joi, 31 mai 2012

2 iunie - Ziua mondială a evanghelizării


Ziua Mondială de Evanghelizare
O zi - 02 Iunie 2012
O lume - 200 Natiuni
Un mesaj - ISUS CRISTOS


 Ce s-ar fi întâmplat în cazul în care vestea bună a lui Isus Hristos ar fi fost propovăduită în toată lumea într-o zi? Împreună putem schimba lumea!

Draga Prieten,

Dorim să împărtăşim cu dumneavoastrastra viziunea Zilei de evanghelizare mondiale (ZEM). În această zi, milioane de creştini vor proclama Evanghelia pe întreg pământul. Vă îndemnăm să mobilizati biserica voastra pentru a ajunge la oameni pentru Isus, în special în această zi. Puteţi folosi stilul propriu de evanghelizare, şi sa organizati totul cum considerati voi ca este mai bine.

Viziune:
Viziunea Zilei Mondiale de evanghelizare este de a mobiliza creştinii din peste 200 de ţări din întreaga lume pentru a aduce Evanghelia la orice persoană, în aceeaşi zi!

Aceasta este recolta ta!
Importanta nu este o anumita viziune, importanti sunt persoanele şi bisericile. Totul constă în faptul ca creştinii sa se ridice şi să ajungă la oameni ducand Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos!

Este simplu!
 Oricine poate fi parte a zilei. Nu aveţi nevoie de bani, tot ce ai nevoie este dorinta de a merge. Şi oricine o poate face in felul sau: in spital, în închisoare sau pe stradă – in aceasta zi, Ziua Mondială de evanghelizare se poate răspândi Evanghelia. Puteţi chiar invita oamenii în casa voastra la cina şi spuneti-le despre Isus.

Ai nevoie doar sa începi!

Aceasta zi ar putea fi începutul activităţii misionare pentru mulţi oameni. O zi poate deveni un val de evanghelizare în jurul lumii şi puteţi fi parte a acestui val!

Referinte
Pentru mai multe informaţii despre Ziua Mondiala de evanghelizare, puteti vizita site-ul nostru http:/​globaloutreachday.com, Facebook şi YouTube.


Cu stimă în Hristos,

Werner Nahtigal
 fondator al Zilei Mondiale de evanghelizare.


www.god2012.com

Musaca de cartofi cu piept de pui


     Pentru că uneori parcă ne învârtim în același cerc făcând aceleași mâncăruri... într-o zi căutam prin caietul meu cu rețete. David, băiatul nostru cel mare, mă întreabă: „Mami, ce înseamnă musaca?”. În acel moment mi-am dat seama că am uitat de această rețetă, așa că iată că vă scriu și vouă... poate faceți și voi...

     Iată rețeta:

Ingrediente:
  • cartofi 
  • lapte
  • unt
  • sare
  • 1 ceapă
  • piept de pui
  • suc de roșii
  • piper
  • 2 ouă
  • se mai poate adăuga ciuperci usturoi, ardei, măsline... în funcție de preferințe sau de ce aveți în casă

Mod de preparare:
     Se curăță pieptul de pui de piele, se spală bine și se taie bucățele mici. Ceapa se curăță de coajă, se taie și se pune foarte puțin la prăjit. Se adaugă bucățele de carne, sucul de roșii, sarea și piperul după gust. Când carnea este aproape gata, se pot adăuga ciuperci, usturoi, ardei, măsline... ce vă place și ce aveți prin casă... Când totul este gata, se ia de pe plită și se lasă puțin la răcit, apoi se adaugă 2 ouă întregi, ca să lege compoziția.
     Se curăță cartofii de coajă, se taie pătrățele și se pun în apă cu sare la fiert. Când sunt fierți, cartofii se fac piure, se adaugă untul, laptele și sarea după gust.
     Se unge un vas termorezistent sau o tavă cu unt. Se pune un rând de cartofi piure, altul de carne cu sos... și tot așa, până vi se termină compoziția. Eu am folosit un vas mai mare, așa că nu am avut multe straturi - doar două de cartofi și două de carne cu sos. Vă sfătuiesc să folosiți un vas mai îngust și mai înalt, ca să aveți mai multe rânduri.
     Se dă la cuptor până se rumenește pe deasupra.



     Spor la treabă și poftă bună!

oana p.

marți, 29 mai 2012

Întâlnirea femeilor




     Vă invit cu muuult drag la o întâlnire organizată special pentru femei.

30 mai 2012, ora 18:00
Casa tineretului
Invitat special: Ema Ban
Tema dezbătută: Rugăciunea și personalitatea


     Vă aștept cu mult drag!



oana p.

vineri, 25 mai 2012

Vinerea mea secretă (Cum ne organizăm timpul II)


     A fost odată ca niciodată o fată și un băiat. S-au iubit și s-au căsătorit. Aveau timp unul pentru celălalt și desfășurau diverse activități. Au avut 1, 2, 3, etc copii. Dintr-odată timpul lor a dispărut. Serviciu, mâncare, curațenie, scutece, haine, facturi, nopți nedormite, plânsete, certuri între copii...
   
     Vi se pare scenariul cunoscut??? Cred că fiecare dintre voi, dragile mele, care aveți copii, dacă sunteți sincere cu voi însevă recunoașteți și voi că de când s-au născut copiii, timpul parcă a dispărut. Să nu mă înțelegeți greșit, asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de copilașii noștri sau că sunt o povară! Nicidecum! Ei sunt darurile noastre minunate din partea lui Dumnezeu pentru fiecare familie, sunt diamante neprețuite de care trebuie să ne îngrijim, să le șlefuim și să investim timp și energie pentru că aceasta este responsabilitatea noastră de părinți.

     Și pentru că un copil implică timp și energie... atunci parcă timpul pe care îl aveam odată... a dispărut. Plimbări lungi nocturne cu soțul de mână, seri romantice, dimineți de sâmbătă lenevind... o amintire??? Acum trebuie totul planificat ca să ai timp pentru toate, dar nu deznădăjdui dacă simți că nu mai ai timp deloc pentru tine. Eu cred că se poate rezolva cu ambiție, determinare, organizare și... evident... hărnicie...

     Acest articol este, de fapt, o continuare a articolului „Cum să ne organizăm timpul”, sper că vă va fi de folos. Să știți că nu am uitat de articolul promis despre cum îmi organizez treburile peste săptămână, dar trebuia să vă împărășesc despre vinerea mea secretă, ca să înțelegeți de ce îmi împart eu săptămâna așa.

     Iată cum am procedat noi, ca să ne recăpătăm activitățile trecute.  Am încercat la început să ne lăsăm marțea liber ca să ieșim în oraș, să petrecem timp în familie, cu copiii... Apoi copiii au mers la grădiniță și ce zi liberă era marțea când trebuia să te trezești ca să ajungi la timp, să-i pregătim pe copii? Așa că am stat și ne-am gândit: de luni până vineri sunt zile de lucru, serviciu, etc., apoi sâmbăta pliiiiină pentru treburile casei, curățenie, mâncare, iar duminica la biserică. Ca apoi, de luni să o iei de la început.

     Atunci am hotărât să avem o zi liberă pe săptămână, sâmbăta. Noi credem că este foarte important să ai o astfel de zi în care să nu te streseze nimeni, să o petreci cum vrei: poate acasă cu copiii, poate în oraș, poate la picnic, poate în parc, poate ai chef să lenevești până târziu. Deci, să aveți o zi pe săptămână doar pentru voi și familia voastră, neapărat să încercați și voi, o să vedeți cât de bine vă va face acest lucru, atât vouă, cât și copiilor voștri.  

     Am hotărât să ne punem deoparte o zi pentru familie... dar cu sfințenie... Cum așa? Păi uite așa: la fel cum duminica este cu sfințenie Ziua de odihnă, ziua pe care o dedicăm lui Dumnezeu, tot așa cu sfințenie ne-am propus sâmbăta să fie ziua noastră pentru familie. Nu este o hotărâre oarecare, ci ne ținem cu sfințenie de acest lucru, pentru că avem nevoie de o zi în care să ne reîncărcăm bateriile, ca să putem face față stresului de peste săptămână, ca să putem realiza multele treburi care ne așteaptă.

     Iată cum fac eu, ca să putem avea sâmbăta liberă. Apelez la... vinerea mea secretă, cum o numesc eu... Ooooo, pentru mine vinerea este cheia succesului. De ce? Pentru că pentru mine este una din marile descoperiri ale vieții. Mai în glumă, mai în serios... dar chiar așa este... veți vedea în cele ce urmează de ce. În această zi îmi fac toate treburile casei pentru ca să putem avea sâmbăta liberă. Și când zic toate, mă refer la mâncare pentru weekend și curățenia săptămânală.

     Iată cum decurge ziua mea de vineri.
  • Mă trezesc și îi pregătesc pe copii să meargă la grădiniță, pe cel mare și cel mijlociu... cel mic e încă acasă până la toamnă.
  • Imediat ce pleacă, mă apuc repede de treabă ca să profit de timpul în care ei sunt plecați.
  • Caut să-i dau „de lucru” celui mic, ca să fie ocupat.
  • Îmi pun muzică  (dă click aici ca să găsești o mulțime de radiouri de toate genurile) și încep curățenia. Întotdeauna îmi propun ca până vin copiii să termin etajul casei, ca să-i pot culca la amiază și eu să continui curățenia jos. Deci, măturat, aspirat, spălat pe jos, șters praful sus în camerele copiilor este prima etapă. 
  • Deschid geamurile larg și las să se aerisească bine camerele, iar copiii abia așteaptă să vadă ce curățenie a făcut mami în camerele lor.
  • După ce termin etajul, trec la bucătărie până vin copiii de la grădiniță și pregătesc mâncarea, pentru că de obicei sunt flămânzi la amiază. Are mama trei feciori plus 1. Deci... la mine când am patru bărbați flămânzi (3+1) în casă... vă dați seama, nu? Dragii de ei că-i iubesc așa de mult, Domnul să mi-i țină sănătoși!
  • După ce terminăm masa de amiază, copiii merg la culcare și eu iar profit de timpul acesta. Termin curățenia de jos, exceptând bucătăria.
  • Mă retrag la bucătărie și fac mâncare pentru weekend. Poate că unele dintre voi veți zice: „Cum? Și nu ai mâncare proaspătă duminica???” Vă asigur că nu e nici o diferență între mâncarea făcută de vinerea sau de sâmbăta. Are exact același gust, fără să simt o oboseală sfâșietoare... Deci fac mâncare: de obicei aperitiv, supă, felul II și desert (click pe Tort cu cremă de iaurtsau Prăjitură cu paharul”). Pentru mai multe idei pentru mâncare dă click pe Mixer de ingrediente”.
  • Dacă între timp se trezesc copiii, deja este ora la care e și Marius acasă și are grijă de ei.
  • După ce termin cu mâncarea, curăț și bucătăria și... gata sunt.
  • Mai urmează partea care îmi place mult: pe programul din carnețelul meu scrie „Time 4U”. Știți ce înseamnă acest lucru? Timpul în care mă relaxez și mă fac frumoasă. Îmi place ca în weekend să fiu aranjată... să mă simt bine în pielea mea. În acest sens vă recomand să citiți postările scrise anterior, și anume:
     Așa decurge ziua mea de vineri și pentru mine și ai mei dă rezultate foarte bune. Multe dintre voi veți zice „Tu faci tot??? Dar soțul meu aspiră, spală, face de mâncare...” Eu, dragile mele... prefer să am sâmbăta minunată petrecută cu ai mei dragi. E logic. Am 2 variante:
  • Sâmbătă: curățenie și mâncare cu soțul meu, împărțindu-ne treburile
  • Sâmbătă: timp minunat petrecut împreună cu soțul și copiii 
     Vă dați seama că apelez la vinerea mea secretă, ca să ne putem bucura sâmbăta!!!

     Așadar, la sfârșitul zilei de vineri, când copiii dorm, îi mulțumesc Domnului că m-a ajutat să-mi termin toate treburile. Mă gândesc cu bucurie că mâine va fi o zi în care nu avem nimic de făcut... facem ce ne dorim, nu ce trebuie!!! De obicei îmi place să avem o atmosferă frumoasă în weekend, așa că apelez uneori la un tort, alteori la un decor sfecific... totul ca să ne simțim cât mai bine împreună, să ne bucurăm și să simțim binecuvântarea de a ne avea unii pe alții, să ne simțim fiecare prețuiți și iubiți.

     La final de zi, când totul e „așa cum am plănuit”, mă uit în jur și zâmbesc la gândul zilei de mâine... abia aștept!!!   I just loooooooove my family!!!

oana p.

joi, 24 mai 2012

Hristos S-a înălțat!


     Pentru mine și familia mea, azi este o sărbătoare frumoasă, pentru că este ziua în care Domnul Isus Hristos S-a înălțat la cer sub privirile apostolilor Săi. Când Isus S-a înălțat la cer își încheiase activitatea Sa pe pământ, dar a făcut totuși o promisiune:

"Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor".

    Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină care comemorează înălțarea la cer a Domnului Isus Hristos, la 40 de zile după Înviere. După Înviere, Isus s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care S-a înălțat la cer, în prezența lor. El a învins moartea, a înviat din morți și S-a înălțat ca cer, iar acum domnește ca Rege la dreapta lui Dumnezeu. Ne pregătește un loc pentru noi, cei care Îl iubim și urmăm Calea Lui. Înălțarea lui Isus Hristos aduce în inimile creștinilor de pretutindeni speranță, privind la locul pregătit de Isus pentru aleșii Lui.

     După Înviere, Iisus S-a arătat de mai multe ori ucenicilor sau oamenilor în diferite locuri; aceștia L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Maria Magdalena a fost  prima care L-a văzut, însă apostolii nu au crezut-o până când nu L-au văzut ei înșiși.

      Până în anul 312, când s-a botezat Împăratul Constantin cel Mare, creştinii prăznuiau această sărbătoare într-o peşteră de pe Muntele Măslinilor, ferindu-se de cei care îi persecutau. Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită din vremea când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor). Construcția a fost finalizată de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii aprinzându-se o mulțime de lumini. Azi biserica este în ruină, dar în ziua Înălțării se adună acolo o mulțime de creștini. 

     M-am gândit să vă scriu câteva despre această sărbătoare minunată... să nu uităm de lucrarea desavârșită pe care a făcut-o Isus pe pământ, pentru ca noi să moștenim cerul împreună cu El. Acum închei, spunându-vă frumosul salut folosit în această zi în multe părți, și anume: „Hristos S-a înălțat”, iar voi cu credință să spuneți în gând „Adevărat S-a înălțat”.

     Vă doresc ca inimile să vă fie umplute de pace, iar nădejdea că vom pleca și noi în locul pregătit de Isus, să ne aducă bucuria în sufletele noastre!

     Cu drag...

oana p.

   

miercuri, 23 mai 2012

Treci neobservată ploaie...


     E o dimineață sublimă și orașu-i încă adormit. Pruncii își duc ultimele vise zâmbind cu obrăjorii în pernuțe pufoase cu grijă alese. Părinți adormiți de grijuri, își dreg puterile în somnul adânc.
    Tu, ploaie, treci neobservată și cine vrei să te audă, să te vadă, să te simtă???
    Mai închid ochii-mi somnoroși și ascult: un ropot de ploaie răsună puternic și-mi face inima-n piept să tresalte. Ce interesant, un sunet atât de puternic... și totuși, atât de plăcut, ce-ți învăluie ființa ca o muzică potrivită sufletului tău. Plouă afară, dar e plăcut.
   Pe fereastră observ cum lumina mijește printre norii atât de deși, de parcă s-ar da o luptă pe cer, înghesuindu-se care să dea ploaie mai multă. E dimineață afară, iar ploaia face misterul întreg. Dacă nu aș ști cât e ceasul, atmosfera de afară nu m-ar ajuta să spun cu precizie dacă e seară ori dimineață... și totuși liniștea din jur îți dă un indiciu destul de elocvent.
     O adiere de vânt se hotărăște să intre pe fereastră și aduce cu ea o mireasmă unică, mirosul de ploaie proaspătă așezată pe natura înverzită. Simt cum ploaia transformă dimineața în clipe minunate.
     În curând natura va zâmbi către cer sub razele calde ale soarelui strecurate timid prin pătura de nori... Ce bine, că nu ai trecut neobservată, ploaie!

oana p.



marți, 22 mai 2012

Revin... cu bucurie...


     Mă uit la statisticile blogului și constat cu bucurie că, deși nu am postat nimic nou, totuși intrați și citiți articolele mele, vă mulțumesc :)
     Prin acest mesaj vreau sa-mi cer scuze celor care așteaptă postări noi... și nimic... Vă asigur că în curând voi reveni... Absența mea de pe blog a venit în urma articolului Replică la „Iubire cu lună plină”, acesta cauzând un fel de blocaj, sau poate mi l-am indus fără să vreau din pricina sentimentelor mele față de blog. Dacă înainte orice făceam prin casă mă gândeam la voi, ce să vă mai scriu, ce să vă mai împărtășesc ca să trăiți frumos, bucurându-vă... acum nu mai aveam nici o inspirație.
     Când am văzut că îmi cereți să scriu, mi-am zis că trebuie să scriu, așa că m-am așezat la laptop și am început să scriu un articol, însă în zadar: am șters tot ce am scris, am inchis laptopul și m-am dus la culcare... Așa că asta vreau prin acest articol, să vă mulțumesc că îmi citiți blogul chiar în absența publicării de noi articole, vreau să-mi cer scuze, dar în același timp, vreau să vă asigur că Dumnezeu îmi va da inspirație ca să vă împărtășesc din ceea ce fac eu, pentru că am vazut că vă este de folos. Prin urmare... revin cu bucurie, Domnul să vă binecuvinteze pe toate, vă pup cu drag!

oana p.

sâmbătă, 19 mai 2012

Replică la „Iubire cu lună plină”


     Nu mi-am dorit niciodată să fiu o persoană controversată. Nici nu voi încerca vreodată să fiu. Sper din toată inima mea ca acest articol să fie singurul de acest gen, pentru că nu mă caracterizează deloc...

     Acest mesaj este pentru cei care au fost deranjați de postarea mea Iubire cu lună plină.

     Am vrut să vă însuflețesc ca să vă trăiți frumos fiecare clipă, să observați aceste lucruri mici, dar magice, care ne fac viața extraordinară, dacă știm să le apreciem... Am descris un moment deosebit din punct de vedere astronomic, așa cum l-am trăit eu. Era noaptea 5-6 mai, atunci când am fost cu toții martori ai unui fenomen spectaculos, pe care pasionații de astronomie l-au numit „Superluna”. Luna s-a aflat mai aproape de Pământ decât în restul anului, fiind mai mare cu 14% și cu 30% mai strălucitor decât de obicei.

     Acesta este fenomenul pe care l-am observat ca fiind ceva deosebit.. însă fără să știu dinainte despre ce este vorba... Dar nu am lăsat momentul să treacă pe lângă mine!

     Iată că am deviat de la subiect. Deci, cu speranța că acesta va fi singurul articol de acest gen... vă rog, nu mă acuzați pe nedrept. Iar pentru cei care cred că toată ziua stau pe net... vă asigur că vă înșelați amarnic!!! Credeți că în zadar încerc să însuflețesc femeile să fie soții și mame bune, gospodine? Nu asta încerc să promovez aici? Acea femeie din Proverbe 31, femeia care își zidește casa??? Dar mă opresc aici, pentru că soțul meu și cei trei năzdrăvani ai noștri știu munca și truda mea și apreciază asta. Restul pentru mine... chiar nu contează...

     Așa cum am mai scris... sper să fie singurul articol de acest gen, Domnul să vă dea tuturor fericirea Lui!

:(  oana p.


duminică, 13 mai 2012

Tort cu cremă de iaurt


     Poate că tortul meu nu arată ca cele de pe renumitele site-uri... însă e un tort foarte gustos... atât de gustos, încât e musai să-l încercați și voi. E un tort potrivit pentru aceste zile minunate de vară... deși, acum, când scriu... începe furtuna afară, dar ce contează? 
     Nu știu la voi cum e... însă când am făcut acest tort nu mi-a venit să cred că am ajuns ziua în care un astfel de tort să treacă aproape tot pe loc. Buuun... suntem 5 persoane, dar totuși... Dar hai să nu tot pălăvrăgesc și să vă scriu despre ce este vorba. Să-l descriu puțin: e un tort fin, dar răcoros în același timp, eu cu un gust dulce-acrișor, iar frișca naturală din smântână dulce îl transformă într-o delicatesă... hmmm, e minunat, trebuie să încercați și voi, veți vedea că este atât de ușor de realizat. E un tort pe care poți să-l ornezi sofisticat dacă ai musafiri sau poți să-l faci ca un „tort de casă”, cum îl numesc eu, adică un tort simplu de făcut pe care îl servești în familie. Așa este și tortul meu din imagine, un astfel de „tort de casă”, unde m-am jucat câteva secunde la ornarea lui pe deasupra...
     Așadar, rețeta pentru blatul de tort este cea pe care o folosesc aproape de fiecare dată, o rețetă pe care o știu de la mami, e foarte simplă, rapidă și îmi iese întotdeauna perfect: gostos, aromat, pufos... Pentru a afla această rețetă, vă rog accesați link-ul următor și veți fi direcționate către postarea unde am descris tortul iepuraș pe care l-am făcut de Paște. Deci, dați click pe: 


     După de s-a răcit bine blatul, pentru ca să vă iasă perfect vă dau un sfat. Tăiați „capacul” tortului pentru ca forma lui să fie perfectă. Vedeți că la mine crema din partea de sus nu este egală? Asta pentru că partea de sus a tortului fie este mai umflată din cauză că a crescut mai tare în cuptor, fie se lasă puțin. Deci, dacă vreți ca tortul să fie perfect, nu faceți ca mine, ci tăiați „capacul”. La mine, find un tort pentru familie... se acceptă și mici imperfecțiuni, nu? Vă asigur ca atunci când au mâncat tortul nu au observat crema mea inegală, ci au apreciat gustul lui foaaaaaarte bun. 
     Apoi tăiați tortul în 3 felii.

     Iată rețeta de la cremă. 

Ingrediente:
  •  300 g iaurt de fructe
  •  200 ml frișcă (eu am folosit frișcă naturală din smântână dulce)
  •  10 g gelatină
Mod de preparare:
     Gelatina se pune la înmuiat în câteva linguri cu apă rece. Frișca se bate bine cu mixerul, până ce devine spumoasă. Apoi se adaugă iaurtul de fructe. Gelatina se încălzește foarte puțin la cuptorul cu microunde (2-3 secunde. Atenție! Nu mai mult pentru că se întărește). Se amestecă împreună cu crema. Voila!!! Pe cât de complicată mi s-a părut crema de iaurt... pe atât de simplă este cea pe care am postat-o aici, nu vi se pare? 

Asamblare:
     Iată cum am facut eu. Am luat tava în care am copt tortul și am așternut forma cu folie de aluminiu, doar partea de jos, nu și lateralele. Practic, am așezat un cerc din folie de aluminiu în tavă. Luați mai întâi felia de blat care doriți să fie deasupra tortului la final. Am însiropat prima felie de blat pe ambele părți cu un sirop din apă și zahăr și am așezat-o în tavă, am pus jumătate din crema de iaurt, apoi am însiropat a doua felie tot pe ambele părți și am așezat-o în tavă, după care am pus restul de cremă. Atenție, felia de deasupra nu o însiropați la fel de mult ca celelalte, deoarece ea va fi cea de jos când vom întoarce tortul. Însiropați doar partea dinspre cremă! Puneți la frigider 1h până se întărește crema de iaurt. Scoateți tortul, puneți o farfurie mare sau un platou deasupra și apoi întoarceți. Ridicați ușor tava și lasați tortul ca în imaginea de mai jos. 


     Apoi ornați după preferințe. Eu am folosit frișcă naturală din smântână dulce. După cum am scris mai sus... dacă aveți musafiri încercați combinații sofisticate fie cu ciocolată, fructe sau frișcă... după gustul dumneavoastră. În imaginea de jos eu m-am jucat câteva secunde  cu frișca... doar ca să nu o întind banal pe deasupra. Iată tortul meu...


     Vă doresc spor la treabă și poftă bună! Sper că am reușit să vă trezesc interesul și să vă fac să realizați că nu este complicat deloc acest tort! Și chiar merită, copiii și cei dragi vor fi încântați. În prima imagine (în care este tortul tăiat) împărțeam feliile de tort, mergea ca pe bandă, dar bine că am reușit să fac o poză și pentru voi, dragile mele... vă pup, gospodinelor!

oana p.


marți, 8 mai 2012

Iubire cu luna plina

 

      E luna plina. Afara e noapte, cerul e senin, iar razele lunii patrund feeric pe fereastra. Un amestec de vis si realitate se invart in mintea mea, incercand sa inteleg ce mi se intampla. Imi intind mana si caut sa aflu cat este ceasul. Somnul se invaluie cu o neputinta paralizanta de a ma misca.

     In final, imi deschid ochii usor si realizez ca este ora 3. Ma hotarasc sa ma ridic din pat. Ma asez pe marginea patului si ma uit la cel pe care l-am ales sa-mi fie tovaras in viata. E al meu, ce bine ca te-am gasit, iubirea mea, ce bine ca m-ai gasit! Il privesc si zambesc. Zambesc pentru ca il iubesc. Il iubesc pentru ceea ce este el.

     Razele galbui ale lunii se astern pe fata-i adormita si-l privesc indelung si ma simt cea mai binecuvantata femeie din lume ca sunt iubita de el. Imaginea lui ma face sa ma trezesc la realitate, la realitatea frumoasa a vietii. Esti al meu si sunt a ta. Nu e vis, e realitate! E realitatea noastra.

     Ma aplec si-l sarut... un zambet i se asterne in somn pe buze. Fata-i i se insenineaza concurand astfel cu razele lunii de afara.

     Ma ridic. Plec in intuneric cu pasi ingeresti... pentru ca simt ca zbor. Sunt fericita de nu mai pot. De ce? Simplu: iubesc si sunt iubita neconditionat. Te iubesc pentru ceea ce esti, ma iubesti pentru ceea ce sunt. Multumim, Doamne, ca ai ales sa ne intalnim, sa gustam si aici pe Pamant din pura si imensa Ta iubire. Ai revarsat-o din plin si intre noi... fara sa meritam... Ne-am gasit si ne-am iubit, iar de atunci, ne tot iubim cu fiecare secunda tot mai mult...

     Cu zambetul pe fata si ochii-mi indragostiti privesc afara. Luna este de un galben superb si este atat de aproape de noi, de parca-i gata sa se rastoarne peste oras. Luminile orasului imbratiseaza parca luna, care in noaptea aceasta e regina nocturna. Si intocmai ca o regina, pleaca tot mai aproape de oras cu un mers galant si minutios, de parca te invita sa o privesti si sa astepti pana va disparea, contopindu-se cu urba indepartata.

     Somnul mi se asterne din nou pe gene. In curand se va face dimineata. Imi iau un pahar cu apa si ii multumesc Domnului pentru imensa bucurie ca traiesc, iubesc si sunt iubita. Ma intorc agale spre dormitor, unde fiinta-mi draga doarme linistita. Ma asez din nou sa dorm in bratele celui mai minunat OM... Te iubesc,  Marius,  si-ti multumesc!


oana p.

sâmbătă, 5 mai 2012

Soarele - prieten sau dusman?



     Desi suntem in luna mai, se pare ca soarele straluceste pe cer ca in zilele toride de vara. Este inca  primavara si, totusi, se pare ca din cauza efectelor ultravioletelor asupra pielii, trebuie sa ne luam cateva masuri de precautie.
     Acum... sa nu ma intelegeti ca sustin ca soarele este un dusman al nostru, ca doar stiti ca ador razele de soare!!! Insa, in acelasi timp, trebuie sa stim ca razele sale ultraviolete au efecte atat pozitive, cat si negative asupra pielii. Roul acestui articol este de a intelege felul in care soarele actioneaza asupra organismului nostru. Haideti sa invatam impreuna cum sa luam ce este mai bun din soare si sa ne imprietenim astfel cu razele lui minunate...
     Este binecunoscut faptul ca protectia solara nu mai este o solutie aplicabila doar in vacantele de la mare, ci a devenit o necesitatate cotidiana.
     In continuare as dori sa fac cateva precizari pe care poate nu ati avut timpul necesar sa le documentati personal:
   
Ce este SPF?

     Factorul de protectie solara sau SPF-ul (sun-protection factor) reprezinta protectia pe care o poti dobandi impotriva radiatiilor. Oare un SPF mai mare protejeaza mai bine? Paradoxal, nu chiar. Diferenta intre o crema cu SPF 30 si una de 50 este destul de mica. Cu cat numarul este mai mare, cu atat diferenta este mai mica. Astfel, o crema de protectie cu factor 15 reuseste sa blocheze aproximativ 94% din totalul razelor UVB, o crema cu factor 30 blocheaza 97% din puterea acestora, in vreme ce una cu 45 te protejeaza in proportie de 98%. Ceea ce este important de retinut este ca nici una nu te poate proteja in proportie de 100% impotriva razelor.
     Daca faci parte din categoria care sta ore in sir la soare uitand sa isi aplice mai des crema de plaja atunci cred ca ar fi mai bine sa iti achizitionezi o crema cu factor mai mare, asa vei fi protejata un timp mai indelungat.

Cat de mult te protejeaza crema ta?

SPF 2 - retine 50% din razele UVB
SPF 8 - retine 87,5% din razele UVB
SPF 15 - retine 93,3% din razele UVB
SPF 30 - retine 96,7 % din razele UVB
SPF 45 - retine 98% din razele UVB

     Iata cateva reguli generale de la care nu trebuie sa te abati:
  • Aplica crema cu 20 de minute inainte de expunerea la soare
  • Aplica crema din abundenta si maseaza pana intra in piele
  • Aplica crema dupa fiecare baie; chiar daca este rezistenta la apa, expunerea la mediul lichid ii diminueaza semnificativ eficienta
  • Citeste corect SPF-ul: un factor 15 te fereste de arsuri timp de 150 de minute, insa acesta este un timp standard - conteaza si intensitatea razelor si tipul de piele. Chiar daca nu faci baie, reinnoieste aplicarea o data la 2 ore
  • Nu sta pe plaja fara palarie si ochelari de soare. Palaria te va proteja de insolatii si decolorarea parului, iar ochelarii de soare vor minimaliza daunele asupra sanatatii ochilor si te vor feri de riduri
  • Suprafetele reflectorizante cresc intensitatea razelor UV, de aceea pielea se arde mai repede in apa sau la munte, daca este zapada
  • O singura aplicare nu este suficienta, indiferent de SPF-ul cremei pe care o folosesti
  • Daca ai pielea deschisa la culoare, parul blond sau roscat natural si ochi deschisi la culoare faci parte din grupul cu cel mai mare risc. Ca sa nu iti chinuiesti pielea acum, si pe tine mai tarziu, aplica des crema de plaja, nu te expune intre orele critice si poarta haine largi si vaporoase
  •  Evitati orele de varf 10:00-16:00!!! Daca sunteti, totusi in acest interval la soare, purtati imbracaminte adecvata: tricou ( acopera umerii), palarie (acopera capul, urechile si gatul) si ochelari de soare (nu doar un moft, ci absolut necesari pentru protejarea retinei)
  • Evitati cu orice pret arsurile solare! Dincolo de disconfortul de moment, efectele grave se vad in timp indelungat
  • Nu lasa copilul la soare intre orele 11-16, atunci cand razele soarelui ard cel mai puternic!


Mic ghid de cumparare a cremei de protectie solara
     Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le cantariti inainte de a alege un produs de protectie solara:

  • Protectia UV: Crema trebuie sa ofere protectie impotriva razelor UVA si UVB. Pana acum cativa ani, nici una din cremele de pe piata nu oferea protectie UVA (cea mai importanta)! Deci, daca pe ambalaj nu este inscriptionat vizibil "protectie impotriva razelor UVA", cautati alt produs.
  • Filtrele solare: Sunt de preferat cele minerale: atat pentru faptul ca ofera protectie reala, cat si pentru faptul ca nu au efecte adverse. Cremele de protectie solara bio (majoritatea) ofera protectie minerala.
  • Crema sau ulei? Crema si laptele de protectie sunt de preferat uleiurilor, pentru ca sunt eficace mai mult timp. Chiar si cremele rezistente la apa trebuie reaplicate la fiecare 2 ore pentru eficienta maxima.
  • Pentru copii alegeti creme cu protectie exclusiv minerala si cu SPF minimum 30.
     La final, ca sa raspund intrebarii din titlul acestui articol... eu cred ca soarele este prieteneul sau dusmanul nostru in functie de cum te raportezi la el. Daca vei ignora orice masura de precautie si vei stau cu micutii tai la ora 12 la amiaza... soarele va fi dusmanul tau, insa daca respecti anumite reguli usoare... vei putea face din soare prietenul tau.
     In speranata ca acest articol a adus cateva informatii utile, va doresc un timp minunat la soare. Voi reveni cu un articol despre protectia solara la copii. Multa sanatate!

oana p.

miercuri, 2 mai 2012

Mixer de ingrediente


     Cred ca fiecare dintre noi ne confruntam cu aceeasi intrebare zi de zi, si anume: "Ce gatim azi?" Nu stiu cum sunteti voi, insa mie mi se pare ca ma invart intr-un cerc vicios, parca se repeta aceleasi mancaruri... Totusi, atata timp cat dragii mei au mancare gatita, felul I si felul II, eu sunt multumita.
     M-am gandit la aceasta tema pentru ca suntem dupa atatea gratare, mititei, cartofi prajiti... incat simt nevoia sa fac ceva bun si sanatos pentru familia mea. Am apelat la zilnicul nostru Google si am gasit un site foarte interesant, care ne ajuta sa gasim automat diferite retete cu ingredientele pe care le avem in casa. E foarte rapid si te ajuta mult in bucatarie.
     Iata site-ul:

http://www.reteteculinare.ro/mixer-ingrediente/

     Va doresc spor la gatit, dragilor! Sa fiti gospodine bune si inventive! Intotdeauna am sustinut si sustin in continuare ca cel mai important ingredient pentru orice mancare este... dragostea. Hai sa facem totul in dragoste!

oana p.




marți, 1 mai 2012

1 Mai - Ziua Muncii (istoric)

Piaţa Haymarket, 3 mai 1886
     În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Istoric

     Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
     Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.
     La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
     Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
     În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

Eveniment anual

     În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social-democrații afiliați la așa-numita Internațională a II-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a II-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”.
     La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul lung week-end al verii.

Instrumentare politică

     1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
     În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).
     În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.
     În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, unde, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.
     În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

oana p.