vineri, 12 iulie 2013

În spital...


Sunt în spital cu cel mare... încă nu știm ce va fi... :((
Azi e ziua celui mic, așteaptă ca mami să-i facă tort în formă de rachetă, iar mami e în spital  :(( 
Uneori sunt zile triste, peste care trebuie să trecem... 

Când sunt în astfel de momente... înțeleg altfel timpul... mă uit la copilul meu și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă petrecută împreună.

Nu mai văd greul de a avea trei năzdravani, nu mai văd truda de fiecare zi, nu mai văd efortul de a-i face să fie cuminți și ascultători.

Văd doar atât: minunea de a avea trei copii minunați, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu atâtea calități. Vreau doar să fie bine, vreau doar să fim acasă, acolo unde-i locul cel mai minunat, alături de iubitul meu drag și de scumpii noștri copii... în cuibul nostru cald, unde-i bucurie, dragoste, pace, liniște, înțelegere... o oază pentru sufletele noastre. Da! Asta e familia mea! Asta este casa mea! Locul cel mai minunat, cu cei mai iubiți dintre pământeni... 

marți, 9 iulie 2013

Activități împreună cu familia

Trăim într-o lume a vitezei, în care alergăm de dimineața până seara fără să mai avem acele momente în care să ne bucurăm de ceea ce avem în jurul nostru: de soț/soție, de copii, de părinți, de natura minunată ce ne înconjoară, etc. Majoritatea dintre noi trecem atât de rapid prin viață și uităm cât de bine este să ne oprim un pic din alergarea noastră, să încetinim ritmul și să ne simțim bine împreună cu cei dragi.

Dacă te uiți în jur la familiile unite... întotdeauna vei vedea că sunt acele familii care au activități împreună, au diferite „ritualuri de familie” le-aș putea spune, acele familii care fac un mic efort pentru a petrece un timp împreună în fiecare săptămână.

Însă, de multe ori facem exact pe dos... ajungem acasă obosiți și ne retragem în fața televizorului sau a calculatorului fără a vorbi unii cu alții. Poate părea un lucru relaxant la început, însă în timp acest lucru va dăuna familiei noastre și se va ajunge la înstrăinarea dintre soț și soție, înstrăinarea dintre copii și părinți.

Ce e de făcut pentru a ne salva familiile de la înstrăinare? Rupe măcar o bucățică din „agenda ta de lucru” și relaxează-te împreună cu familia. Rezultatul va fi unul surprinzător: te vei distra și în plus vei vedea că ai mai multă energie și putere de muncă.

Întotdeauna am spus că îmi găsesc fericirea în lucrurile mărunte ale vieții... lucruri simple... un zâmbet, o floare, o rază de soare... Cred că și copiii noștri găsesc frumusețe tot în lucruri mărunte... o plimbare împreună cu ei, un joc, o seara petrecută în familie... Am încercat să găsesc cât mai multe lucruri pe care le putem face împreună ca familie, astfel încât copiii să se simtă iubiți, apreciați, importanți, acceptați... să fie fericiți alături de cei dragi.

Și mă gândesc acum... ce aș putea face pe viitor pentru a fi un părinte mai bun? În primul rând, să ofer copiilor mei timp din timpul meu. Ce poate fi mai minunat pentru un copil decât să-și vadă părinții că pun deoparte din timpul lor pentru a le da LOR importanță. Vorbesc despre acel timp de calitate petrecut împreună ca familie, în care să simtă că mami și tati s-au oprit din ceea ce fac ei doar ca să petreacă timp cu ei...

Ceea ce voi scrie mai jos poate nu sunt lucruri deosebite pentru voi, însă m-am gândit la ce am putea noi ca familie să facem împreună. În general sunt simple și pot fi făcute fără un efort prea mare, majoritatea fiind gratis sau cu costuri minime:
  1. Plimbați-vă şi explorați cartierul în care locuiți sau altul la alegere.
  2. Construiți un cort în casă, folosind pături, scaune, fotolii, plapume și perne.
  3. Porniți o vânătoare de comori; lăsați-i indicii în casă sau în curte.
  4. Inchiriați filme de comedie, faceți floricele, cartofi pai, pizza, cumpărați dulciuri, înghețată și suc (ceea ce de obicei nu e voie să mănânce), așezați-vă în fața televizorului și râdeți împreună.
  5. Cumpărați o cutie cu cretă colorată și decorați împreună aleea din fața casei sau din parc.  
  6. Un picnic.
  7. Plimbați-vă cu biciclete (sau trotineta dacă este prea mic).
  8. Muzică și zbenguială.
  9. Jucați-vă în ploaie.
  10. Pictați-vă fețele.
  11. Construiți cu Lego.
  12. Gătiți  împreună.
  13. Beți o ciocolată caldă împreună.
  14. Cântați împreună.
  15. Faceți un album de familie. Folosiți poze și imagini decupate din reviste.
  16. Plantați împreună un copăcel.
  17. Plimbați-vă într-un parc și adunați castane, frunze sau ce găsiți în zonă. Apoi mergeți la pârâul din apropiere și lasă-l să le arunce pe rând în apă.
  18. Faceți un experiment ştiinţific.
  19. Mergeți împreună la o grădină botanică sau zoologică.
  20. Hrăniți păsările dintr-un parc sau piață centrală.
  21. Jucați fotbal.
  22. Mergeți la teatrul de păpuși.
  23. Construiți avioane de hârtie. Faceți concurs care avion zboară mai mult.
  24. Jucați-vă de-a v-aţi ascunselea.
  25. Faceți baloane de săpun.
  26. Spălați mașina împreună. Cu ocazia asta vă puteți lupta cu apă, dacă este cald afară.
  27. Seara înainte de culcare, spuneți împreună rugăciunea.
  28. Război cu șosetele. Folosiți ca muniție șosetele curate, împachetate ghem una într-alta.
  29. Plimbați-vă pe un deal sau în pădure și culegeți flori împreună.
  30. Plantați o floare într-un ghiveci și priviți-o în timp ce crește. Plantați câte una pentru fiecare dintre copii. Lăsați-i pe ei să le ude și să aibă grijă de ele.
  31. Mergeți la o piscină.
  32. Explorați pe jos orașul, folosind o hartă. Copiii vor fi încântați să meargă după hartă...
  33. Ședință de gâdilat.
  34. Scoate de la naftalină jocurile și jucați-vă împreună.
  35. Citiți împreună. Mergeți la o bibliotecă și răsfoiți sau citiți cărți împreună.
  36. Vizitați toate muzeele si monumentele din oraș. Astfel își vor forma un obicei frumos.
Încearcă să faci măcar câteva din lucrurile enumerate mai sus... vei trăi măcar câteva ore din viața lipsită de griji a copilărie, iar copiii tăi vor avea amintiri de neuitat... 

joi, 4 iulie 2013

Năzdrăvani dar minunați...


Un buchet de flori care mi-a adus zâmbet pe buze și bucurie in inimă, pentru că sunt culese de cele mai prețioase mânuțe de copil... năzdravanii mei minunați. Și cum să nu-ți tresalte inima de bucurie când vezi cu câtă dragoste vin cu mânuțele la spate și emoție în ochișori... și spun „Surpriză, mami, te iubesc!” 

Gesturi extraordinare pentru noi ca mame, prețuiți aceste momente, bucurați-vă de ele și răsplătiți-le cu mari și dulci îmbrățișări. 

Puii mamii, cum să nu uit de toate năzdrăvăniile și minunățiile pe care le faceți într-o zi???!!!


luni, 1 iulie 2013

Să învățăm copiii să fie ordonați


Nu știu cum sunteți voi, dar eu sunt mereu în căutare de soluții pentru a învăța copiii diferite lucruri... ajutându-i prin pași mici să se deprindă cu obiceiuri bune și sănătoase, care să-i ajute în devenirea mai târziu a unor adulți responsabili. Așa că, zilele trecute am considerat că este vremea ca dragii mei copii să învețe să facă ordine între lucrurile personale. 

Sunt genul de părinte căruia îi place să lase copiii să se bucure de copilăria lor. Pot înțelege că uneori haosul din camera unui copil poate fi un rezultat al imaginației sale. Însă, atenție! Doar uneori! Să nu uităm că ordinea din camera sa duce la ordinea din mintea și din viața lui. Cred că un copil crescut fără reguli va sta în camera lui într-un haos total, ceea ce va afecta adultul de mai târziu. De aceea, cred că trebuie să începem să facem ordine împreună cu micuții noștri încă de la o vârstă fragedă. Îmi amintesc de când erau mici cum adunam împreună cu ei jucăriile, acestea fiind cauza dezordinei, pentru că erau singurele obiecte care prezentau interes pentru ei.

De la 2 ani începem să observăm cum copiii deja știu să pună diferite lucruri la locul lor. Ce înseamnă pentru ei acest lucru? Le pun acolo unde sunt ei obișnuiți să le vadă. Aici atenție la puterea exemplului! Dacă întotdeauna îți pui hainele aruncate pe un scaun în loc să le pui la locul lor în dulap, copiii mici vor face acest lucru. Ei cred că acolo este locul lor. 

De la 3 ani, putem să îi învățam pe copii să facă ordine cu adevărat între lucrurile personale. Cel mic al nostru va împlini 4 ani în curând, așa că am considerat că deja pot să îmi formez o bună echipă pentru ordinea în camerele lor. Ei bine, daaaaa, mai avem muuulte de învățat, dar toate lucrurile au un început, nu? Noi am început săptămâna trecută. Recunosc, sunt mai greu de convins, la voi nu-i așa???

La 5 ani, copiii pot fi încurajați și îndemnați să își facă singuri ordine între haine, jucării și rechizitele școlare. Cel mic al nostru va împlini zilele care urmează 4 ani, cel mijlociu 6 ani la toamnă, iar cel mare va împlini la iarnă 8 ani.... așa că îmi pun toate speranțele că ceea ce am început săptămâna aceasta va aduce roade - sper ca în viitorul apropiat ordinea de la etajul casei să fie de ordinul trecutului, iar copiii să învețe pas cu pas cum se face ordine și curățenie în camerele lor.

 Prin cativa pasi simpli, îl poți determina pe cel mic să fie mai responsabil. Iată ce și cum am făcut noi:

Spații de depozitare.
Nu știu cum e la voi, însă eu mereu mă împiedic de tot felul de jucării, cărți, creioane, haine, papuci... etc. Înainte de a cere copilului să facă ordine, trebuie tu să găsești un spațiu potrivit pentru toate lucrurile. Dacă aveți timp, confecționați împreună cu micuții voștri cutii, coșulețe, saci și etichete atractive în care să depozitați toate lucrurile pe categorii. Astfel, ei vor ști care este locul fiecărui lucru și nu va fi dezorientat când îi vei cere să facă ordine, va ști ce are de făcut! Dacă nu aveți timp, cumpărați din comerț, pentru că trebuie asigurat spațiul destinat fiecărui articol în parte. Fiind prima dată, am plănuit să stau împreună cu ei, am ordonat toate lucrurile, pentru ca ei să înțeleagă unde este locul fiecăruia. Dacă aveți copii mici, de 2-3 ani, ușurați-le sarcina, punând pe fiecare sertar, cutie, coșuleț sau săculeț o poză a obiectului pe care trebuie să îl conțină.

Ordine între lucrurile pentru școală.
Aici a fost cel mai greu, până am ales împreună ce lucruri rămân, ce aruncăm, ce ținem ca amintire din clasa I, etc. Dar am reușit împreună cu cel mare să rămânem la atât. Tot ce a fost deteriorat am aruncat: coperți rupte, creioane prea scurte, pixuri și stilouri nefuncționale, carioci uscate... ne-am scăpat de tot ce era nefolositor. Ce m-am bucurat când cel mare, în timp ce făceam împreună ordine a înțeles un lucru mare, pe care unii adulți nici acum nu îl știu. A spus: „Aaaa, mami, acum înțeleg, era dezordine pentru că erau foarte multe lucruri care nu îmi trebuiau!” M-am bucurat să văd că în mintea lui deja el știe că trebuie să facem ordine constant, să ne debarasăm dulapurile de lucrurile pe care nu le folosim. Iată, un mic pas făcut înainte... cu satisfacție pentru mine ca mamă... În imaginea din stânga vedeți unul din sertarele biroului. Am folosit două cutii pentru depozitare. Într-una din ele sunt toate instrumentele de scris, în a doua... restul :))))) asta însemnând patroanele cu cerneală, radiere, ascuțitori, lipici, foarfece, scotch, rigle, etc. În imaginea din dreapta doar lucrurile folosite în perioada aceasta, și anume caietele speciale de vacanță, antologia cu lecturile pentru clasele I-IV, o revistă cu rebusuri și integrame... etc. Aici vor fi așezate la începerea școlii doar cărțile și caietele care le va folosi zilnic. I-am explicat în clasa I că este foarte important să aibă un sertar unde să pună ceea ce folosește zilnic, fără să fie alte cărți sau rechizite în plus, pentru a-i ușura pregătirea ghiozdanului și pentru a evita situații de genul „azi am uitat Abecedarul” sau „am uitat caietul special de matematică”. Totul este foarte ușor de găsit...


 Am mutat toate caietele și manualele din camera celui mare în camera celui mijlociu, acesta urmând în toamnă să meargă la clasa 0. M-am gândit că poate îi vor fi de folos lui, sau mie să-mi reamintesc cum trebuie să-l ajut :))))


Ordine între jucării.
Aici a fost o adevărată provocare. Din bunăvoința bunicilor, care de fiecare dată când vin la noi ne aduc jucării (Atenție! Câte 3 din fiecare model pe care scriem întotdeauna 1, 2 și 3, ca să nu ne certăm care a cui este...) și le mulțumim din suflet... ne-am trezit cu o grămadă de jucării achiziționate, care în timp fie s-au deteriorat, fie nu au mai prezentat interes pentru copii. Așa că... un munte de jucării. Ce să facem cu ele? Le-am povestit copiilor despre cât de important este să fim curați și ordonați și că pentru asta trebuie să renunțăm la ce nu folosim.  Le-am spus că ei sunt binecuvântați că au atâte jucării, dar le-am amintit că sunt atâția copii săraci în lume, care nu au cu ce să se joace. Așa că, le-am dat trei pungi mari: una pentru jucăriile deteriorate, unde le punem cele care vor fi aruncate, a doua cu cele care hotărâm împreună că vrem să le dăm copiilor săraci, iar a treia cu cele care ne rămân nouă. Aici atenție! Cum ne învățăm copiii să dăruiască? Nu învățați copiii să dăruiască doar cu jumătate de inimă, trimițând celor săraci tot felul de lucruri defecte. Învățați să dăruiască din toată inima lor, alegând împreună lucruri frumoase și bune, dar care poate nu le mai folosim. Veți fi surprinși cât de darnici sunt copiii în astfel de situații. Poate le-ar fi de folos să le arătați câteva imagini sau videouri cu acești copii săraci. O să fie impresionați, eu am încercat, are într-adevăr efect! 

Pentru jucării, recunosc că nu am avut timp să fac ceva spectaculos, așa că am folosit câteva cutii cu hârtie frumoasă, sau chiar cutii transparente de plastic achiziționate din comerț, coșuri și saci simpli din material colorat.

Aici am folosit un săculeț pentru depozitarea tuturor pionilor, zarurilor și pieseorl mici de tipul Nu te supăra frate. Veșnic întorceam casa pe dos să căutăm piesele pierdute. Iată acum... stau frumos așezate într-un săculeț, ceea ce le ușurează copiilor atât găsirea lor, cât și punerea lor la loc.


Apoi, am mai folosit un săculeț, de data aceasta pentru piesele dintr-un joc preferat al celui mijlociu. 


Și în final... mult iubitul-îndrăgitul și mereu pierdutul ... Lego. Mereu călcam pe câte o piesă de Lego și, ah, ce mă durea! Acum... toate stau frumos la locul lor în acest sac rezistent de pânză...


Am pus jocurile rămase într-un singur loc...


... iar jucăriile rămase după sortare într-un coș mare de tipul celor pe care îl folosea bunica în gospopdărie la culesul merelor. Coș gospodar se numea parcă...


Atenție, nu uitați de lucrurile frumoase confecționate de cei mici. Nu aruncați tot! Sortați cu grijă, iar ce este frumos păstrați ca amintire atât pentru ei cât și pentru voi! Iată unul din picturile pe care eu le-am păstrat... Am găsit numeroase felicitări minunate, dar care nu am apucat să le pozez, însă le-am pus toate în cutie la păstrat.


Important de reținut: consultați copiii înainte de a arunca lucrurile. Copiii au o imaginație foarte bogată și adeseori unele lucruri care pentru voi sunt numai bune de aruncat la gunoi... poate pentru ei în imaginația lor sunt deosebite pentru forma sau culoarea lor. De exemplu am vrut să arunc o bucată mică de plastic, ruptă dintr-o jucărie... când cel mijlociu strigă „Mami, nu-l arunca, este cuțitul meu pentru plastilină!” Ok! :) Multor copii le place să colecționeze diferite lucruri. Mai jos aveți imagini cu diferite pietre, pe care cel mijlociu le colecționează. Avem mai multe pietre, pe care le-am găsit între timp, însă la momentul pozei doar acestea erau „descoperite” din mormanul de jucării. Atenție, nu le aruncați! Copiii colecționează diferite lucruri, aceasta fiind o activitate frumoasă pentru ei. Într-o vreme făceau colecție de șopârle de jucărie (mulțumesc Domnului că de jucărie, și nu vii!) și mereu țipam în casă la apariția lor de sub o canapea sau o pernă, pfffiiiiiuuu, am scăpat de ele la sortarea jucăriilor.


În final... șoc! Am scos afară 6 pungi maaari și un sac mare-mare de jucării, unele de aruncat altele de donat. Vaaaai de mine, dar unde au stat până acum???? Nu știam de ce este atât de greu de adunat jucării :)))) cred că pentru că erau prea multe??? Nu? Ideea este că ne-am scăpat de o bună parte din ele, ba aruncându-le la gunoi, ba donându-le celor care sunt în nevoi. 


Iar la sfârșit... ceva bun și dulce pentru ei... merită să fie răsplătiți pentru munca depusă. Trebuie să învețe că prin muncă avem rezultate frumoase și obținem anumite lucruri... așa că... după faptă și răsplată! Iar eu... printre atâtea jucării... mi-am amintit de propria-mi copilărie, așa că m-am delectat și eu cu spaghete cu brânză și zahăr... delicious&unhealthy food. Merge din când în când... yammmmiiii... ce bine este să te relaxezi după așa o mare realizare.