratiuni specifice iernii. Totul e sa fie spectaculos, dar sa nu impiedice pe nimeni sa poarte o conversatie cu cel din partea opusa a mesei.


Va doresc spor la treaba si muuuuuulta inspiratie in decorarea mesei de Revelion, astfel incat impreuna cu cei dragi sa aveti un timp minunat, iar amintirile ramase sa fie magice. 

PS: Iata un video despre aranjarea mesei care va poate fi de folos, paaaaaaa...

oana p. 

duminică, 30 decembrie 2012

Urare din suflet...

     

         Suntem la cumpăna dintre ani. Haideți la acest Revelion să lăsăm puțin forfota și distracția și să ne gândim la anul care a trecut și la cel care vine. Gândiți-vă la anul care a trecut și vedeți câte realizări aveți!!! 

         Unele dintre voi vă gândiți mai mult la Dumnezeu, altele mai puțin, de aceea vă încurajez ca de acest Revelion  să aveți puterea să recunoașteți că ceea ce ați reușit în anul 2012 nu se numesc doar „realizări", ci se numesc „binecuvântări". Aveți îndrăzneala și puterea la acest Revelion să ridicați privirea catre cer și să rostiți măcar atât: „Doamne, mulțumesc!"... 

            Iar despre anul care vine... Dumnezeu știe ce va fi. Ceea ce vă urez eu tuturor este o viață frumoasă petrecută în conștiența faptului că sursa împlinirii noastre este Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru.

          Să aveți sănatate, să vă fie bine în toate zilele... Să iubiți și să fiți iubiți... Să zâmbiți, să aveți sufletul frumos... Să iertați... Să aveți o inimă bună și curată... Să faceți bine celor din jur...

          Să înțelegem că ne putem face împreună viața mai bună, mai frumoasă și mai ușoară prin mici gesturi: un zâmbet, o îmbrățișare, o vorbă frumoasă, o mângâiere, o încurajare, o strângere de mână, un sărut, o floare, un bilețel... Sunt lucruri pe care uităm să le mai facem în alergarea noastră... ne-am obișnuit prea mult cu „senzațiile tari", uitând de acele mici lucruri care aduc bucurie și împlinire celor dragi nouă... haideți să le reînvățăm... 

          La mulți ani, tuturor, să aveți un an nou binecuvântat!

Cu mult drag, oana p. 

duminică, 23 decembrie 2012

Mâine e Crăciunul


 
          Mâine seara este ajunul Crăciunului, o sărbătoare minunată a bucuriei. Însă care este motivul real al bucuriei noastre oare? Am stat zilele acestea și am meditat puțin la ce anume aduce bucurie în inima mea.
     
          Oare să fie vorba despre decorațiunile specifice acestui sezon (pe care eu le ador)? Oare să fie minunatul sentiment pe care îl am când merg să cumpăr cadouri celor dragi? Să fie oare faptul că vom avea un timp minunat în familie? Sau colindele care se aud în depărtare? Ce mă face să fiu atât de plină de bucurie când se apropie Crăciunul? Întâlnirea cu Isus... Magii când au văzut pe Pruncul Isus s-au plecat cu fața la Pâmânt și nu au mai putut de bucurie... iată motivul bucuriei mele... întâlnirea cu Isus Cel născut umil într-o iesle, în lumea de păcate, ca eu să pot să am mântuirea. Ce poate fi mai minunat decât să te întâlnești cu Împăratul împăraților??? Sunt un copil salvat al Său, iar de aceste sărbători pe El vreau să-L sărbătoresc. Nu bradul și decorațiunile, nu Moș Crăciun și cadourile... nici măcar întâlnirea cu familia, de acest Crăciun vreau să-L sărbătoresc pe Isus Cel născut în iesle.

          Să nu mă înțelegeți greșit, celelalte lucruri nu trebuie uitate. De acest Crăciun trebuie să ne amintim și de cei dragi și ca și gospodine ale casei trebuie să ne gândim la toate aspectele: curățenie, mâncare, prăjituri, cadouri, decorațiuni... dar să nu cădem în capcana lor. În parte am reușit anul acesta să nu aștept sărbătorile în stres, să-mi fac treburile casei din timp. Promit că voi face o planificare amănunțită ca cea de Paște (http://femeicaminesicatine.blogspot.ro/2012/04/fii-gata-de-paste.html) pentru că am realizat că așa am reușit mai bine să mă organizez. Deci, promit că după Crăciun revin cu un plan organizatoric care măcar anul viitor să ne fie de folos. Dacă nu vouă... atunci mie, căci știți deja că sunt omul care funcționează cu pixul și hârtia în față și organizarea în cap :)))))

oana p.

duminică, 16 decembrie 2012

Update...


       
          Dragile mele, să încep cu scuze pentru că am lipsit atât de mult timp de pe propriul meu blog? Să vă promit că voi reveni în forță cu sc
riere de articole? Nu voi face asta, pentru că știu eu dacă mă pot ține de promisiune???  

        Majoritatea celor care îmi citesc blogul sunt soții și mame, așa că vă puteți imagina cum este viața furtunoasă a unei mame cu trei băieți năzdrăvani... Fiecare zi pentru mine este o adevărată aventură. Puii mamii puișori, să nu credeți că dau vina pe ei, însă am avut câteva schimbări în viața noastră de familie. Între timp cel mare este în clasa întâi, am avut o perioadă de... inițiere aș putea să zic, atât pentru el, ca și elev, cât și pentru noi ca părinți de școlărel. 

        Chiar dacă este băiețel în toată puterea cuvântului, adică eneeeeergiiiiiiiieee cât încape, sunt nespus de bucuroasă de seriozitatea cu care se raportează la școală. Vine de la școală și ca un bătrânel conștiincios, după ce ia masa, își pregătește singur totul pentru a-și face temele. Nu trebuie să stăm lângă el, nu trebuie să îi spunem că are teme de făcut... totul face singur și repede. La sfârșit își pregătește ghiozdanul pentru a doua zi. Desigur, încă ne „luptăm” cu el să înțeleagă de ce vrem să vină acasă cu FB și nu cu B. „Dar, dacă B înseamnă bine, atunci de ce nu e bun și B-ul???” ne întreabă el. Offfff, dragii de ei! Aș vea să le pot prelungi copilăria, aș vrea să-i văd jucându-se cât mai mult... Sunt copilașii mei și îi iubesc! 

       Între timp am devenit o mamă cu diminețile fără copii, ceea ce eu nu am avut de mult timp. De ce? Pentru că mezinul este și el la grădiniță. Din 2005 nu-mi amintesc să fi avut liniște în casă... iar în dimineața în care copiii au plecat pentru prima dată la școală și la grădiniță... era ceva, dar nu știam ce. Erau câteva ore bune și eu eram concentrată la ceva ce aveam de lucru pe calculator. Nu știam de ce sunt așa de eficientă și mă pot concentra atât de bine... până când ne dăm seama cu Marius: „Auzi!”, „Ce?”, „Liniștea!” Era pentru prima dată într-adevăr liniște la noi în casă. 

        Ce ar mai fi de zis? S-a mai schimbat ceva... și anume timpul meu. În ce sens? Înainte eram full time mommy și atât, acum... am început să muncesc ceva acasă... nu voi da prea multe detalii, pentru că nu voi transforma blogul într-unul al vieții mele personale... Vă spun doar că necesită timp și energie pe care trebuie să le consum în această direcție.

        Poate voi scrie un articol despre cum am trecut printr-o „criză a timpului” aș putea să o numesc... toate articolele despre organizare parcă nu mi se mai potriveau... și nu știam încotro să o iau. Ajunsesem la o singură concluzie: timpul este prea scurt pentru mine!!! Aș fi vrut să pot trage de el ca de un elastic și să-l lungesc că să-mi acopăr toate activitățile pe care le aveam de făcut. Era foarte dureros pentru mine să văd că nu puteam să-mi fac lucrurile pe care le plănuiam... Până am înțeles se s-a întâmplat: stilul de viață nu mai era exact la fel, ceva se schimbase, a mai apărut ceva nou în viața mea care necesită timp și energie. Încercam cu disperare să pun o piesă de puzzle în locul care nu se potrivea. Oricât am încercat să întorc pe toate părțile piesa... nu intra la locul pe care îl doream eu. De ce??? Nu mai aveam aceeași piesă, viața mea avea altă formă care nu se potrivea cu ceea ce construisem eu de când sunt soție și mamă. Toată organizarea și planificarea pe care o aveam clar în minte nu mai îmi era de folos pentru că nu se mai potrivea noului stil de viață.

        Poate vi se pare banal, însă pentru mine este una din cele mai bune descoperiri de până acum :)))) Cum am reușit să mă organizez și să-mi fac ordine în viață??? Ca de fiecare dată: cu calm, în liniște, cu pixul și caietul în față. Am ajuns din nou și din nou la aceeași concluzie: eu așa funcționez - cu un plan în față, cu programare și organizare. Așa sunt eu... asta nu înseamnă că toate femeiele trebuie să fie la fel. Dacă ești o femeie care „funcționezi” altfel... și reușești să-ți îndeplinești rolurile pe care le ai în viață... foarte bine. Nu toate suntem la fel. Unele au nevoie de o bună organizare, altele iau toate lucrurile așa cum vin... și le iese... Ideea este să fim împlinite cu ceea ce facem, să înțelegem că suntem la locul și timpul potrivit, Dumnezeu nu a greșit cînd ne-a ales pe noi să fim în acest timp și în acest loc... înseamnă că noi suntem cele mai potrivite pentru ceea ce avem acum și aici. Am trei băieți năzdrăvani??? Înseamnă că Dumnezeu m-a ales pe mine să le fiu mamă, pentru că a știut mai înainte de întemeierea lumii că eu pot. Ai un soț dificil??? Dumnezeu te-a ales să fii în acest loc și în acest timp pentru că a știut dintotdeauna că tu poți. Prietena ta are o viață în care nu știe cum să facă să se împartă între familie și carieră? Dumnezeu i-a dat ei acel loc, pentru că a știut că ea poate. Dragile mele, fiți curajoase, nu suntem din greșeală aici! Suntem aici pentru că noi putem.

        Buuuun, hai să nu exagerăm cu detaliile personale... am vrut doar să reactualizez anumite aspecte ale vieții, ca să compenseze cumva lipsa mea totală de aici. Vă las acum, vă pup și sper că voi reveni cât mai repede, paaa...

oana p.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Tartă „la minut” cu fructe


     Acesta este un desert extrem de rapid și simplu, iar ingredientele necesare le ai la îndemână la orice oră în casă. Deci dacă tu sau ai tăi dragi au poftă de ceva dulce și nu știi ce să faci, încearcă această rețetă foarte simplă. Nu este un desert pe care să-l servești musafirilor pentru că are un aspect mai... familial să-i zicem... Dar să vă scriu rețeta.

Ingrediente:
  • 100 g unt
  • 4 linguri zahăr pudră
  • fructe
  • 2 ouă
  • 4 linguri ulei
  • 5 linguri făină
  • praf de copt
  • 2 linguri lapte
  • sare
  • zahăr vanilat pudră


Mod de preparare:
     Se amestecă făina cu uleiul, 1 ou, sare și praful de copt dizolvat în lapte. Se frământă un aluat nu prea tare. Se întinde o foaie rotundă, se așază într-o formă de tort unsă cu unt și presărată cu făină. Se ridică aluatul pe marginile formei până la jumătatea acesteia. Se pregătesc fructele. Eu am folosit piersici, am avut la congelator. Se pot folosi orice fructe, după gust și posibilități. Dacă sunt prea acre se păstrează jumătate de oră cu zahăr, apoi se scurg de sirop. Se freacă untul cu zahărul până devine cremă, se adaugă al doilea ou și fructele, se amestecă bine, apoi se toarnă compoziția în formă, peste foaia de aluat. Se coace la 120-150 grade C 25-30 minute. Iată o poză cu tarta înainte de o pune la cuptor... cam așa arată... scuze, poze mai bune nu știu să fac...



  Se desface forma, se așază tarta pe un platou și se pudrează deasupra cu zahăr vanilat pudră. Încercați într-o zi această rețetă simplă și rapidă, e foarte gustoasă pentru o cină în familie, spor la treabă și poftă bună!


oana p.

duminică, 15 iulie 2012

Cum ne organizăm timpul III


     Ceea ce voi scrie aici este continuarea pe care am promis-o la sfârșitul articolului Cum ne organizăm timpul”. Cele care au citit articolul și au așteptat continuarea lui știu despre ce vorbesc.

     Mă consider, în general, o persoană organizată, dar asta știți deja, pentru că v-am mărturisit că îmi place să-mi planific lucrurile, ca să pot să-mi termin lucrurile la timp și să fie bine făcute. Știți cine m-a învățat să fac lucrurile „așa cum trebuie”??? Cine ar fi putut, decât scumpa mea măicuță... De când mă știu mi-a zis: „Decât să faci un lucru cum nu trebuie, mai bine nu-l fă deloc”.

     Promisiunea mea era că voi scrie despre felul în care îmi împart eu sătămâna ca să pot avea timp pentru tot, și anume, să am timp pentru Dumnezeu, pentru soțul meu, pentru copilașii noștri, pentru mine însămi. Eu cred că dacă avem puțină înțelepciune, un carnețel și un pix putem să reușim.

     Așadar, iată cum îmi împart eu săptămâna ca să-mi ajungă zilele săptămânii pentru toate...

Luni: spăl hainele. De ce acum? Pentru că nu-mi place în weekend să am haine întinse peste tot. În general în weekend petrecem în familie și ar fi păcat să stricăm atmosfera cu haine întinse peste tot... Încerc cât pot să creez o atmosferă plăcută și relaxantă pentru ca să ne simțim bine împreună...

Marți: Nimic organizat... însă sunt destule de făcut prin casă, chiar dacă nu este nimic planificat.

Miercuri: Adun hainele spălate luni și calc. Iertare, dragile mele... ultima parte mi se întâmplă mai rar. Cred că este lucrul pe care nu reușesc să-l fac la timp. De obicei calc mai rar și multe haine, deși nu este bine, să nu faceți ca și mine pentru că este mult mai greu, iar rezultatul este unul neplăcut, și anume ore în șir de stat cu fierul de călcat în mână cu durerile de spate aferente. Promit că voi încerca să mă țin de program și în sensul acesta!!!

Joi: Tund gazonul. Uau, unele dintre voi veți zice: „Poftim? Eu? Să tund gazonul???” Iar eu îți voi răspunde scurt și la subiect: „Da! De ce nu? Fii liniștită, că nu îți vor cădea unghiuțele”... Oare sunt rea că spun asta? Nu intenționez să vă supăr, ci doar să vă încurajez să îndrăzniți să faceți lucruri pe care credeți că nu le puteți face și să nu-l luați pe „nu pot” în brațe. Știu că este foarte trendy ca femeile din zilele noastre să-și transforme soții lor în adevărate „gospodine” ale casei. De ce fac eu anumite lucruri care sunt catalogate aparținând părții masculine? Pentru că am decurs la următoarea logică: Marius e în studio și lucrează. El nu poate tunde iarba. Eu mi-am terminat treburile. Ce să fac? Să stau cu burta la soare? Să mă uit la telenovele? (faza cu telenovele e o glumă... vai, telenovelele, le detest!!!!) Să dorm? La toate aceste întrebări răspunsul este „Nu”, așa că vă asigur că chiar nu mi-au căzut unghiuțele dacă am tuns gazonul și o fac cu bucurie... mă relaxez, iar rezultatul este o sâmbătă liberă pentru amândoi, timp minunat petrecut în familie, împreună. Deci, dragile mele, se merită să tund gazonul sau nu???

Vineri: Ooooo, pentru mine vinerea este cheia succesului. Am numit-o vinerea mea secretă (click aici). De ce? Pentru că pentru mine este una din marile descoperiri ale vieții. Mai în glumă, mai în serios... dar chiar așa este... În această zi îmi fac toate treburile casei pentru ca să putem avea sâmbăta liberă. După ce s-au născut copiii, am constatat că parcă nu mai avem timp suficient și am încercat să-l recăpătăm prin ce metode am putut noi. Am încercat la început să ne lăsăm marțea liber ca să ieșim în oraș, să petrecem timp în familie, cu copiii... Apoi copiii au mers la grădiniță și ce zi liberă era marțea când trebuia să te trezești ca să ajungi la timp, să-i pregătim pe copii?! Așa că am stat și ne-am gândit: de luni până vineri sunt zile de lucru, serviciu, etc., apoi sâmbăta pliiiiină cu treburile casei, curățenie, mâncare, iar duminica la biserică. Ca apoi, de luni să o iei de la început. Atunci am hotărât să avem o zi liberă pe săptămână, sâmbăta. Noi credem că este foarte important să ai o astfel de zi în care să nu te streseze nimeni, să o petreci cum vrei: poate acasă cu copiii, poate în oraș, poate la picnic, poate în parc, poate ai chef să lenevești până târziu. Deci, să aveți o zi pe săptămână doar pentru voi și familia voastră, neapărat să încercați și voi, o să vedeți cât de bine vă va face acest lucru, atât vouă, cât și copiilor voștri.

Sâmbătă: Despre cum reușim să punem deoparte sâmbăta pentru familie, citiți articolul Vinerea mea secretă. Aici detaliez cum am învățat să-mi organizez lucrurile astfel încât sâmbăta să o putem dedica familiei, iar duminica să o putem dedica Domnului nostru. E o idee minunată! Citiți articolul și încercați și voi să dedicați o zi... sau măcar o jumătate de zi familiei și veți vedea ce benefic este pentru toată lumea acest lucru!!!

Duminică: Aceasta este Ziua Domnului, zi în care încercăm să ne apropiem mai mult de Tatăl nostru, încercăm să avem părtășie cu El și cu biserica. De aceea, atât cât ține de noi... nu lipsim din Casa Lui.

     „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

     Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”


Exodul 20:8-11

     Acum, dragile mele, așa fac eu. Evident, nu am scris aici toate treburile casei pe care le are o femeie de făcut. Din propria experiență, cred că știți că sunt muuuuulte de făcut. Important este să înțelegem că viața nu este doar atât. Bucurați-vă de multele binecuvântări revărsate asupra voastră! Vă pup!

oana p.

joi, 5 iulie 2012

Home sweet home...


          Dragile mele, se pare ca am avut o perioadă luuuuungă de timp în care nu am postat nimic pentru că am fost plecată din țară.

          Vă mulțumesc din suflet celor care au intrat pe blog și mi-au citit articolele, chiar dacă nu a fost nimic nou. Am lipsit o lună, dar mi-a fost extrem, extrem, extrem de dor de casă, de familie, de prieteni, de cunoștințe, de tot ceea ce mă înconjoară aici, în cuibușorul în care Dumnezeu m-a așezat. E atât de bine acasă!!!

          Vă salut cu drag... nu promit că voi reveni în forță cu scrisul, căci sunt tare obosită și deocamdată sunt înconjurată de munți de haine pe care trebuie să le spăl, lucruri pe care trebuie să le pun la loc... știți voi cum e după ce ai lipsit de acasă... mai ales o lună.

          Vă las acum și ne „revedem” în curând pe blog, vă pup!!!

oana p.

vineri, 22 iunie 2012

Cum ne protejăm copiii la soare


     Dupa numai 10  minute de stat la soare pielea copiilor nostri este expusa riscului de arsura pentru ca razele de soare sunt mult mai periculoase pentru el. Iata de ce este important sa stii mai multe informatii in acest domeniu, ca sa poti sa il protejezi.
      De ce copiii nostri sunt mai expusi decat adultii? Pentru ca epiderma celor mici este de pana la cinci ori mai subtire decat a noastra. Astfel, riscul de a suferi arsuri este mult mai mare. In plus, copiii care sunt afectati de cel putin sase ori de astfel de probleme inainte de a implini 18 ani sunt mai predispusi cancerului de piele. Iata de ce trebuie sa acordam multa atentie protectiei solare pentru copiii nostri!
     Cel mai recomandat ar fi sa ne gasim un loc la umbra, dar sunt sigura ca toti abia asteptam vara cu razele minunate. Asa ca... probabil ca nici noi si nici cei mici nu vom sta pe o patura la umbra... De aceea nu uitati sa va luati masurile de precautie atat pentru voi, cat si pentru copiii vostri. O atentie speciala trebuie acordata copiilor sub un an, care nu ar trebui sa fie deloc expusi in mod direct la soare, pielea lor fiind mult mai sensibila.
     Nu stiu cum sunteti voi, insa eu nu reusesc niciodata sa-mi tin nazdravanii la umbra... abia reusesc sa-i conving sa-si tina sepcile pe cap :) . Asa ca, repet, mai bine ne luam toate masurile posibile, pe langa lotiunea protectoare. Daca soarele este foarte puternic, sfatul meu este sa imbracam copiii cu un tricou alb si larg, din bumbac sau in. De asemenea, o palarie este mult mai potrivita decat o sapca, deoarece ea protejeaza simultan capul, fata si ceafa micutului. Trebuie neaparat sa aiba capul acoperit pentru a evita insolatia.
     Crema de protectie solara trebuie sa fie neaparat cu un factor de protectie ridicat. Este recomandat un SPF (daca nu stii ce inseamna SPF, citeste articolul anterior "Soarele - prieten sau dusman?")  de  minimum 25-30 pentru cel mic oricand este expus razelor soarelui. Crema trebuie aplicata cu 20-30 de minute inainte de expunerea la soare, ca sa aiba timp sa fie absorbita de piele.
   Daca micutul tau intra in apa, nu uita ca umezeala scade nivelul de protectie cu pana la 50%. De aceea, nu uita sa ii aplici crema de protectie solara imediat dupa ce a iesit din apa si s-a sters bine cu un prosop curat. Stiu ca pe unele produse scrie "rezistent la apa", insa nu uitati ca eficienta lui scade cu 50% si cred ca este mai bine sa-ti iei masuri de precautie.
     Sa nu uitati ca rolul acetui articol este de a va ajuta sa va protejati copiii, nu sa-i stresati!!! Chiar daca sunteti constienta de pericole, nu uitati ca atunci cand iesiti undeva la soare doriti sa va simtiti bine, iar copiii vostri sa se simta bine, sa se bucure, sa se joace. Protejati-i fara sa-i stresati... Va doresc sa aveti un timp minunat la soare...

oana p.

luni, 4 iunie 2012

Prăjitură cu cremă de brânză


     Dragile mele, chiar dacă pozele mele nu arată foarte bine... totuși m-am gândit să vă mai pun câteva rețete pe blog, poate vă dau idei la gătit. Mi-ar plăcea să am timp să învăț să fac acele fotografii superbe pe care le vedem pe unele site-uri, însă asta ar însemna un aparat profesionist și mult timp pus la dispoziție pentru realizarea decorului și prelucrarea pozelor. Iar eu cum nu dispun de atât de mult timp... mă mulțumesc cu pozele mele, așa cum sunt ele... Considerați-le doar orientative, ca să vă dați seama despre ce este vorba și cam cum ar trebui să fie finalul.

     Ok, iată ce prăjitură am mai făcut pentru familia mea și a avut succes. Este vorba de un pandișpan de cacao și o cremă gustoasă de brânză, iar pe deasupra o gelatină făcută din budincă și sucul de la compot. Eu am folosit compot de vișine pentru că îi dă un gust acrișor prăjiturii.

     Iată rețeta:

Pandișpan:
Ingrediente:
  • 6 ouă
  • 6 linguri zahăr
  • 4 linguri făină
  • 3 linguri cacao
  • 1/2 plic praf de copt
  • 1 plic zahăr vanilat
Mod de preparare:
     Se separă gălbenușurile de albușuri. Albușurile se bat spumă și se adaugă zahărul în 4 reprize până obținem o compoziție tare. Se toarnă gălbenușurile în spuma de albușuri și se amestecă ușor cu telul sau cu lingura de lemn (Atentie! Nu cu mixerul) ca să nu se lase. Se adauga făina, praful de copt stins cu lămâie sau oțet, cacaoa și vanilia și se amestecă la fel de ușor. Se preincalzeste cuptorul la 120-150 grade C. Se pregătește  tava cu hârtie de copt și se unge cu ulei sau unt. Se toarnă compoziția în tavă și se dă la cuptor 1/2 h.  

Crema:
Ingrediente:
  • 1 kg brânză de vacă
  • 2 ouă
  • zahăr pudră (nu scriu cantitatea, căci eu pun după gust)
  • vanilie
  • 200 g unt
Mod de preparare:
      Se separă gălbenușurile de albușuri. Albușurile se bat spumă și se adaugă zahăr după gust până obținem o compoziție tare. Se toarnă gălbenușurile în spuma de albușuri și se amestecă bine. Se frâmântă bine brânza și untul, după care se amestecă împreună cu spuma obținută din albușuri și gălbenușuri. Se adaugă vanilia și se gustă crema ca să vedem dacă mai trebuie zahăr. Puneți zahăr după gustul vostru... 

   
     Când s-a răcit pandișpanul, se pune cremă pe deasupra și se apasă bine, netezind frumos. Pe deasupra se poate face o glazură de ciocolată sau gelatină cu compot sau budincă de vanilie și sucul de la compot. Eu am ales ultima variantă, folosind compot de vișine și a dat un gust acrișor prăjiturii, foaaaaaarte gustos. Să încercați și voi, e foarte bună, copiilor le-a plăcut foarte mult.

     Vă doresc spor la treabă, dragi gospodine!!! Sper să vă placă prăjitura și să aduceți bucurie celor dragi... 

oana p.

duminică, 3 iunie 2012

Teoria triunghiulară a iubirii


     Poate că nu toți veți fi de acord cu cele scrise de psihologul Robert Sternberg în articolul său  Înţelegând iubirea, însă mie tare mi-a plăcut ceea ce am citit. Mă consider o persoană foarte fericită, care și-a găsit împlinirea cunoscând dragostea adevărată. Marius e iubirea vieții mele... nu credeam că există un astfel de sentiment până nu l-am întâlnit. Alături de el am trăit și trăiesc cele mai frumoase experiențe. Eu cred că este adevărat ce scrie psihologul în articolul său, însă din experiența mea aș mai adăuga ceva: Dumnezeu. Fără Dumnezeu, dragostea piere... 

Înţelegând iubirea   
Psihologie
Scris de Robert Sternberg
      „Mereu mi-am rezolvat problemele cu ajutorul psihologiei, în cele mai multe cazuri creându-mi propriul set de teorii. Ajunsesem într-un punct al vieţii mele în care eram implicat într-o relaţie intimă ce părea să nu mai funcţioneze aşa cum sperasem.

     Nu înţelegeam din ce motiv. M-am documentat în legătură cu psihologia iubirii, însă ce am citit nu se adresa direct problemelor pe care le aveam. Acela a fost momentul în care subiectul mi-a dat de gândit. Mai exact, ce este dragostea şi care sunt elementele ce conduc la succesul sau eşecul ei?

     Rezultatul deliberărilor mele, bazat pe lucrările altora precum Ellen Berscheid, Elaine Hatfield, Zick Rubin sau George Levinger, a fost teoria triunghiulară a iubirii. Conform acestei teorii, dragostea are trei componente: intimitate, pasiune şi angajament, iar diferite alăturări ale acestor elemente generează diverse tipuri de iubire.

     Intimitatea, luată singură, înseamnă a plăcea; pasiunea înseamnă obsesie; intimitatea alăturată pasiunii înseamnă dragostea romantică; intimitatea şi angajamentul unite reprezintă un parteneriat armonios; pasiunea şi angajamentul înseamnă dragostea oarbă; intimitatea, pasiunea şi angajamentul constituie dragostea desăvârșită sau completă.





     Colegii mei şi eu am creat mai târziu scale ce studiază alcătuirea iubirii şi am publicat date ce dovedesc validitatea măsurătorilor. Teoria, aplicată asupra propriei mele relaţii, a clarificat ce era în neregulă. Relaţia a luat sfârșit într-un final. În acest moment al vieţii mele am norocul să fiu implicat în cel mai frumos mariaj pe care şi l-ar putea dori cineva (alături de Karin Sternberg) şi, după o căutare îndelungată, am descoperit dragostea desăvârşită, atât de mult căutată.”


Robert-Sternberg Understanding love 
Traducere: Ioana Stoicescu
Robert J, Sternberg este Director, Senior Vice-Presedinte şi profesor de psihologie în cadrul Oklahoma State University. O autoritate în inteligenţă și creativitate, a studiat şi multe alte subiecte pe lângă cel al dragostei scriind aproximativ 1300 de articole, capitole de cărţi şi cărţi.

     Deci, ca și o concluzie, voi scrie ca la ora de matematică:

intimitate + pasiune = dragoste romantică
intimitate + angajament = parteneriat
pasiune + angajament = dragoste oarbă
intimitate + pasiune + angajament (+ Dumnezeu!!! aș adăuga eu...) = dragoste desăvârșită 

     Așadar, aceasta mi se pare o formulă care poate verifica în câteva secunde starea relației voastre. Dacă lipsește un component din cele menționate de Sternberg, căutați să-l readuceți în relația voastră. Dumnezeu să vă ajute să trăiți dragostea adevărată. Apoi, pe lângă toate articlolele și ideile strălucite ale lumii acesteia... să nu uitați că cel mai frumos și mai adevărat pasaj este cel insuflat și inspirat de Tatăl care ne-a creat, Dumnezeul întregului Univers:


„1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

1 Corinteni 13
     Închei spunându-vă doar... IUBIȚI-VĂ MUUUUUULT!!!

oana p.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Mama ne făcea spumă de căpșuni...


     Săptămâna aceasta mă uitam la căpșunile proaspăt culese din grădină și mi-am amintit de primele căpșuni pe care le cumpăra mama sau tata de la piață... pe vemea când nu ne gândeam nici la E-uri, nici la nocivitatea zahărului :)

     Așa că mami ne făcea una din bucuriile copilăriei - spuma de căpșuni. O bunătate! Nici nu termina mama bine de făcut minunata delicatesă, că eram tot mânjiți pe nas, pe gură, pe obrăjori...

     Amintindu-mi de bucuria pe care o aveam ca și copii savurând această spumă de căpșuni... m-am gândit să le fac și copilașilor noștri această rețetă, ca să guste și ei din... „dulceața copilăriei mele”...

     Inițial, vă spun sincer, am vrut să fac de fapt acea prăjitură roz pe care o mâncam la cofetării când eram copii. Se numea „Spumoasă” și era dulce-dulce, avea foițe sus și jos, ca și cremeșul. Am plănuit să fac ieri două foi din aluat franțuzesc, dar se pare că vinerea mea secretă (click) a fost întreruptă de diverse activități neplanificate.

     Și pentru că nu am apucat să fac acele foi, am rămas doar la simpla spumă de căpșuni, care de fapt ar fi fost crema pentru cele două foi. Poate altă dată...

     Totul este foarte simplu și e o minunăție pentru cei cărora le plac deserturile. Cred că e desertul perfect pentru o zi de sâmbătă... ca cea de azi. Bine că am apucat să fac o poză și pentru voi... că a fost ultima porție... vă dați seama că... s-a... evaporat... fiind 5 membri în familie... Mâine nu mai avem desert, dar... asta e... 

     Bun, hai să vedem despre ce este vorba. Să nu mă certați, dar chiar nu știu cantități deloc, am făcut totul după ochi și după gust. Am luat 6 ouă și am separat albușurile de gălbenușuri. Am bătut spumă din albușuri și am pus zahăr după gust până a devenit o bezea dulce... după preferința voastră. Am pus bezeaua la frigider. Apoi am luat căpșuni... dar oare câte? Sunt culese din grădină, habar nu am cantitatea. Dar ca să vă dați seama... cam cât ar încăpea într-o farfurie de supă plină plină... Sorry... rețeta asta nu e explicată ca și celelalte, dar sper că înțelegeți. Spălați căpșunile bine, le curățați de codițe și le puneți în blender până devine o pastă moale. Dacă nu aveți blender folosiți furculița. Luați 2 plicuri de gelatină și folosiți-o conform instrucțiunilor de pe plic. Amestecați compoziția cu bezeaua obținută din albușuri și potriviți de zahăr după gust.

     Dacă credeți că este prea dulce puteți adăuga puțină lămâie. Decorați cu fructe de sezon și puneți-o la rece câteva ore... la noi s-a servit imediat... cine a avut răbdare????  :)))

     Vă doresc o sâmbătă minunată! Să aveți poftă bună... dacă vă hotărâți să faceți acest deliiiiciiiioooos desert...
http://www.riverfrontberryfarm.com
oana p.

joi, 31 mai 2012

2 iunie - Ziua mondială a evanghelizării


Ziua Mondială de Evanghelizare
O zi - 02 Iunie 2012
O lume - 200 Natiuni
Un mesaj - ISUS CRISTOS


 Ce s-ar fi întâmplat în cazul în care vestea bună a lui Isus Hristos ar fi fost propovăduită în toată lumea într-o zi? Împreună putem schimba lumea!

Draga Prieten,

Dorim să împărtăşim cu dumneavoastrastra viziunea Zilei de evanghelizare mondiale (ZEM). În această zi, milioane de creştini vor proclama Evanghelia pe întreg pământul. Vă îndemnăm să mobilizati biserica voastra pentru a ajunge la oameni pentru Isus, în special în această zi. Puteţi folosi stilul propriu de evanghelizare, şi sa organizati totul cum considerati voi ca este mai bine.

Viziune:
Viziunea Zilei Mondiale de evanghelizare este de a mobiliza creştinii din peste 200 de ţări din întreaga lume pentru a aduce Evanghelia la orice persoană, în aceeaşi zi!

Aceasta este recolta ta!
Importanta nu este o anumita viziune, importanti sunt persoanele şi bisericile. Totul constă în faptul ca creştinii sa se ridice şi să ajungă la oameni ducand Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos!

Este simplu!
 Oricine poate fi parte a zilei. Nu aveţi nevoie de bani, tot ce ai nevoie este dorinta de a merge. Şi oricine o poate face in felul sau: in spital, în închisoare sau pe stradă – in aceasta zi, Ziua Mondială de evanghelizare se poate răspândi Evanghelia. Puteţi chiar invita oamenii în casa voastra la cina şi spuneti-le despre Isus.

Ai nevoie doar sa începi!

Aceasta zi ar putea fi începutul activităţii misionare pentru mulţi oameni. O zi poate deveni un val de evanghelizare în jurul lumii şi puteţi fi parte a acestui val!

Referinte
Pentru mai multe informaţii despre Ziua Mondiala de evanghelizare, puteti vizita site-ul nostru http:/​globaloutreachday.com, Facebook şi YouTube.


Cu stimă în Hristos,

Werner Nahtigal
 fondator al Zilei Mondiale de evanghelizare.


www.god2012.com

Musaca de cartofi cu piept de pui


     Pentru că uneori parcă ne învârtim în același cerc făcând aceleași mâncăruri... într-o zi căutam prin caietul meu cu rețete. David, băiatul nostru cel mare, mă întreabă: „Mami, ce înseamnă musaca?”. În acel moment mi-am dat seama că am uitat de această rețetă, așa că iată că vă scriu și vouă... poate faceți și voi...

     Iată rețeta:

Ingrediente:
  • cartofi 
  • lapte
  • unt
  • sare
  • 1 ceapă
  • piept de pui
  • suc de roșii
  • piper
  • 2 ouă
  • se mai poate adăuga ciuperci usturoi, ardei, măsline... în funcție de preferințe sau de ce aveți în casă

Mod de preparare:
     Se curăță pieptul de pui de piele, se spală bine și se taie bucățele mici. Ceapa se curăță de coajă, se taie și se pune foarte puțin la prăjit. Se adaugă bucățele de carne, sucul de roșii, sarea și piperul după gust. Când carnea este aproape gata, se pot adăuga ciuperci, usturoi, ardei, măsline... ce vă place și ce aveți prin casă... Când totul este gata, se ia de pe plită și se lasă puțin la răcit, apoi se adaugă 2 ouă întregi, ca să lege compoziția.
     Se curăță cartofii de coajă, se taie pătrățele și se pun în apă cu sare la fiert. Când sunt fierți, cartofii se fac piure, se adaugă untul, laptele și sarea după gust.
     Se unge un vas termorezistent sau o tavă cu unt. Se pune un rând de cartofi piure, altul de carne cu sos... și tot așa, până vi se termină compoziția. Eu am folosit un vas mai mare, așa că nu am avut multe straturi - doar două de cartofi și două de carne cu sos. Vă sfătuiesc să folosiți un vas mai îngust și mai înalt, ca să aveți mai multe rânduri.
     Se dă la cuptor până se rumenește pe deasupra.



     Spor la treabă și poftă bună!

oana p.

marți, 29 mai 2012

Întâlnirea femeilor




     Vă invit cu muuult drag la o întâlnire organizată special pentru femei.

30 mai 2012, ora 18:00
Casa tineretului
Invitat special: Ema Ban
Tema dezbătută: Rugăciunea și personalitatea


     Vă aștept cu mult drag!



oana p.

vineri, 25 mai 2012

Vinerea mea secretă (Cum ne organizăm timpul II)


     A fost odată ca niciodată o fată și un băiat. S-au iubit și s-au căsătorit. Aveau timp unul pentru celălalt și desfășurau diverse activități. Au avut 1, 2, 3, etc copii. Dintr-odată timpul lor a dispărut. Serviciu, mâncare, curațenie, scutece, haine, facturi, nopți nedormite, plânsete, certuri între copii...
   
     Vi se pare scenariul cunoscut??? Cred că fiecare dintre voi, dragile mele, care aveți copii, dacă sunteți sincere cu voi însevă recunoașteți și voi că de când s-au născut copiii, timpul parcă a dispărut. Să nu mă înțelegeți greșit, asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de copilașii noștri sau că sunt o povară! Nicidecum! Ei sunt darurile noastre minunate din partea lui Dumnezeu pentru fiecare familie, sunt diamante neprețuite de care trebuie să ne îngrijim, să le șlefuim și să investim timp și energie pentru că aceasta este responsabilitatea noastră de părinți.

     Și pentru că un copil implică timp și energie... atunci parcă timpul pe care îl aveam odată... a dispărut. Plimbări lungi nocturne cu soțul de mână, seri romantice, dimineți de sâmbătă lenevind... o amintire??? Acum trebuie totul planificat ca să ai timp pentru toate, dar nu deznădăjdui dacă simți că nu mai ai timp deloc pentru tine. Eu cred că se poate rezolva cu ambiție, determinare, organizare și... evident... hărnicie...

     Acest articol este, de fapt, o continuare a articolului „Cum să ne organizăm timpul”, sper că vă va fi de folos. Să știți că nu am uitat de articolul promis despre cum îmi organizez treburile peste săptămână, dar trebuia să vă împărășesc despre vinerea mea secretă, ca să înțelegeți de ce îmi împart eu săptămâna așa.

     Iată cum am procedat noi, ca să ne recăpătăm activitățile trecute.  Am încercat la început să ne lăsăm marțea liber ca să ieșim în oraș, să petrecem timp în familie, cu copiii... Apoi copiii au mers la grădiniță și ce zi liberă era marțea când trebuia să te trezești ca să ajungi la timp, să-i pregătim pe copii? Așa că am stat și ne-am gândit: de luni până vineri sunt zile de lucru, serviciu, etc., apoi sâmbăta pliiiiină pentru treburile casei, curățenie, mâncare, iar duminica la biserică. Ca apoi, de luni să o iei de la început.

     Atunci am hotărât să avem o zi liberă pe săptămână, sâmbăta. Noi credem că este foarte important să ai o astfel de zi în care să nu te streseze nimeni, să o petreci cum vrei: poate acasă cu copiii, poate în oraș, poate la picnic, poate în parc, poate ai chef să lenevești până târziu. Deci, să aveți o zi pe săptămână doar pentru voi și familia voastră, neapărat să încercați și voi, o să vedeți cât de bine vă va face acest lucru, atât vouă, cât și copiilor voștri.  

     Am hotărât să ne punem deoparte o zi pentru familie... dar cu sfințenie... Cum așa? Păi uite așa: la fel cum duminica este cu sfințenie Ziua de odihnă, ziua pe care o dedicăm lui Dumnezeu, tot așa cu sfințenie ne-am propus sâmbăta să fie ziua noastră pentru familie. Nu este o hotărâre oarecare, ci ne ținem cu sfințenie de acest lucru, pentru că avem nevoie de o zi în care să ne reîncărcăm bateriile, ca să putem face față stresului de peste săptămână, ca să putem realiza multele treburi care ne așteaptă.

     Iată cum fac eu, ca să putem avea sâmbăta liberă. Apelez la... vinerea mea secretă, cum o numesc eu... Ooooo, pentru mine vinerea este cheia succesului. De ce? Pentru că pentru mine este una din marile descoperiri ale vieții. Mai în glumă, mai în serios... dar chiar așa este... veți vedea în cele ce urmează de ce. În această zi îmi fac toate treburile casei pentru ca să putem avea sâmbăta liberă. Și când zic toate, mă refer la mâncare pentru weekend și curățenia săptămânală.

     Iată cum decurge ziua mea de vineri.
  • Mă trezesc și îi pregătesc pe copii să meargă la grădiniță, pe cel mare și cel mijlociu... cel mic e încă acasă până la toamnă.
  • Imediat ce pleacă, mă apuc repede de treabă ca să profit de timpul în care ei sunt plecați.
  • Caut să-i dau „de lucru” celui mic, ca să fie ocupat.
  • Îmi pun muzică  (dă click aici ca să găsești o mulțime de radiouri de toate genurile) și încep curățenia. Întotdeauna îmi propun ca până vin copiii să termin etajul casei, ca să-i pot culca la amiază și eu să continui curățenia jos. Deci, măturat, aspirat, spălat pe jos, șters praful sus în camerele copiilor este prima etapă. 
  • Deschid geamurile larg și las să se aerisească bine camerele, iar copiii abia așteaptă să vadă ce curățenie a făcut mami în camerele lor.
  • După ce termin etajul, trec la bucătărie până vin copiii de la grădiniță și pregătesc mâncarea, pentru că de obicei sunt flămânzi la amiază. Are mama trei feciori plus 1. Deci... la mine când am patru bărbați flămânzi (3+1) în casă... vă dați seama, nu? Dragii de ei că-i iubesc așa de mult, Domnul să mi-i țină sănătoși!
  • După ce terminăm masa de amiază, copiii merg la culcare și eu iar profit de timpul acesta. Termin curățenia de jos, exceptând bucătăria.
  • Mă retrag la bucătărie și fac mâncare pentru weekend. Poate că unele dintre voi veți zice: „Cum? Și nu ai mâncare proaspătă duminica???” Vă asigur că nu e nici o diferență între mâncarea făcută de vinerea sau de sâmbăta. Are exact același gust, fără să simt o oboseală sfâșietoare... Deci fac mâncare: de obicei aperitiv, supă, felul II și desert (click pe Tort cu cremă de iaurtsau Prăjitură cu paharul”). Pentru mai multe idei pentru mâncare dă click pe Mixer de ingrediente”.
  • Dacă între timp se trezesc copiii, deja este ora la care e și Marius acasă și are grijă de ei.
  • După ce termin cu mâncarea, curăț și bucătăria și... gata sunt.
  • Mai urmează partea care îmi place mult: pe programul din carnețelul meu scrie „Time 4U”. Știți ce înseamnă acest lucru? Timpul în care mă relaxez și mă fac frumoasă. Îmi place ca în weekend să fiu aranjată... să mă simt bine în pielea mea. În acest sens vă recomand să citiți postările scrise anterior, și anume:
     Așa decurge ziua mea de vineri și pentru mine și ai mei dă rezultate foarte bune. Multe dintre voi veți zice „Tu faci tot??? Dar soțul meu aspiră, spală, face de mâncare...” Eu, dragile mele... prefer să am sâmbăta minunată petrecută cu ai mei dragi. E logic. Am 2 variante:
  • Sâmbătă: curățenie și mâncare cu soțul meu, împărțindu-ne treburile
  • Sâmbătă: timp minunat petrecut împreună cu soțul și copiii 
     Vă dați seama că apelez la vinerea mea secretă, ca să ne putem bucura sâmbăta!!!

     Așadar, la sfârșitul zilei de vineri, când copiii dorm, îi mulțumesc Domnului că m-a ajutat să-mi termin toate treburile. Mă gândesc cu bucurie că mâine va fi o zi în care nu avem nimic de făcut... facem ce ne dorim, nu ce trebuie!!! De obicei îmi place să avem o atmosferă frumoasă în weekend, așa că apelez uneori la un tort, alteori la un decor sfecific... totul ca să ne simțim cât mai bine împreună, să ne bucurăm și să simțim binecuvântarea de a ne avea unii pe alții, să ne simțim fiecare prețuiți și iubiți.

     La final de zi, când totul e „așa cum am plănuit”, mă uit în jur și zâmbesc la gândul zilei de mâine... abia aștept!!!   I just loooooooove my family!!!

oana p.

joi, 24 mai 2012

Hristos S-a înălțat!


     Pentru mine și familia mea, azi este o sărbătoare frumoasă, pentru că este ziua în care Domnul Isus Hristos S-a înălțat la cer sub privirile apostolilor Săi. Când Isus S-a înălțat la cer își încheiase activitatea Sa pe pământ, dar a făcut totuși o promisiune:

"Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor".

    Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină care comemorează înălțarea la cer a Domnului Isus Hristos, la 40 de zile după Înviere. După Înviere, Isus s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care S-a înălțat la cer, în prezența lor. El a învins moartea, a înviat din morți și S-a înălțat ca cer, iar acum domnește ca Rege la dreapta lui Dumnezeu. Ne pregătește un loc pentru noi, cei care Îl iubim și urmăm Calea Lui. Înălțarea lui Isus Hristos aduce în inimile creștinilor de pretutindeni speranță, privind la locul pregătit de Isus pentru aleșii Lui.

     După Înviere, Iisus S-a arătat de mai multe ori ucenicilor sau oamenilor în diferite locuri; aceștia L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Maria Magdalena a fost  prima care L-a văzut, însă apostolii nu au crezut-o până când nu L-au văzut ei înșiși.

      Până în anul 312, când s-a botezat Împăratul Constantin cel Mare, creştinii prăznuiau această sărbătoare într-o peşteră de pe Muntele Măslinilor, ferindu-se de cei care îi persecutau. Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită din vremea când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor). Construcția a fost finalizată de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii aprinzându-se o mulțime de lumini. Azi biserica este în ruină, dar în ziua Înălțării se adună acolo o mulțime de creștini. 

     M-am gândit să vă scriu câteva despre această sărbătoare minunată... să nu uităm de lucrarea desavârșită pe care a făcut-o Isus pe pământ, pentru ca noi să moștenim cerul împreună cu El. Acum închei, spunându-vă frumosul salut folosit în această zi în multe părți, și anume: „Hristos S-a înălțat”, iar voi cu credință să spuneți în gând „Adevărat S-a înălțat”.

     Vă doresc ca inimile să vă fie umplute de pace, iar nădejdea că vom pleca și noi în locul pregătit de Isus, să ne aducă bucuria în sufletele noastre!

     Cu drag...

oana p.

   

miercuri, 23 mai 2012

Treci neobservată ploaie...


     E o dimineață sublimă și orașu-i încă adormit. Pruncii își duc ultimele vise zâmbind cu obrăjorii în pernuțe pufoase cu grijă alese. Părinți adormiți de grijuri, își dreg puterile în somnul adânc.
    Tu, ploaie, treci neobservată și cine vrei să te audă, să te vadă, să te simtă???
    Mai închid ochii-mi somnoroși și ascult: un ropot de ploaie răsună puternic și-mi face inima-n piept să tresalte. Ce interesant, un sunet atât de puternic... și totuși, atât de plăcut, ce-ți învăluie ființa ca o muzică potrivită sufletului tău. Plouă afară, dar e plăcut.
   Pe fereastră observ cum lumina mijește printre norii atât de deși, de parcă s-ar da o luptă pe cer, înghesuindu-se care să dea ploaie mai multă. E dimineață afară, iar ploaia face misterul întreg. Dacă nu aș ști cât e ceasul, atmosfera de afară nu m-ar ajuta să spun cu precizie dacă e seară ori dimineață... și totuși liniștea din jur îți dă un indiciu destul de elocvent.
     O adiere de vânt se hotărăște să intre pe fereastră și aduce cu ea o mireasmă unică, mirosul de ploaie proaspătă așezată pe natura înverzită. Simt cum ploaia transformă dimineața în clipe minunate.
     În curând natura va zâmbi către cer sub razele calde ale soarelui strecurate timid prin pătura de nori... Ce bine, că nu ai trecut neobservată, ploaie!

oana p.



marți, 22 mai 2012

Revin... cu bucurie...


     Mă uit la statisticile blogului și constat cu bucurie că, deși nu am postat nimic nou, totuși intrați și citiți articolele mele, vă mulțumesc :)
     Prin acest mesaj vreau sa-mi cer scuze celor care așteaptă postări noi... și nimic... Vă asigur că în curând voi reveni... Absența mea de pe blog a venit în urma articolului Replică la „Iubire cu lună plină”, acesta cauzând un fel de blocaj, sau poate mi l-am indus fără să vreau din pricina sentimentelor mele față de blog. Dacă înainte orice făceam prin casă mă gândeam la voi, ce să vă mai scriu, ce să vă mai împărtășesc ca să trăiți frumos, bucurându-vă... acum nu mai aveam nici o inspirație.
     Când am văzut că îmi cereți să scriu, mi-am zis că trebuie să scriu, așa că m-am așezat la laptop și am început să scriu un articol, însă în zadar: am șters tot ce am scris, am inchis laptopul și m-am dus la culcare... Așa că asta vreau prin acest articol, să vă mulțumesc că îmi citiți blogul chiar în absența publicării de noi articole, vreau să-mi cer scuze, dar în același timp, vreau să vă asigur că Dumnezeu îmi va da inspirație ca să vă împărtășesc din ceea ce fac eu, pentru că am vazut că vă este de folos. Prin urmare... revin cu bucurie, Domnul să vă binecuvinteze pe toate, vă pup cu drag!

oana p.

sâmbătă, 19 mai 2012

Replică la „Iubire cu lună plină”


     Nu mi-am dorit niciodată să fiu o persoană controversată. Nici nu voi încerca vreodată să fiu. Sper din toată inima mea ca acest articol să fie singurul de acest gen, pentru că nu mă caracterizează deloc...

     Acest mesaj este pentru cei care au fost deranjați de postarea mea Iubire cu lună plină.

     Am vrut să vă însuflețesc ca să vă trăiți frumos fiecare clipă, să observați aceste lucruri mici, dar magice, care ne fac viața extraordinară, dacă știm să le apreciem... Am descris un moment deosebit din punct de vedere astronomic, așa cum l-am trăit eu. Era noaptea 5-6 mai, atunci când am fost cu toții martori ai unui fenomen spectaculos, pe care pasionații de astronomie l-au numit „Superluna”. Luna s-a aflat mai aproape de Pământ decât în restul anului, fiind mai mare cu 14% și cu 30% mai strălucitor decât de obicei.

     Acesta este fenomenul pe care l-am observat ca fiind ceva deosebit.. însă fără să știu dinainte despre ce este vorba... Dar nu am lăsat momentul să treacă pe lângă mine!

     Iată că am deviat de la subiect. Deci, cu speranța că acesta va fi singurul articol de acest gen... vă rog, nu mă acuzați pe nedrept. Iar pentru cei care cred că toată ziua stau pe net... vă asigur că vă înșelați amarnic!!! Credeți că în zadar încerc să însuflețesc femeile să fie soții și mame bune, gospodine? Nu asta încerc să promovez aici? Acea femeie din Proverbe 31, femeia care își zidește casa??? Dar mă opresc aici, pentru că soțul meu și cei trei năzdrăvani ai noștri știu munca și truda mea și apreciază asta. Restul pentru mine... chiar nu contează...

     Așa cum am mai scris... sper să fie singurul articol de acest gen, Domnul să vă dea tuturor fericirea Lui!

:(  oana p.


duminică, 13 mai 2012

Tort cu cremă de iaurt


     Poate că tortul meu nu arată ca cele de pe renumitele site-uri... însă e un tort foarte gustos... atât de gustos, încât e musai să-l încercați și voi. E un tort potrivit pentru aceste zile minunate de vară... deși, acum, când scriu... începe furtuna afară, dar ce contează? 
     Nu știu la voi cum e... însă când am făcut acest tort nu mi-a venit să cred că am ajuns ziua în care un astfel de tort să treacă aproape tot pe loc. Buuun... suntem 5 persoane, dar totuși... Dar hai să nu tot pălăvrăgesc și să vă scriu despre ce este vorba. Să-l descriu puțin: e un tort fin, dar răcoros în același timp, eu cu un gust dulce-acrișor, iar frișca naturală din smântână dulce îl transformă într-o delicatesă... hmmm, e minunat, trebuie să încercați și voi, veți vedea că este atât de ușor de realizat. E un tort pe care poți să-l ornezi sofisticat dacă ai musafiri sau poți să-l faci ca un „tort de casă”, cum îl numesc eu, adică un tort simplu de făcut pe care îl servești în familie. Așa este și tortul meu din imagine, un astfel de „tort de casă”, unde m-am jucat câteva secunde la ornarea lui pe deasupra...
     Așadar, rețeta pentru blatul de tort este cea pe care o folosesc aproape de fiecare dată, o rețetă pe care o știu de la mami, e foarte simplă, rapidă și îmi iese întotdeauna perfect: gostos, aromat, pufos... Pentru a afla această rețetă, vă rog accesați link-ul următor și veți fi direcționate către postarea unde am descris tortul iepuraș pe care l-am făcut de Paște. Deci, dați click pe: 


     După de s-a răcit bine blatul, pentru ca să vă iasă perfect vă dau un sfat. Tăiați „capacul” tortului pentru ca forma lui să fie perfectă. Vedeți că la mine crema din partea de sus nu este egală? Asta pentru că partea de sus a tortului fie este mai umflată din cauză că a crescut mai tare în cuptor, fie se lasă puțin. Deci, dacă vreți ca tortul să fie perfect, nu faceți ca mine, ci tăiați „capacul”. La mine, find un tort pentru familie... se acceptă și mici imperfecțiuni, nu? Vă asigur ca atunci când au mâncat tortul nu au observat crema mea inegală, ci au apreciat gustul lui foaaaaaarte bun. 
     Apoi tăiați tortul în 3 felii.

     Iată rețeta de la cremă. 

Ingrediente:
  •  300 g iaurt de fructe
  •  200 ml frișcă (eu am folosit frișcă naturală din smântână dulce)
  •  10 g gelatină
Mod de preparare:
     Gelatina se pune la înmuiat în câteva linguri cu apă rece. Frișca se bate bine cu mixerul, până ce devine spumoasă. Apoi se adaugă iaurtul de fructe. Gelatina se încălzește foarte puțin la cuptorul cu microunde (2-3 secunde. Atenție! Nu mai mult pentru că se întărește). Se amestecă împreună cu crema. Voila!!! Pe cât de complicată mi s-a părut crema de iaurt... pe atât de simplă este cea pe care am postat-o aici, nu vi se pare? 

Asamblare:
     Iată cum am facut eu. Am luat tava în care am copt tortul și am așternut forma cu folie de aluminiu, doar partea de jos, nu și lateralele. Practic, am așezat un cerc din folie de aluminiu în tavă. Luați mai întâi felia de blat care doriți să fie deasupra tortului la final. Am însiropat prima felie de blat pe ambele părți cu un sirop din apă și zahăr și am așezat-o în tavă, am pus jumătate din crema de iaurt, apoi am însiropat a doua felie tot pe ambele părți și am așezat-o în tavă, după care am pus restul de cremă. Atenție, felia de deasupra nu o însiropați la fel de mult ca celelalte, deoarece ea va fi cea de jos când vom întoarce tortul. Însiropați doar partea dinspre cremă! Puneți la frigider 1h până se întărește crema de iaurt. Scoateți tortul, puneți o farfurie mare sau un platou deasupra și apoi întoarceți. Ridicați ușor tava și lasați tortul ca în imaginea de mai jos. 


     Apoi ornați după preferințe. Eu am folosit frișcă naturală din smântână dulce. După cum am scris mai sus... dacă aveți musafiri încercați combinații sofisticate fie cu ciocolată, fructe sau frișcă... după gustul dumneavoastră. În imaginea de jos eu m-am jucat câteva secunde  cu frișca... doar ca să nu o întind banal pe deasupra. Iată tortul meu...


     Vă doresc spor la treabă și poftă bună! Sper că am reușit să vă trezesc interesul și să vă fac să realizați că nu este complicat deloc acest tort! Și chiar merită, copiii și cei dragi vor fi încântați. În prima imagine (în care este tortul tăiat) împărțeam feliile de tort, mergea ca pe bandă, dar bine că am reușit să fac o poză și pentru voi, dragile mele... vă pup, gospodinelor!

oana p.