sâmbătă, 21 iulie 2012

Tartă „la minut” cu fructe


     Acesta este un desert extrem de rapid și simplu, iar ingredientele necesare le ai la îndemână la orice oră în casă. Deci dacă tu sau ai tăi dragi au poftă de ceva dulce și nu știi ce să faci, încearcă această rețetă foarte simplă. Nu este un desert pe care să-l servești musafirilor pentru că are un aspect mai... familial să-i zicem... Dar să vă scriu rețeta.

Ingrediente:
  • 100 g unt
  • 4 linguri zahăr pudră
  • fructe
  • 2 ouă
  • 4 linguri ulei
  • 5 linguri făină
  • praf de copt
  • 2 linguri lapte
  • sare
  • zahăr vanilat pudră


Mod de preparare:
     Se amestecă făina cu uleiul, 1 ou, sare și praful de copt dizolvat în lapte. Se frământă un aluat nu prea tare. Se întinde o foaie rotundă, se așază într-o formă de tort unsă cu unt și presărată cu făină. Se ridică aluatul pe marginile formei până la jumătatea acesteia. Se pregătesc fructele. Eu am folosit piersici, am avut la congelator. Se pot folosi orice fructe, după gust și posibilități. Dacă sunt prea acre se păstrează jumătate de oră cu zahăr, apoi se scurg de sirop. Se freacă untul cu zahărul până devine cremă, se adaugă al doilea ou și fructele, se amestecă bine, apoi se toarnă compoziția în formă, peste foaia de aluat. Se coace la 120-150 grade C 25-30 minute. Iată o poză cu tarta înainte de o pune la cuptor... cam așa arată... scuze, poze mai bune nu știu să fac...



  Se desface forma, se așază tarta pe un platou și se pudrează deasupra cu zahăr vanilat pudră. Încercați într-o zi această rețetă simplă și rapidă, e foarte gustoasă pentru o cină în familie, spor la treabă și poftă bună!


oana p.

duminică, 15 iulie 2012

Cum ne organizăm timpul III


     Ceea ce voi scrie aici este continuarea pe care am promis-o la sfârșitul articolului Cum ne organizăm timpul”. Cele care au citit articolul și au așteptat continuarea lui știu despre ce vorbesc.

     Mă consider, în general, o persoană organizată, dar asta știți deja, pentru că v-am mărturisit că îmi place să-mi planific lucrurile, ca să pot să-mi termin lucrurile la timp și să fie bine făcute. Știți cine m-a învățat să fac lucrurile „așa cum trebuie”??? Cine ar fi putut, decât scumpa mea măicuță... De când mă știu mi-a zis: „Decât să faci un lucru cum nu trebuie, mai bine nu-l fă deloc”.

     Promisiunea mea era că voi scrie despre felul în care îmi împart eu sătămâna ca să pot avea timp pentru tot, și anume, să am timp pentru Dumnezeu, pentru soțul meu, pentru copilașii noștri, pentru mine însămi. Eu cred că dacă avem puțină înțelepciune, un carnețel și un pix putem să reușim.

     Așadar, iată cum îmi împart eu săptămâna ca să-mi ajungă zilele săptămânii pentru toate...

Luni: spăl hainele. De ce acum? Pentru că nu-mi place în weekend să am haine întinse peste tot. În general în weekend petrecem în familie și ar fi păcat să stricăm atmosfera cu haine întinse peste tot... Încerc cât pot să creez o atmosferă plăcută și relaxantă pentru ca să ne simțim bine împreună...

Marți: Nimic organizat... însă sunt destule de făcut prin casă, chiar dacă nu este nimic planificat.

Miercuri: Adun hainele spălate luni și calc. Iertare, dragile mele... ultima parte mi se întâmplă mai rar. Cred că este lucrul pe care nu reușesc să-l fac la timp. De obicei calc mai rar și multe haine, deși nu este bine, să nu faceți ca și mine pentru că este mult mai greu, iar rezultatul este unul neplăcut, și anume ore în șir de stat cu fierul de călcat în mână cu durerile de spate aferente. Promit că voi încerca să mă țin de program și în sensul acesta!!!

Joi: Tund gazonul. Uau, unele dintre voi veți zice: „Poftim? Eu? Să tund gazonul???” Iar eu îți voi răspunde scurt și la subiect: „Da! De ce nu? Fii liniștită, că nu îți vor cădea unghiuțele”... Oare sunt rea că spun asta? Nu intenționez să vă supăr, ci doar să vă încurajez să îndrăzniți să faceți lucruri pe care credeți că nu le puteți face și să nu-l luați pe „nu pot” în brațe. Știu că este foarte trendy ca femeile din zilele noastre să-și transforme soții lor în adevărate „gospodine” ale casei. De ce fac eu anumite lucruri care sunt catalogate aparținând părții masculine? Pentru că am decurs la următoarea logică: Marius e în studio și lucrează. El nu poate tunde iarba. Eu mi-am terminat treburile. Ce să fac? Să stau cu burta la soare? Să mă uit la telenovele? (faza cu telenovele e o glumă... vai, telenovelele, le detest!!!!) Să dorm? La toate aceste întrebări răspunsul este „Nu”, așa că vă asigur că chiar nu mi-au căzut unghiuțele dacă am tuns gazonul și o fac cu bucurie... mă relaxez, iar rezultatul este o sâmbătă liberă pentru amândoi, timp minunat petrecut în familie, împreună. Deci, dragile mele, se merită să tund gazonul sau nu???

Vineri: Ooooo, pentru mine vinerea este cheia succesului. Am numit-o vinerea mea secretă (click aici). De ce? Pentru că pentru mine este una din marile descoperiri ale vieții. Mai în glumă, mai în serios... dar chiar așa este... În această zi îmi fac toate treburile casei pentru ca să putem avea sâmbăta liberă. După ce s-au născut copiii, am constatat că parcă nu mai avem timp suficient și am încercat să-l recăpătăm prin ce metode am putut noi. Am încercat la început să ne lăsăm marțea liber ca să ieșim în oraș, să petrecem timp în familie, cu copiii... Apoi copiii au mers la grădiniță și ce zi liberă era marțea când trebuia să te trezești ca să ajungi la timp, să-i pregătim pe copii?! Așa că am stat și ne-am gândit: de luni până vineri sunt zile de lucru, serviciu, etc., apoi sâmbăta pliiiiină cu treburile casei, curățenie, mâncare, iar duminica la biserică. Ca apoi, de luni să o iei de la început. Atunci am hotărât să avem o zi liberă pe săptămână, sâmbăta. Noi credem că este foarte important să ai o astfel de zi în care să nu te streseze nimeni, să o petreci cum vrei: poate acasă cu copiii, poate în oraș, poate la picnic, poate în parc, poate ai chef să lenevești până târziu. Deci, să aveți o zi pe săptămână doar pentru voi și familia voastră, neapărat să încercați și voi, o să vedeți cât de bine vă va face acest lucru, atât vouă, cât și copiilor voștri.

Sâmbătă: Despre cum reușim să punem deoparte sâmbăta pentru familie, citiți articolul Vinerea mea secretă. Aici detaliez cum am învățat să-mi organizez lucrurile astfel încât sâmbăta să o putem dedica familiei, iar duminica să o putem dedica Domnului nostru. E o idee minunată! Citiți articolul și încercați și voi să dedicați o zi... sau măcar o jumătate de zi familiei și veți vedea ce benefic este pentru toată lumea acest lucru!!!

Duminică: Aceasta este Ziua Domnului, zi în care încercăm să ne apropiem mai mult de Tatăl nostru, încercăm să avem părtășie cu El și cu biserica. De aceea, atât cât ține de noi... nu lipsim din Casa Lui.

     „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

     Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”


Exodul 20:8-11

     Acum, dragile mele, așa fac eu. Evident, nu am scris aici toate treburile casei pe care le are o femeie de făcut. Din propria experiență, cred că știți că sunt muuuuulte de făcut. Important este să înțelegem că viața nu este doar atât. Bucurați-vă de multele binecuvântări revărsate asupra voastră! Vă pup!

oana p.

joi, 5 iulie 2012

Home sweet home...


          Dragile mele, se pare ca am avut o perioadă luuuuungă de timp în care nu am postat nimic pentru că am fost plecată din țară.

          Vă mulțumesc din suflet celor care au intrat pe blog și mi-au citit articolele, chiar dacă nu a fost nimic nou. Am lipsit o lună, dar mi-a fost extrem, extrem, extrem de dor de casă, de familie, de prieteni, de cunoștințe, de tot ceea ce mă înconjoară aici, în cuibușorul în care Dumnezeu m-a așezat. E atât de bine acasă!!!

          Vă salut cu drag... nu promit că voi reveni în forță cu scrisul, căci sunt tare obosită și deocamdată sunt înconjurată de munți de haine pe care trebuie să le spăl, lucruri pe care trebuie să le pun la loc... știți voi cum e după ce ai lipsit de acasă... mai ales o lună.

          Vă las acum și ne „revedem” în curând pe blog, vă pup!!!

oana p.